vineri, 2 ianuarie 2015

Despre mine. Alte chestii.

Am spus ca din cand in cand, acest blog va contine si amintiri de-ale mele. Azi am incercat un pic sa ma teleportez in trecut..


Aveam de gand sa va spun tot felul de lucruri; seara in pat, cu lumina stinsa, imi vin in minte tot felul de amintiri, frumoase sau dureroase, sentimente, senzatii, pe care as vrea sa le impartasesc cu voi. Dar cand ajung fata in fata cu laptopul, uit multe dintre ele…
Nu stiu exact de unde sa continui… Incerc sa o iau de la inceput. Cu primele lucruri din copilaria mea.
Cred ca primele senzatii despre aceasta lume, cu tot ce inseamna ea, durere, fericire, dorinta, frica, placere, le-am avut cand eram de vreo 2 anisori. Era zapada afara, ca acum. Simteam aerul intepator si frigul. Zapada era pentru mine ceva albastru si rece, dar si alb si pufos. Astea sunt primele mele senzatii despre zapada…
 Eram la munte. Si tin minte ca mama nu era mama mea de acum, ci era o doamna foarte inalta, mereu dichisita, mereu parfumata, cu par lung si negru, care ma tragea pe mine, o mogaldeata incotosmanata, pe gheata. De fapt, aud si acum vocea ei speriata un pic si autoritara care imi spunea ceva de genul: “Mergi normal, nu te mai da pe gheata! “
Mie imi placea sa ma dau cu ghetutele pe gheata, sa lunec, sa zbor, … sau ce-o fi fost in mintea mea de atunci. Nu sa merg normal.
Mama nu era singura. Era insosita de un nene simpatic, cred, pentru ca nu imi aduc mare lucru aminte despre el. Mama era curtata de un tip care acum a ajuns foarte cunoscut si in America de Sud, si un pic si in Romania, mai ales datorita relatiei sale cu Daniela Nane. Andrei Zinca. Celebrul regizor de telenovele.
Mai tin minte ca eram in barul unui hotel de la munte, si ca eu o enervam pe mama, stand sub masa. Mi se parea mie, tin minte senzatia asta, ca as fi fost mult mai interesanta stand sub masa! Vroiam sa ii impresionez pe cei doi. Sau poate vroiam doar sa ies in evidenta?! Ca sa ma atraga la loc, pe canapeaua din ceva alunecos – poate piele – mama m-a ademenit cu un soi de preparat care facea ca un vulcan. Si ma uitam mirata cum mama face o bautura miraculoasa, amestecand Pepsi Cola (rar pe atunci, prin anii 80’) cu un praf maroniu - ness. Mai am niste amintiri cu mama,tot prin acele zile, in timp ce ne dadeam cu sania de sus din Dealul Sinaia, pana jos in oras… Senzatia de adrenalina, de rece, de viteza, ce mult mi-au placut atunci! Le-am reintalnit mai tarziu cand ma dadeam cu motorul. Peste vreo 20 si ceva de ani…
Si ca sa termin povestea, mama isi lua la revedere de la domnul acela cu palton negru si ma ducea in camera de la hotel, unde ma frectiona pe picioarele inghetate, imi dadea ceva cald si dulce de baut, si ma lua in brate pana adormeam.
Sunt franturi de amintiri. Dar recunosc ca imi lipsea partea masculina din ecuatie. Adica TATA.

Ori tata era ocupat, era departe. Era cu alta familie, cu alte relatii, cu alte treburi… Si asta e o alta poveste…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu