Digital clock - DWR

miercuri, 22 aprilie 2015

52. Cianura pentru pagina I

NOTA: Dragii mei cititori, finalul povestirii despre Julieta este aproape gata, asta nu ma impiedica sa incep alta povestire. :) 

Sara Petrescu era o femeie de aproape 40 de ani. Inalta, bine proportionata. O dezavantaja doar nasul mare, carmit spre stanga. Era sefa unei reviste de Paparazzi: “STOP CADRU”. Daca o trezeai noaptea din somn, si o intrebai cine cu cine s-a mai cuplat din lumea show-bizului, iti recita fara probleme o intreaga enciclopedie de amantlacuri. Pendulase prin mai multe institutii de gen, si acum, in sfarsit, reusise sa  ocupe scaunul de redactor-sef. Sefia ii placea extrem de mult. In sfarsit avea ocazia sa se razbune. Sa se razbune pe fostii sefi care se dadusera la ea, si ii reduceau salariul pentru ca nu prestase sub birouri, ca alte cateva colege, sa se razbune, pe pitipoancele din show-biz care ii inchisesera de multe ori telefonul in nasul ei mare si borcanat, in timp ce ele isi masau cu ulei de migdale picioarele lungi si bronzate, in cate vreo vacanta prin Monaco ori Dubai… Sa se razbune pe fostele ei colege care o sabotasera, sau care nu o remarcasera si nu o introdusesera in cercurile lor de barfa, de shop-ing sau de mega-petreceri… Sa se razbune pe fostii ei iubiti, care o tratasera urat, nu doar pentru ca era o simpla ziarista si avea un salariu mic, spre foarte mic, dar si pentru ca o inselasera, poate din cauza nasului ei mare, sau poate din cauza aerului ei de femeie frigida si ciufuta.
Sara era extrem de satisfacuta de ultimele intamplari din viata ei si isi jurase, cu lacrimi in ochi, in genunchi in fata patului ei de virgina, din casa parintilor, ca va calca pe cadavre, daca va fi cazul, ca sa isi mentina serviciul. 2000 de euro si posibilitatea sa taie si sa spanzure in cea mai tare revista de monden si paparazzii din Romania, era ceva!
Sara scria rapid o stire despre un miliardar care agatase vreo trei fete de Bucuresti. Incercase sa afle cumva, prin toate sursele ei – si avea destule “antene” – daca si unele din dusmancele ei au fost cu acel baiat. Nu de alta, dar el se divedise a fi si insurat, si apoi, toate aveau prieten sau sot. Una dintre ele, o mulatra frumoasa, avea si copil nu numai un sot care se afla in top 100 miliardari din Romania.
Baiatul de bani gata de care scria era la ora actuala cel mai dorit din Bucuresti. Il chema Anis Radu si era baiatul celui mai bogat lautar din Bucuresti. Se spunea ca avea o scula extrem de mare si ca oricine ii privea ochii verzi, se indragostea instant. Asa cum I se intamplase si ei, in urma cu mai multi ani. Vroia sa il infunde pe Anis. Sa i-o traga ea lui! Asa cum si el i-o trasese, adica isi batuse joc de ea si o facuse se indragosteasca de el. “O sa o plateasca pentru ce mi-a facut! La fel ca si panaramele astea!” isi spuse tastand, Sara, cu un zambet sardonic pe chip.
Era singura in birou, caci toate colegele ei erau la tigara sau la masa. Se scarpina nervoasa. “Clar ma barfesc puturoasele astea! Lasa ca va veni si vremea lor. Pe toate le dau eu afara!”
