6. Cuantica si libelula roz

Intr-o seara de august, doua lacuste (de fapt erau doi masculi lacusta) stateau pe marginea unui fir de papadie, se leaganau si se contrau:

- ...dupa cum iti spuneam si mai inainte, o problemă centrală în criptografie este distribuirea cheilor. O soluţie, aceea a criptografiei cu cheie publică, se bazează pe anumite probleme matematice complexe ca timp de calcul (cum ar fi factorizarea numerelor întregi), pe când criptarea cuantică se bazează pe legile mecanicii cuantice..

- Dar tu nu stii ca dispozitivele care folosesc criptarea cuantică utilizează fotoni individuali, şi se bazează fie pe principiul lui Heisenberg sau pe principiul legăturii cuantice. Incertitudine!

-Stai asa! Dar actul de a măsura este o parte integrantă a mecanicii cuantice, nu doar un proces extern şi pasiv, ca în cazul fizicii clasice. Este deci posibil să...

- Sa ce? Aoleo! S-a facut deja tarziu...nevasta-mea o sa ma futa la cap sa ii aduc boaba de fasole! Trebuia de doua zile...am si musafiri in seara asta...Zau nu mai pot sta!

- Ce musafiri?

-Mai, pai vine amicul meu, muscoiul si iubita lui, Libelula Roz.

- Curva aia?

- Dap...Auzi, da' stai mah, ca nu e curva...

- Da, asa e...dar nush' de ce, la astea misto, imi vine sa le zic curve... Cred ca din cauza lui nevasta-mea, buburuza...de cand e bortoasa, din curva nu o mai scoate e fatuca aia...Ce sa zic, e buna bucatica...

- Dap, stiu...

Cele doua lacuste ofteaza. Fiecarea avea acasa cate o gaza femela care nu mai corespundea nevoilor lor. Paroase, umflate si isterice. Dar cum si in lumea lacustelor sau a gandaceilor, in general, ca si in cea a oamenilor, exista onoare, lacustoii burtosi se complaceau in chinul zilnic. Mai ales ca aveau fiecare niste puradei cu aripi in crestere. Si se complaceau, si se tot complaceau, si asa,  treceau zilele, si trecea si vara, si se apropia de toamna ...Iar toamna, lacustele... Dar sa nu devenim pesimisti...

          Ne-am aplecat iar urechile inspre firul de papadie pe care sedeau Bill si Bobb, caci am reusit sa le aflam si numele, si am ascultat mai departe discutia, care revenise, iar, una deosebit de serioasa!

- Cum spuneam si ma tot intrerupeai, este posibil ca se codeze informaţia în anumite proprietaţi ale fotonului, astfel încât orice efort de a le monitoriza le modifică într-un mod uşor de detectat. Acest efect apare din cauză că în teoria cuantică, anumite perechi de proprietăţi fizice sunt complementare.

- Ahaa, inteleg! In sensul că măsurarea uneia dintre aceste proprietăţi o modifică pe cealaltă! nu?

- Da, corect. Deci acest fenomen este cunoscut ca principiul incertitudinii al lui Heisenberg. Cele două proprietăţi complementare care sunt des folosite în criptarea cuantică sunt cele două tipuri de polarizare a fotonului, de exemplu liniară (vertical/orizontal) sau diagonală (la 45 si 135 de grade).

 Deodata, pe cer, chiar deasupra celor doi se auzi un zbarnait placut, si linga ei pe tulpina de papadie, se posta o creatura roz-argintie, mica si cu niste ochi maaaari maaari si verzi. Era o libelula. Si chiar Libelula Roz, iubita muscoiului.

-hy! Ce faceti? Vorbeati cumva de mine?

Eu aud superbine, de cand mi-am cumparat niste emitatori speciali...Stiti, mai nou ma ocup de siguranta speciei gazelor. SSG...

Bill si Bob faceau fete fete, mai bine zis, clesti, clesti, tare rusinati ca fusesera auziti..

- Hei, nu aveti de ce sa va jenati. Aud comentarii de astea de peste tot. Dar eu sunt de parere ca daca nu vorbeste nimeni de tine, atunci inseamna ca deja cineva ti-a dat cu pliciul in cap...Deci, ca sa concluzionez, ca vad ca ne grabim cu totii...sper ca ma lasati sa va termin fraza? Nu de alta dar astea cu cuantica au inceput si pe mine sa ma pasioneze. Deci, Bill, Bobb, ce spuneti?

- te rugam, te rugam! spuse Bill incantat

- Cum sa nu, concluzioneaza! tipa isteric, aproape, Bobb.