Chiar in acel moment, telefonul ii zbarnaii. Scarbita ca I se intrerupe firul gandurilor cat si miscarea degetelor pe tastatura neagra, dar curioasa in acelasi timp in ceea ce privea natura mesajului primit, Sara se opri din scris, si ridica telefonul.
“Iubita, ti-am trimis o stire pe e-mail. Este despre fotbalistul ala prost, l-am prins cand manca ceva la un restaurant unde mananc si eu si i-am facut poza. Cred ca era cu alta gagica decat este deobicei. Poti vorbi ca sa te sun?”
“ce fotbalist?” scrise rapid Sara, deja plina de nervi.
Imediat sosi si raspunsul acesteia.
“George Narcis, uitasem sa sriu, dar tu stii ca eu numai despre Narcis mai scriu eu in ceea ce priveste fotbalul… ca restul nu ii prea stiu… Te pupic! Ps. Bagi stire?”
Sara se ridica din scaun si isi lua o tigara din geanta. Era plina de nervi. Stia foarte bine la cine se referise Alma. La Narcis, evident. Parca ii facea special. Creatura asta enervanta si puturoasa, care isi lua o gramada de bani doar stand ca o nesimtita acasa si trimitand stiri rasuflate. Clar, gata, o va aranja si pe ea! Si urat de tot!
Nu isi aprinse tigara, dar statu cu ea intre buzele subtiri, mimand ca fumeaza. Se calma un pic apoi ii scrise angajatei sale.
“Avem subiectul. Si oricum a mai aparut si la concurenta”.
Evident Sara nu avea niciun subiect despre Narcis. Dar “proasta mica” nu stia asta. Si oricum nici nu o intersa sa ii dea vreo explicatie vreodata despre subiectele pe care tot I le refuza de cand devenise sefa.
Ii venise de o gramada de ori sa ii zica: “Mortii ma-ti de panarama, dupa ce ai aparut in Playboy ca <ziarista sexy> si te-ai intins cu nu stiu cate vedete, acum mai indraznesti sa iti arati nasul ala carn prin lume! Ordinara dracului!”
Dar nu putea. Ziarista-vedeta tocmai semnase o alta prelungire a contractului cu revista. In plus de asta era un fel de ruda de departe de patronului. Si pe de alta parte, chiar stia o gramada de lume. De doua luni insa nu ii mai publicase nicio stire in revista, cu toate ca Alma ii tot trimitea e-mailuri, unele mai complexe, cu poze, altele doar niste note mici informative sau ponturi.
Problema cu Alma era ca era incapatanata. NU vroia sa renunte la revista. Prefera sa piarda timpul sa scrie stiri care nu erau niciodata publicate, din diferite motive, si sa nu ia niciun ban, decat sa plece demna. Sara scrasni din dinti cand primi un nou sms.
“Daca vrei, iti dau altceva despre Narcis. Ca am vorbit cu el si mi-a mai zis cateva chestii”
O musca nevinovata muri trosnita de o agenda maronie a unui coleg. Sara isi admira crima cu zambetul pe buze. Asa i-ar fi facut si Almei daca ar fi putut. Dar nu putea, si mai trebuia sa ii si raspunda. Se razbuna altfel, insa. Continua sa scrie mai departe stirea. Trecuse o ora deja.
Alma nu ii mai trimitea nimic. Ar fi vrut sa o umilieasca mai mult, sa o faca sa I mai trimita cateva mesaje, in care sa o roage sa I se mai publice ceva, sau sa fie sunata, ca sa ii raspunda cu voce grava, spunandu-I ca are foaret multa treaba si ca nu este de interes subiectul. Dar trebuia sa ii raspunda, altfel stia ca “scarba mica” ii va scrie iar patronului si o va pari ca nu este bagata in seama.
Ofta si ii trimise acest mesaj cvasi-politicos:
“Avem deja revista facuta si oricum nu este de interes. Merci oricum.”

Alma fuma tigara de la tigara uitandu-se la Iphone-ul complicat de pe masa ei de scris. In timpul asta tragea si o gura din paharul cu energizant. “Scarba de sefa nu imi raspunde. Nemernica mai este. Lasa ca o aranjez eu candva…”. Alma isi lua capul in maini si incepu sa planga. Se simtea cea mai nenorocita creatura din lume. Pentru un amarat de pictorial sexy si cateva articole pe care ea insasi le daduse la presa despre niste foste idile, ca sa promoveze niste produse cosmetice si niste saloane de frumusete, acum nu mai putea sa conduca nicio publicatie. Atat de rai puteau sa fie ziaristii astia! Colegii ei! Scumpii ei colegi!
In acel moment, telefonul zbarnai:
“Avem deja revista facuta si oricum nu este de interes. Merci oricum...”
Alma inghiti in sec. Simtea ca este in stare sa sparga ceva. Se ridica din scaun si se indrepta spre balcon. Se gandea foarte serios sa se sinucida.


va urma

duminică, 19 aprilie 2015

Astept si comentarii!

Salut dragii mei cititori! Imi puteti lasa comentarii la orice text, eu le voi gasi. Astept sugestiile voastre! Va pup!
O saptamana superba va doresc!
Ioana

miercuri, 15 aprilie 2015

Multumesc f mult ca ma cititi...

Va multumesc... Ptr voi scriu! Asta spune tot...
De la 10, am ajuns la 90, apoila 1000.. azi sunteti peste 2000...
 Din Italia, pana in China, chiar daca intr o zi sunteti 30,  daca in alta zi, doar 2, sunteti ai mei dragi prieteni care ma urmariti... imi urmariti povestile.... va iubesc si sper sa va inmultiti! :)
Eu voi fi aici, cu voi... cu mii de idei care imi stau pe cap si abia asteapta sa iasa la lumina...... si mii de povesti ...va imbratisez dragi prieteni virtuali,

Ioana

marți, 14 aprilie 2015

51. O Julieta mult prea reala – Partea a IV-a


Lumea aplauda frenetic! Urma un alt duel. De data asta unul cu adevarat interesant! Frumosul Romeo si periculosul Paris! Gay-ii din sala isi dadeau coate si isi potriveau camerele de filmat si telefoanele ca sa imortalizeze momentul. La fel si cateva fetiscane de oras care chicoteau excitate. "Mama mia, chiar e un show pe cinste!"
 Paul si Marian urmau sa se dueleze. Iar lupta era arbitrata de sexosul Ahmed. “Ce priveliste interesanta pentru unii, chiar daca partitura initiala este usor modificata....!”, murmura pana si Badea, placut impresionat de acea mise en scène mai aparte.

Adrenalina era in toi pe scena, lumea punea pariuri – deh, tinerii din ziua de azi nu citisera piesa si chiar nu stiau cum se va termina acest schimb de replici semnat W.S. - , cand, unul dintre cei doi actori care incepusera duelul, scoase o injuratura ciudata, ce parca nu se potrivea defel cu atmosfera shakespereana de pana atunci …
-        Sa imi bag pula!
Si lucrurile nu s-au oprit aici…, caci si partenerul lui de scena tipa imediat, ca si curentat, in timp ce isi scotea sabia din teaca.
- Mortii ma-sii! Care futu-ti gura ma-tii ai facut asta?!
Cineva le sopti sacadat ceva, de undeva de sub podea, si cei doi tineri se calmara. Era sufleorul, un domn de vreo 60 de ani, invatat cu astfel de farse, care le spunea sa isi vada de piesa…
Ca la un semn, cei doi tineri se uitara unul la altul, si cum cei din sala isi dadeau coate, decisesera la unison sa continue scena duelului, desi in teci, in loc de impozante sabii din lemn – recuzita spectacolului – nu se mai aflau decat ….la Paris un morcov gigant, iar la Romeo, un mare castravete.

Totusi, chicotele de ras din sala, de pe primele randuri, se intetira, si soaptele deveneau tot mai intense. Se pare ca publicul isi daduse seama ca este ceva necurat la mijloc, si ca ceea ce vedeau ei pe scena nu face parte din scenariu, si, incet-incet, toti incepeau sa rada de actori.

Nervosi si umiliti, cei doi tineri actori, si langa ei, Ahmed, care inca nu realizase ce se intampla, incercau sa pastreze aparenta, spunandu-si rolurile, cand deodata, spre uimirea tuturor, un urlet ingrozitor se auzi de undeva din spatele scenei.

Urletul a fost asa de sinistru, incat si  cei mai pusi pe glume dintre cei din sala, au amutit deodata. Toata lumea tacea chitic. Deodata, din culise, se auzi, dramatic, o voce sfasaietoare. Era Ana, tocilara.
-        Politia! Ajutati-ne! L-au omorat pe profesor! Teroristii! Ianculovici pe plin de sange! Sariti!

-        
Domnisoara, eu zic ca este de ajuns implicarea ta in acest proiect….

-        Unchiule…

-        NU observi ca se intampla ceva oribil?!