-Pai e simplu: Este o stare a două sau mai multe particule cuantice (de exemplu fotoni) în care multe din proprietăţile lor fizice sunt puternic corelate. Particulele legate nu pot fi descrise specificând stările individuale ale particulelor, deoarece acestea pot să conţină informaţie într-un mod care nu poate fi accesat prin experimente făcute asupra vreuneia dintre ele în particular. Acest fenomen se produce indiferent de distanţa dintre particule. Acum, aripile sus! Zburam! Cu veselie inainte, marsh!!!!

Cei doi lacustoi zburau in urma ei:

- auzi mah, nici nu am ascultat-o ca ma uitam la aripioarele ei? Ce a zis?

- Nu stiu frate, ca eu ma uitam la codita ei...

Despre mine. Alte chestii.

Am spus ca din cand in cand, acest blog va contine si amintiri de-ale mele. Azi am incercat un pic sa ma teleportez in trecut..

Aveam de gand sa va spun tot felul de lucruri; seara in pat, cu lumina stinsa, imi vin in minte tot felul de amintiri, frumoase sau dureroase, sentimente, senzatii, pe care as vrea sa le impartasesc cu voi. Dar cand ajung fata in fata cu laptopul, uit multe dintre ele…

Nu stiu exact de unde sa continui… Incerc sa o iau de la inceput. Cu primele lucruri din copilaria mea.

Cred ca primele senzatii despre aceasta lume, cu tot ce inseamna ea, durere, fericire, dorinta, frica, placere, le-am avut cand eram de vreo 2 anisori. Era zapada afara, ca acum. Simteam aerul intepator si frigul. Zapada era pentru mine ceva albastru si rece, dar si alb si pufos. Astea sunt primele mele senzatii despre zapada…

 Eram la munte. Si tin minte ca mama nu era mama mea de acum, ci era o doamna foarte inalta, mereu dichisita, mereu parfumata, cu par lung si negru, care ma tragea pe mine, o mogaldeata incotosmanata, pe gheata. De fapt, aud si acum vocea ei speriata un pic si autoritara care imi spunea ceva de genul: “Mergi normal, nu te mai da pe gheata! “

Mie imi placea sa ma dau cu ghetutele pe gheata, sa lunec, sa zbor, … sau ce-o fi fost in mintea mea de atunci. Nu sa merg normal.

Mama nu era singura. Era insosita de un nene simpatic, cred, pentru ca nu imi aduc mare lucru aminte despre el. Mama era curtata de un tip care acum a ajuns foarte cunoscut si in America de Sud, si un pic si in Romania, mai ales datorita relatiei sale cu Daniela Nane. Andrei Zinca. Celebrul regizor de telenovele.

Mai tin minte ca eram in barul unui hotel de la munte, si ca eu o enervam pe mama, stand sub masa. Mi se parea mie, tin minte senzatia asta, ca as fi fost mult mai interesanta stand sub masa! Vroiam sa ii impresionez pe cei doi. Sau poate vroiam doar sa ies in evidenta?! Ca sa ma atraga la loc, pe canapeaua din ceva alunecos – poate piele – mama m-a ademenit cu un soi de preparat care facea ca un vulcan. Si ma uitam mirata cum mama face o bautura miraculoasa, amestecand Pepsi Cola (rar pe atunci, prin anii 80’) cu un praf maroniu - ness. Mai am niste amintiri cu mama,tot prin acele zile, in timp ce ne dadeam cu sania de sus din Dealul Sinaia, pana jos in oras… Senzatia de adrenalina, de rece, de viteza, ce mult mi-au placut atunci! Le-am reintalnit mai tarziu cand ma dadeam cu motorul. Peste vreo 20 si ceva de ani…

Si ca sa termin povestea, mama isi lua la revedere de la domnul acela cu palton negru si ma ducea in camera de la hotel, unde ma frectiona pe picioarele inghetate, imi dadea ceva cald si dulce de baut, si ma lua in brate pana adormeam.

Sunt franturi de amintiri. Dar recunosc ca imi lipsea partea masculina din ecuatie. Adica TATA.

Ori tata era ocupat, era departe. Era cu alta familie, cu alte relatii, cu alte treburi… Si asta e o alta poveste…

5. Balbeck (scenariu politist de scurt metraj)

Nota: azi am ales sa scriu un scenariu pentru un scurt metraj politist. Sper sa va placa! (Ioana)

BALBECK

 

Pe ecranul negru, înainte de orice titlu de generic, apare, frază cu frază, următorul

 

INSERT:

 

“Numai oamenii care nu au cunoscut suferinta pot sa citeasca despre ea.”
Jerome K. Jerome

   

 

 

FADE IN

 

Partea 1.

1. EXT. ORAŞ - NOAPTE 1

CAMERA filmeaza un colt de oras (Bucuresti), filmeaza strazile, reclamele, si apoi usa unui bar din care se aud muzica si tipete.