-        Pai da, dar…

-        O fata rapita, batuta, sechestrata, poate si violata… Mai multe feluri de amenintari la adresa voastra, recuzita furata si totul culminand cu un atac infiorator la adresa demnitatii umane… Doua sabii de lemn infipte in mod tragic si grotesc in cullo acestui domn profesore… Che orore!!!

Violeta se prefacea trista, dar pufni in ras.
-        Observ, draga mea nepoata ca nu prea stii deloc sa te preface!
-        Iarta-ma unchiule dar cand te enervezi , vorbesti cu accentul tau italienesc…. De fapt accentul strabunicii noastre… si…
-        Si, merda! Si iti spun eu ceva! Si ce mi se pare cel mai ciudat, este ca toti dusmanii dumitale patesc ceva urat!
Violeta ofta. Isi recapata aerul serios, un pic trist.
Se aflau pana la urma in postul Pastelui, la doar cateva zile dupa nenorocita de Premiera. Evident, din nou, toate ziarele scrisera! Evident, piesa devenise celebra, ca si Lucia, din nou, care urlase dezlantuita pe scena, bocindu-si, de data asta, “mentorul”… Farsa gandita de ei nu mai existase… Iar rolul ei, Violeta- Doica, scazuse si mai mult ca importanta.
-        Ai de gand sa spui ceva? In timp ce un biet om nevinovat  este la un pas de moarte…. ea rade!  Mai adauga unchiul ei, apoi se ridica de pe fotoliu, si isi aprinse un trabuc.
-        Bine. O sa iti spun ce am vazut atunci, in prima seara.
-        Cand?
-        In ziua cand si-au ales piesa… Eu am ajuns tarziu, seara… NU am zis la nimeni ca am ajuns totusi la facultate.
-        Si ce ai vazut?
-        Ianculovici si roscata! Si inca cineva! Erau unii peste altii in baie! O gramada de carnuri dezbracate! Pe ea am recunoscut-o dupa parul ei rosu, si pe el… dupa capul plesuv…. S-a ridicat din.. ceea ce facea…. Si s-a uitat direct la mine… Am fugit! Nu stiam cum sa folosesc informatia… sau daca sa o uit…. Ma gandeam ca mai bine nu ma mai duc cateva zile la scoala… si poate o sa uite toti trei… Dar clar, din cauza asta urma ca cineva sa aiba un rol principal feminin… si nu eram eu aia… iar altcineva…sa aiba un rol important masculin! Ca doar nu puteam sa cred ca doi tineri frumosi  sa fie indragostiti de un broscoi murat si plin de riduri!
-        Ce informatie tare! Milioane de sticle de rom!!!!  TE iubesc nepotica mea! Si iarta-ma ca am tipat la tine! Stiam ca numai asa o sa spui ce vazusei! Stiam ca ai vazut ceva important, dar ca iti este rusine sa spui!




Emanuel Badea pusese pe masa din lemn detrandafir din sufrageria spatioasa, plina de tablouri, cateva figurine din ouale cu surprize Kinder. Vorbea cu Sam, catelul lui.
-        Sam, fii atent! Asadar… Lucia, Istodor, Ahmed, Vali, Paul, Ana, Alina, Marian. Si Ianculovici …. Si Violeta….
Of Doamne, nu este drept sa nu o scot pe Vio din ecuatie… Dar ma ajuta in vizualizarea intamplarilor…Dar lipseste cineva…. Andy! Tocilarul, parca….Dar as vrea sa sa imi aduc aminte perfect…