 

2. INT. BAR – seminintuneric

 

CAMERA intra in barul cu lumina difuza, un local plin de barbati, dar se opreste in dreptul unei mese unde stau doua fete. Balbeck si prietena ei, Tatzoasa (o fata plinuta, cu parul lung, multi cercei in ureche si cu un decolteu mare prin care se observa niste sani foarte mari).

Pe acest peisaj, primele cartoane de GENERIC şi titlul: „BALBECK‟.

 

Cele doua stau fata in fata la o masa din un bar. Rad, beau, fumeaza. Se uita dupa barbatii de acolo, ba le zambesc, ba fac misto de ei. Se vede ca Balbeck (pe numele real Dana) este o fata cu bani, sau fata de bani gata. Are manichiura perfecta, parul rebel, in mai multe culori, perfect coafat, haine de firma, geanta de firma. Comanda numai bauturi scumpe si cand isi desface geanta si scoate portofelul, se vede un teanc mare de euro.

BALBECK:

Uitandus-se spre geanta.

-    Iar ma suna mama din America! La ei e dupa-amiaza... Ce naiba o vrea? N-am chef sa ma certe, sper sa imi spuna ca mi-a mai trimis macar 3000 de euro! Am nevoie maxim de banii astia, fa!

 

TATZOASA:

-    Ce parinti marfa ai… Daca si ai mei mi-ar trimite 5000 de euro pe luna ce beton ar fi viata! Pacat ca tu ai arunci pe haine si joint-uri… De ce nu pui si tu ceva deoparte?

BALBECK

-  O viata am! Ce naiba?! Cand dracu' sa ma distrez daca nu acum?! Oi vedea eu ce-oi face la batranete!

 

TATZOASA:

 

-  Mda…

 

BALBECK

 

-   Si nu mai comenta, sau vrei ca tu sa platesti nota de data asta?!

TATZOASA:

 

-  Nu fata, ziceam si eu asa! Scuza-ma pasa!

 

Continuându-şi sinuoasa ei alunecare, CAMERA se opreste peste doi barbati, barmanii barului.  Doi tineri frumosi, dar diferiti. Unul este slab, creol, cu alura de indian si are parul lung, altul are parul un pic mai scurt si seamana cu Johnny Deep. Amandoi fumeaza si beau cu pofta din niste beri, si le fac, din cand in cand cu ochiul celor doua fete de la masa.

 

 

3. INT. BAR – FINAL DE NOAPTE

 

Usa local. DOI POLITISTI intra in local trantind usa. Unul dintre barmani vine sa ii intampine si le cere o explicatie venirii lor. POLITISTII arata spre ceasul din peretele barului, apoi spre boxele deschise la maxim. Intelegem ca este tarziu si ca anumiti vecini din zona vor sa doarma, dar ca in bar este galagie, desi este ora 4.00 dimineata.

 

GENERICUL defilează de-a lungul discutiei dintre cei doi politisti, barmanii si cele doua fete de la masa care intra si ele in vorba într-un lung plan-secvenţă — prilej de a descoperi ambianţa localului.

Se observa si clienţii localului care sunt niste baieti cu bani de cartier cat si niste baieti care vor sa para oameni cu bani dar se vede ca sunt saraci.

 

 

4. INT. BAR - DIMINEATA

 

Vreo patru clienti ramasi in bar, plus cei doi barmani se uita razand si facand poze cu telefonul mobil la cele doua cupluri de pe scena. Este vorba despre cei doi politisti care acum sunt aproape dezbracati, si la cele doua fete, BALBECK si TATZOASA, care fac un fel de stripteasse.

CAMERA se opreste spre fereastra barului de unde se poate vedea soarele, caci intre timp s-a facut ziua.

Prim plan cu fatza unuia dintre politisti care statea langa TATZOASA. Este un barbat grasut, chel, dezbracat de pantaloni dar cu camasa suflecata si plina de urme de ruj. Acesta se uita la ceas, se scutura, isi pune mana la frunte si injura. Si apoi ii tranteste o palma celuilalt, care "face pe cainele" pe jos, in fata lui BALBECK, care il dresa cu un tac de billiard.

 

POLITIST 1:

- Ba' cretinule! Ce dracu am facut? Ce ne-au pus astia in bautura? Hai sa mergem acasa!

POLITIST 2:

NU vreau vere acas’, ca eu m-am indragostit ! Deeee eaaa, doar de eaaa! (Aratand inspre BALBECK.)

 

POLITIST 1:

Bre tampituile, o sa avem mari probleme.

Il smuceste de jos, in rasetele celor prezenti. Se imbraca cum pot, apoi deschid amandoi usa si fug afara. Detaliu cu camasa POLITISTULUI 1 cu o urma de buze pe spate si cu sapca POLITISTULUI 2 pe care era lipita o eticheta de bere/votca.

 

5. EXT. ORAŞ - ZI

 

BALBECK si prietena ei se plimba prin Centrul Vechi. Amandoua au ramas sa admire mai mult vitrina unui magazin cu blanuri. CAMERA le urmareste din afara cum ele intra in magazin. BALBECK se repede la cea mai superba blana din magazin, o blana voluminoasa, rosie, ii plateste vazatorului, apoi se uita la TATZOASA. Aceasta admira oftand o alta blana, mai mica. BALBECK ii cumpara si acesteia blana, apoi cele doua ies fericite din magazine, cu blanurile pe ele.

 

6. INT. CAMERA LUXOASA – SEARA.

Ne aflam in apartamentul lui BALBECK care este plin de invitati. Este o atmosfera ciudata, plina de fum, de lumanari violete, rosii, verzi. Camera se opreste, parca drogata, pe chipurile celor prezenti. Toti rad, sunt euforici. CAMERA se indreapta dinspre sufrageria unde TATZOASA se saruta cu barmanul cu parul lung, inspre balcon, unde in usa stau doi baieti ce par a fi gay. Apoi intram in balcon unde se afla o alta femeie, roscata, care joaca poker pe dezbracate cu doi barbati, pe care i-am vazut si in prima secventa (sunt doi dintre clientii din bar din prima seara); CAMERA se intoarce inapoi (este un blacon cu doua iesiri) si intra inspre dormitorul casei, unde se afla BALBECK careeste foarte sexy imbracata si are in mana un trandafir rosu. Este impreuna cu alti doi barbati. Unul dintre ei ii ofera sampanie, altul ii maseaza spatele. Aceeasi persoana ii da o tigara, care pare a fi un joint. Prim-plan cu BALBECK care trage adanc din joint-ul respectiv. Se sterge la nas, in ideea ca, in urma cu ceva timp a prizat ceva…

Incepe sa muste din trandafirul rosu pe care il avea in mana, apoi incepe sa rada in hohote.

7. INT – SEARA – APARTAMENT BALBECK

CAMERA se indreapta inspre usa de la baie pe care se afla un poster urias cu Jim Morrison. Usa este deschisa, in baie se afla barmanul de la bar care se apleaca inspre oglinda. Isi aranjeaza parul. Prin spatele lui vine BALBECK, care ii pune mana la ochi. Barmanul se enerveaza, o zmuceste pe BALBECK, (nestiind cine e).

 

BARMANUL 1:

-          Hello! Vreau sa ma pis! Am nevoie de putina intimidate!

 

Se intoarce apoi inspre ea, apoi zambeste parsiv. Hai, fugi de aici si asteapta-ma in dormitor! Vin in vreo 10 minute.

 

BALBECK:

-          Ce fite ai tu, Johnny…

 

BARMAN 1:

-          Johnny?!

 

BALBECK:

 

-          Da; mereu mi s-a parut ca semeni cu Johnny Deep. Oricum te astept, dar sa stii ca déjà se bat doi pe mine! Ha, ha! (Rade) Vezi ca daca nu te grabesti nu o sa mai ai ce sa tragaaaaaaaagi!(lungeste ea cuvantul) (Tuseste si trage in piept un fum de la, probabil, o tigara cu marijuana.)

Deja toata lumea a dat iama in proviziile mele…

 

Johnny (Barmanul) rade, neinteresat de propunere, apoi inchide brutal usa in fata camerei, obligand-o pe BALBECK sa plece.

 

 

 

7. INT – ZI. CAMERA BALBECK

 

PRIM PLAN cu figura lui Johnny (baiatul barman). Este un barbat frumos, cum am spus in prima secventa, si seamana cu Jonnhy Deep. Incearca sa isi deschida ochii, apoi isi sterge urdorile de sub pleoape. Isi duce o mana la cap, apoi se scutura puternic din corp. Se observa ca este foarte mahmur. Iată-l apoi ridicandu-se pe pat in fund si punandu-si picioarele, cu putere, pe jos. Prim plan, apoi, cu fata sa, schimonosita de durere.

BARMAN 1:

-          Auuuuuu! Bagami-as …!!! Ce dracu’ e asta?

 

CAMERA se muta de la figura lui strambata de durere, la parchetul din casa, care este de nerecunoscut fata de seara de dinainte. Este plin cu cioburi de toate felurile, mucuri de tigara si alte obiecte, precum prezervative, catuse sau pachete de tigari.

 

CAMERA se intoarce rapid inspre baiat (BARMAN 1) care observa ca este dezbracat complet. Langa el, pe pat, sta dezbracata si BALBECK, care are parul ciufulit si sforaie. Are doar o funda de la o cutie de bomboane, legata de picior, ca un port-jartier.

 

BARMAN1:

-          What the fuck?! Unde naiba imi sunt hainele?! Ce naiba s-a intamplat aici? Nu mai tin minte nimic!!!