Detectivul scoase din buzunar o bricheta, apasa in stanga ei,si din ea se auzi foarte clar:
“- Deci mai zi-mi o data! Ca m-ai zapacit! Cui a dat rolurile Ianculovici, si cine sunt actorii! - Marian, baiat de bani gata, superficial, are un Mertan. El este Paris, cel cu care vroia sa o marite Capulet pe Julieta. - Asa… - Istodor, cel cult si grasut este Capulet- tatal. Alina, grasuta, karatista, are un rol de travesty: lord Montague, tatal lui Romeo. Ana tocilara, este Rosalinda, prima iubita a lui Romeo. - Dar Romeo si Julieta? - Ai rabdare! Ahmed, arabul sexy de care ti-am zis…. - Mai bine juca rolul lui Othello! - Pai nu facem piesa asta! - Dar are o relatie cu Lucia? - De unde ti-ai dat seama? Nu ti-am zis asa ceva. - Ei, am invatat sa citesc printre cuvinte… Zi ce rol are baiatul asta? - Il joaca pe printul Escalus. - Deci nici el nu este Romeo… Zi mai departe! - Andy, tocilarul slab, inalt, cam complexat. El il joaca pe Friar Laurance, prietenul bun al lor si spiter. Paul, tatuatul cu mai multe joburi si facultati, este Romeo, fiul batranului lord Montague… - In sfarsit! Si tu esti Julieta?! - Nu… Julieta a fost desemnata Lucia… Dar Lucia a disparut! - Deci? Tu esti Julieta? Tu chiar ai talent! - Nu e vorba de asta… Profesorul a desemnat-o pe Vali….”
Badea medita, uitandu-se la Sam.


-        Hm… Si apoi Valentina s-a retras…. Amenintata oare?! Sau nu?! Hm…

Exact in acel moment, telefonul fix suna in partea cealalta a casei. Pana sa ajunga la el, robotul spusese: Buna sa va fie inima. Nu ati gresit. Sunt Manu Badea. Spuneti va rog:



-        Unchiule! Sunt la Politie! Am dreptul doar la telefonul asta! Sunt acuzata ca am omorat-o pe Luci! Luci… da… Lucia a murit…Ajuta-ma!

Va urma

luni, 13 aprilie 2015

50. O Julieta mult prea reala - Partea a III-a




Cat de cat, lucrurile se mai linistisera in clasa de Teatru a lui Ianculovici. Dupa nebunia cu disparitia si apoi aparitia Luciei, parca excesul de adrenalina si feromoni pe care tinerii il aveau, se topise brusc. Sau poate Politia ii speriase un pic?! Sau, cine stie, aparitia ziaristilor si paparazzilor, care se uitasera chioras la fiecare in parte, de parca fiecare ar fi fost vinovat… 
In orice caz, studentii aveau, mai mult ca niciodata, chef de repetitii. Fiecare din ei isi juca rolul din ce in ce mai bine, si cei care aveau putine replici de spus, ori mai improvizau alte mici roluri de umplutura, ori se faceau utili, ducand gunoiul, aducand si montand recuzita, cosand hainele de epoca imprumutate de la un Teatru, haine care erau desirate pe la maneci, cumparand mancare, golind scrimierele sau lucrand la promovarea spectacolului. Erau cu adevarat o echipa.
Noua Julieta, Luci, altadata bronzata ca o mulatra, uitase ca exista solar, si din ce in ce, pielea ei se albea, ajungand la culoarea ei normala de moldoveanca. Pe de alta parte, Luci capatase un aer mai linistit, mai calm, in concordanta cu personajul sau, Julieta. Toata lumea uitase ca alte doua fete ar fi trebuit sa aiba rolul principal, si acestea din urma, respectiv Vali si nepoata detectivului Badea, Violeta, isi vedeau de rolurile lor micute, bucuroase, pana la urma, ca nu au de invatat zecile de pagini ale rolului Luciei.
Si cu toate acestea, la finalul lunii martie, o intamplare groaznica petrecuta in Campus, ii dadu peste cap pe toti.

Fusesera descoperite niste mesaje de amenintare. Mesajele il priveau pe Ianculovici. Se pare ca cineva cerea redistribuirea actorilor, in special pentru rolul lui Romeo. Despre Julieta se pomenea doar ca: “este perfecta pentru primul spectacol, dar dupa aia o sa vedeti ca veti vrea sa luati pe alta”. In plus, erau date tot felul de sfaturi actoricesti, idei de noi decoruri si de o alta coloana sonora. Cum mai multe persoane din afara Teatrului, nu numai ziaristi sau fosti colegi, sau colegi din alti ani, vizionasera primele incercari ale piesei, dar mai si filmasera pe ascuns repetitiile, nu se putea stii cu siguranta cine putea scrie un astfel de bilet, pentru ca suspecti erau prea multi.
Cat despre scrisori, Ianculovici era amenintat in limbaj urban, in mod elegant va putem spune doar ca i se spunea ca va primi ceva tare si mare in zona anala daca nu va urma instructiunile din bilet.
Totusi, aceasta chestiune cu amenintarea a avut si un impact pozitiv. Cativa studenti s-au gandit sa modernizeze finalul spectacolului si sa ii dea o alta turnura. Urma sa fie un fel de farsa burleasca, tragi-comica. Cei zece actori si profesorul lor au fost de accord in unanimitate. Nu se putea o mai mare palma pentru hartuitorii anonimi decat marele final inventat de ei!