 

CAMERA face acum un tur al locuintei lui BALBECK. Toata casa este complet devastata. Toate lucrurile, geamuri, tablouri, calculator, televizor, mobile, vaze, lustra etc… sunt sparte, rupte. Pe jos, langa o usa (Nu cea de la iesire) dorm doi baieti, aproape dezbracati, iar usa de la balcon se loveste de ceea ce pare, roscata de cu o seara in urma, si ea aproape dezbracata.

 

8. INT – ZI-CAMERA BALBECK

BARMANUL 1 este complet gol, sta pe pat, cumva peste picioarele lui BALBECK nu se sinchiseste ca o loveste cu greutatea lui, dar se apleaca in cautarea unor haine. NU isi gaseste propriile haine. Descopera insa un papuc de dama sub pat, cu blanita roz si toc, si cu el isi face drum printre cioburile din camera. Ajunge la usa, da sa plece dar isi da seama ca nu poate iesi din casa complet gol. Se intoarce de unde a venit si descopera niste haine de barbat aruncate pe jos. Le scutura de cioburi, le imbraca, apoi pleaca, asa, descaltat.

 

9. EXTERIOR – ZI

CAMERA urmareste BARMANUL care ajuns in fata scarii blocului de unde se afla apartamentul lui BALBECK; barmanul se cauta prin buzunarele noilor pantaloni, in cautare de bani. Descopera o hartie de un milion lei, apoi fluiera dupa niste taxiuri care sunt la vreo 100 de metri de scara blocului une el se afla.

 

10. EXTERIOR ZI

CAMERA il urmareste pe baiat (Barman 1) din afara. Baiatul este asezat pe bancheta din spate a taxi-ului. Prim plan cu baiatul (BARMAN 1). Fata lui este obosita, apoi relaxata, apoi deodata, foarte suparata, speriata, nervoasa. Se pare ca motivul este ca a descoperit ceva in buzunarul de la pantaloni. SE poate vedea ca isi baga mana in buzunar. CAMERA urmareste ce face el. Se observa ca a scos din buzunarul pantalonilor ceva care nu ii apartine, este vorba de un pliculet cu, probabil, droguri. Arunca cu furie, darpe ascuns, plicul, afara pe geam, in timp ce taxi-ul demareaza in tromba.

 

 

11. EXT- ZI – PARC

(pese 3 luni)

Este déjà vara (august).

Barmanul 1 merge pe strada fumand o tigara, Kent. CAMERA il urmareste de la spate, apoi se opreste odata cu el. Baiatul se ascunde in spatele unui copac.

 

12. EXT – ZI _ PARC- BANCA

Pe o banca se afla BALBECK. Vedem prima data doar figura ei. Este extrem de murdara, nemachiata, batuta si ciufulita. CAMERA o urmareste apoi de jos pana sus. Poarta niste papuci de plastic incaltati peste niste ciorapi negri de plasa, rupti; are o fusta veche si larga maronie si murdara, apoi in sus, un training vechi peste care se poate observa blana din secventa de la inceput,-  care insa acum arata mult mai rau. Este vara, 35-40 de grade, dar fata nu renunta la blana de pe umeri.

 

Niste trecatori fac misto de ea, o injura, unii arunca cu bani in ea, altii cu seminte. Ea rade, nu reactioneaza.

Barmanul se furiseaza prin spatele bancii unde sta BALBECK ca sa nu fie vazut de aceasta.

Cu toate acestea, dupa cateva secunde, aceasta cumva in vede si striga dupa el:

-          Hei!!!!!! Johnny! Ai ramas dator cu un sarut la mine!!!!!!

 

Fade OUT

 

FINAL

 

4. Moartea femeii de serviciu

 Aproape ca trecusera doua luni de la incidentul cu Maratonul vedetelor, unde Jim Enache se prefacuse mort. Secretul Luanei ramasese intact in show biz. Nimeni nu stia, decat vreo 3-4 prieteni buni si, evident, comisarul Pantazzi, ca cea care rezolvase misterul fusese roscata cantareata de variete. Pana si Luana, care era extrem de prinsa cu intregistrarile unui nou album de muzica pop, in colaborare cu un prieten de-al ei arab, aproape uitase de acele zile tensionate de sfarsit de decembrie, cand trecuse de la agonie la extaz.

Asa ca un mesaj sosit pe telefonul artistei, intr-o dimineata de februarie, o rascoli asa de mult incat la studiou, fata canta asa de prost, incat producatorul ei, Convecter, o ruga sa isi ia o pauza. Probabil ca se gandea ca LOLO (cum suna numele ei de scena) are probleme personale, sau femeiesti, de are in acele zile o voce asa de stridenta si tipatoare, deloc asa cum trebuia sa fie.

__________________________________

Mesajul Comisarului Pantazzi suna asa:

“Draga domnisoara Vasilescu, va astept la sectie. As vrea sa nu va deranjez prea mult, dar am sesizat ca sunteti o persoana intuitiva, si ma gandesc ca poate ne dati o mana de ajutor in ceea ce priveste o crima recenta. Va astept, cum am spus, la birou, pentru a va explica in detaliu despre ce este vorba.

Ps. Daca programul dvs complicat nu include si o astfel de vizita, sau daca nu mai doriti sa colaborati cu PR (Politia Romana) astept un scurt mesaj si vom inchide fara suparare acest sachimb de informatii,

Cu stima

Pantazzi.”

Luana recitea a 30-a ora mesajul. Da, vroia sa plece in vacanta. Da, vroia liniste. Da, vroia sa nu se mai implice in astfel de treburi, care acum nici macar nu o priveau! Dar pe de alta parte, totul era asa de incitant… Trebuia sa lase la o parte lenea ei cotidiana, si sa se apuce de treaba. Dar avea de ce? Merita toata treaba? Sau era doar o proasta care lucra – din nou ! – pe gratis? Sau, daca o scrantea? Daca de data asta ar fi gresit? S-ar mai fi si ras de ea! Si, in alta odine de idei, din cauza ei ar fi fost inchis un om nevinovat. Dar despre ce crima era vorba? Sau o fi vorba de vreo chestie simpla, gen, recunoasteti vecinul cel mai ciudat? Sau ce parere aveti despre nu stiu ce artist, coleg.

In orice caz, trebuia sa se gandeasca bine de tot inainite de a-i raspunde Comisarului.

Motanul Tomy se juca din nou cu telecomanda. Facuse greva in ultimele doua zile. Noua sa mancare pentru pisici, desi mai scumpa si mai sanatoasa, cica, decat vechii biscuiti pntru pisici, nu ii placea. Mai mult, Tomy se bagase sub pat, si nu mai iesea de acolo decat atunci cand stapana sa dormea, si aunci se aseaza la picioarele ei, sau cand aceasta pleca de acasa, si atunci el probabil, dupa anumite semne descoperite de Luana, Tomy se pare ca se tolanea exact prin locurile unde de obicei nu avea voie, gen perna, dulap, sertarul cu bijuterii si farduri, si asa mai departe. De data asta Tomy, iesise la suprafata si se uita rugator in ochii Luanei. Aceasta se pomeni ca se aude cum vorbeste cu pisoiul.

-       Tomy, sa preiau acest caz? Ce crezi?

-       Miorlau!

-       Nu prea inteleg. Asta e un NU sau un DA?

-       Miorllll! Miorlau!

-       Deci il iau?

Motanul se freca inca o data de picioarele stapanei sale, si pentru prima data de 3 zile, se duse sa manance din bolul lui.

-       Bine, santajistule. Sa vedem cum o scoatem si pe asta la cap! Of!

-       Domnisoara, cazul este extrem de ciudat. Parea simplu la inceput, apoi s-a complicat. Iti dau cateva detalii.

-       Da, notez.

-       In urma cu 4 zile a fost gasita moarta Margareta Rosioru (82 ani), o femeie de serviciu care lucreaza la negru in spitalul Bagdasar din Bucuresti. Nu a revendicat-o nimeni. Infarct. Nu s-a chinuit, se pare. Totusi, mai ciudat a fost faptul ca nu se afla in incinta spitalului, ci pe cladire.

-       Mai, mai, mai!

-       Si mai mult decat atat, inconjurata de mai multe mucuri de tigari, si de o sticla de lichior, si insasi avea o tigara in mana. Tigara inghetase din cauza gerului, dar conform expertizelor, femeia chiar fumase tigara, nu i-o base cineva cu forta in mana, daca asta vroiai sa ma intrebi.

-       Asa…

-       Mai e ceva. Femeia a fost ulterior recunoscuta ca o fosta pacienta a spitalului. Care in urma cu 6 luni fusese internata la Terapie Intensiva. Cum conducerea cat si majoritatea asistentelelor de atunci au plecat, informatia ne-a fost adusa in ultimul moment cand era sa inchidem acest caz. Se pare ca femeia a fost recunoscuta de unul dintre doctorii ramasi, si in urma cautariloram dat de fisa ei. A fost inregistrata cu alta identitate, cu numele Ioana Brambino. Respectiva fusese o actrita de la teatru de Comedie, prin 1945. Una dintre femeile care le dadea de mancare cat si o fosta pacienta care au cunoscut-o in urma cu 6 luni ne-au spus ca femeiea vorbea mereu ca ar fi fost iubita sau sotia unui om foarte bogat, un print, se pare ca era unul dintre verisorii Regelui Mihai. Pana aici s-au oprit cercetarile noastre. Succes si suna-ma la orice ora!

Povestea ma lasa … fara cuvinte. Era asa de pasionant. Si totusi?! Era ceva ciudat. De ce femeia asta care ar fi spus mai multor persoane cum ca ar fi avut o relatie cu unul din Principii Romaniei, a ramas acum asa de saraca in cat sa fie in stare sa fie accepte un post de femeie de serviciu, la un spital, si asta in plina iarna.

Controland registrele spitalului am, aflat ca de fapt, fosta angajata nu a murit numai din cauza inimii. Avusese un caz sever de cancer. Nimeni nu i-ar fi dat nicio sansa de supravietuire, dar …

I-am spus managerului meu, Convecter, ca fac o pauza de repetat pentru corzile mele vocale, si m-a lasat in pace. Asa ca aveam toate zilele - pana la un mare concert de pe 1 Martie - la dispozititie ca sa rezolv acest caz.

Programul zilnic era asa: Dupa ce studiam dosarele din spital, -  care in mod normal nu mi le-ar fi dat nimeni, dar asa, cu un telefon venit inaintea mea, usile mi se deschideau uimitor de repede -, incepeam sa caut printre prietenii de pe Facebook, rude sau prieteni cu familia Regala. Ajunsesem sa vorbesc cu toate nemurile si angajatii regelui Mihai, ca sa descoper ceva despre relatia misterioasa dintre moarta si vreo mladita cu sange albastru. Dar nimic. Ajunsesem sa fiu specialista in scandalurile de alcov ale regalitatii. Ma duceam saptamanal la biblioteca sa studiez astfel de dosare.

_______________________________

„Carol al II-lea a inceput de tanar”, spune istoricul Dan Falcan. Ca sa-si inceapa viata sexuala, fiecarui rege i se aducea cate o fata. Lui Carol al II lea i-a fost adusa o tanara actrita de la Teatrul National de catre Alexandru Davila, director pe vremea aia la TNB. Astfel, si-a inceput viata sexuala la 16-17 ani, iar dupa o partida de amor fata s-ar fi vaitat: „M-a omorat, de 14 ori, si niciodata mai putin.”

“Carol este insa nevoit sa-si urmeze familia la Iasi unde o cunoaste pe Zizi Lambrino, pe numele real Ioana Maria Valentina Lambrino, cu care incepe o noua relatie si pentru care capata o pasiune nebuna.”

“S-au cunoscut prin anii ’23, la o masa cu ofiteri, ea fiind casatorita cu capitanul Tempeanu. Era o femeie fermecatoare, cu ochi verzi si parul roscat, fiica unui evreu numit Wolf, dupa traducerea caruia si-a luat numele de Lupescu. De sotul ei divorteaza destul de repede. “
______________________________

De ramasitele pamantesti ale familiei voievodului Barbu Bibescu Stirbei s-a ales praful si pulberea. Fostele iubite ale acestuia sau ale descendentilor lui, nu au mai avut unde sa se duca sa aduca flori. O tragedie care…”

“Ministerul Culturii nu e dispus sa-si exercite dreptul de preemtiune. Blasfemia de la Stirbei a pus pe jar descendentii care se gandesc deja la proces. Una dintre descendente, Oana Florescu, a vrut sa deschida un proces in urma cu doi ani, dar a murit cand…”

Ma durea capul. Desi erau asemanari in fiecare caz, nu era nimic despre ceea care se spunea ca ar fi fost iubita vreunui print: Margareta Rosioru.

______________________

Am luat o pauza si m-am dus incognito la La Betivii, o bodega amarata din Bucuresti, unde vroiam sa imi limpezesc creierul. Peruca mea neagra, scurta si ochelarii aveau sa insele vigilenta betivilor care nu aveau sa o recunoasca acolo pe celebra Lolo. La un moment dat, desi beam intr-un colt de bar, cu spatele la ceilalti de acolo, un martini cu lamaie, pentru ca cerusem cu maslina, dar nu aveau asa ceva pe acolo, am simtit ca sunt fixata de cineva. M-am intors si l-am recunoscut pe unul dintre cei mai buni ziaristi de investigatii din Bucuresti, Petrica Chioru’! Omul probabil ca ma recunoscuse! Ziaristul ala scrisese niste reportaje foarte tari despre amantele lui Cioaca, despre mafia autostrazilor, despre o cersetoare despre care se aflase ca e miliardara si apoi disparuse…

Ups! Imi cazuse fisa! Margareta- Cenusereasa din Berceni, parca asa se numea si femeia aia! Si fusese data disparuta dupa ce ziaristii, adica Petrica si fotoreporterul lui, facsera un material de prima pagina despre ea. Ei doi o intalnisera chiar aici, la La betivii, si dupa ce ii dadusera de bait de femeia se facuse manga, le povestise secretul ei: faptul ca strangea de zeci de ani toti banii din cersetorie si ca acum avea aproape un miliard de lei. Tin minte ca toate televiziunile au vrut atunci sa dea de Cenusereasa! Dar aceasta disparuse fara urma…

Era oare posibil ca…?!

Am asteptat fara sa dorm nicio clipa, sa vina dimineata ca sa pot sa intru iar la Spital. Am intrat fara telefonul de sus, pentru ca deja paznicii ma stiau. Strambau din nas ca nu le dadeam spaga, - nu pentru ca nu aveam ce sa le dau, dar nu mi se parea normal sa le dau bani, pana la urma faceau ei ceva ca sa merita banii astia?! – dar ma salutau cat de cat politicos si ma lasau sa trec. Unul dintre paznici era un tanar, cam negricios la fata si mult mai tanar decat ceilalti. Cand sa intru, se baga in fata mea cu tupeu si imi spune:

-       S-a mai descoperit ceva de bunica?

-       Cum?

-       Margareta Rosioru. Era bunica mea.

-       Hm, dar nu prea semanati… Ea avea o piele foarte alba…

-       Eh, da, bunicu’ era mai negru… haha…

-       Si nu stiam sa aiba rude!

-       Ei, acum am aflat si noi! Si i-am vrea lucrurile inapoi, sunt niste amintiri de familie si…

-       Aha… Pai investighez… Cand o sa aflu ceva, o sa … o sa afli si dumneata.

-       Bine, bine.. buna ziua.

Clar tipul avea vreun interes. Ca altfel de ce naiba sa vrea sa stie ce face baba aia, si abia acum?!

Deodata mi-am dat seama de toata treaba! L-am sunat imedat pe Pantazzi si l-am intrebat cu ce era imbracata batrana cand a murit si ce lucruri avea la ea.

-       Stai sa ma uit in dosar. Nu avea mai nimic. Avea un halat de spital pus peste o pereche de pantaloni si o haina mai groasa, o caciula in cap, si o sticla in mana si un pachet de tigari, gol.

-       Un pachet de tigari ati spus? Fug imediat!

-       Alo! Domnisoara Vasilescu….?! Alo???

Din fericire, gunoaiale de la spital urmau sa fie incinerate abia in ziua urmatoare. O echipa de femei de serviciu protejate cu masti, halate si trei randuri de manusi, au inceput sa scotoceasca in malderul de gunoi din curtea inferioara. “Daca deductia mea e varza, s-a zis cu mine, o sa fiu cea mai penibila…”

-       Donsoara! Asta cautati? Era un pachet de tigari L&M lung.

Am luat pachetul murdarit si ud si am vazut exact ceea ce cautam. Pachetul avea in el un card alb cu rosu, de la o anumita banca, card care aproape nici nu se observa la o prima vedere. Asta cautasera asa zisii nepoti ai Margaretei Rosioru. Pentru o ultima verificare, am dat impreuna cu comisarul Pantazzi, sosit si el la demonstratie, dar care statea tupilat in masina din cauza frigului, un telefon la respectiva banca. 450.000 de euro erau pe numele Margaretei Rosioru! Wow! Atata chin pentru ca biata femeie sa nu se poata bucura de ei…

-       Cum ti-ai dat seama?

-       Chestia cu boala la cap, si ca se dadea iubita nu stiu cui print erau doar ca sa stea in spital sa studieze cum merg treburile, pentru ca avea de gand sa se angajeze aici.

-       De ce vroia sa se angajeze si nu sa fie internata?

-       Credea ca daca le-ar fi spus tuturor ca are diabet dar ca este foarte bogata, poate I s-ar fi facut felul. Asa Margareta Rosioru muncea ca femeie de serviciu in spital, dar se doftoricea singura! Avea si mancare de spital, si doctorii, si asistenta medicala, pentru ca le dadea din cand in cand bani asistentelor sa aiba grija de ea. Problemele au intervenit cand vechii ei tovarasi de strada au aflat unde se ascunde. 

Si au venit dupa ea. Intre timp, dupa reportajul cu Petrica Chioru’, femeia si-a dat seama ca nu mai poate sa tina banii stransi intr-o perna cu care dormea sub cap si sa o care dupa ea prin oras. A bagat banii in banca si a luat doar un card dupa ea. Cardul se afla mereu in pachetul de tigari, din care ea nuprea fuma, pentru ca nu ii faceau bine. Dupa ce au omorat-o, sau poate a murit de frica, vagabonzii i-au fumat toate tigarile, in timp ce probabil discutau ce sa faca de acum incolo, dar au lasat pachetul acolo. Nu s-au gandit sa il ia cu ei… Si oricum daca l-ar fi luat nu cred ca si-ar fi dat seama ce are in el…

FINAL