-        Unchiule!
-         
Alo! Da?
-        Iarta-ma, stiu este ora 7.00 dimineata…
-        Da nepoato… M-am obisnuit… Noroc ca am niste vecini care nu stiu ce naiba repara sau construiesc la ei in casa si m-am trezit de vreo ora… Asa ca sunt fresh! Ia zi, ce probleme mai ai?
-        O nenorocire!
-        Ce s-a intamplat?
-        Au murit….
Fostul politist sari ca ars din fotoliu, dand un ghiont cainelui, un buldog englez care ii semana perfect, care se rostogoli pe mocheta. Noroc ca animalul era extrem de docil si isi iubea enorm stapanul.
-        Doamne fereste! Zi-mi cine a murit!
-        Acum m-au sunat de la Politie si pe mine. Au fost gasiti de femeia de serviciu de la Facultate…
-        Cine?
-        Paris si Romeo! Repetau… Ieri seara repetau la un pahar de vin! Erau imbracati in costume si repetau…
-        Sunt morti?! Cum?!
-        Aveau lamele cutitelor infipte in gat!
-        Doamne Dumnezeule!
-        Teapa!
-        Poftim?!
-        E 1 aprilie! Pacaleala! Hai ca te-am speriat!
-        Vai ce bataie iti trag eu cand te prind! Ce sperietura mi-ai tras!
-        Ideea e ca te invitam la premiera! Si vrem sa facem o caterinca de genul ca sa se creada ca Romeo si Julieta au murit. Cam asa vreau sa fie reactia ta, pentru ca Luci vrea sa cheme televizunile, sa filmeze, cica o sa fie si in direct de la finalul piesei, si tu fiind un om de vaza, respectabil, o sa fii foarte credibil! O sa fie cateva secunde de panica!
-        Vai de mine… Pai dupa asta nu o sa mai fiu om respectabil…
-        Unchiule! Este in slujba artei!
-        Bine, bine, dar tu cu ce te alegi?!
-        Pai, eu o sa plang cel mai tare! O sa joc cu adevarat rolul de doica disperata la final, nu in piesa, cand nici nu ma vad! Deci este important si pentru mine, vezi bine, nu doar pentru Romeo si Julieta…
-        Adica Paul si domnisoara uracioasa si ciudata, Lucica, parca?
-        Da, astia… Asta e. Oricum mie imi plac chestiile mai moderne. Dar important este finalul!
-        Bine, am inteles! Vino la un ceai mai incolo!
-        O sa vin. Merci tare mult!
-        Intre timp o sa ma gandesc si eu la o pacaleala pentru tine, diavolito!


Badea era in sala. Transpirase un pic din cauza caldurii trupurilor, dar si datorita reflectoarelor de deasupra. Dar nu putea sa isi scoata sacoul roz. S-ar fi vazut urmele de transpiratie de la subrat. Isi simtea din plin toate cele peste 100 de kilograme.
Isi puse in gand sa lase dulciurile si sa se reapuce de vechea lui cura cu mere. Se stramba a dezgust. Numai gandul la mere ii provoca foame si durere in stomac. Ofta si isi muta privirea la sala, nu fara sa se gandeasca ca aici ar fi fost bine sa se afle si o firma de paza. Abia in urma cu jumatate de ora aflase de la Violeta, despre scrisorile de amenintare ale unui individ obsedat de Romeo si Julieta. Chiar daca nu o priveau direct pe nepoata lui, aceste chestii il enervau. Isi incrunta sprancenele. Simtea ca se va intampla ceva neplacut. Stomacul nu ii dadea pace. Nu, nu din cauza celor trei pahare de sampanie! Si mai avea unul pus bine sub scaun! Zambi. Nu, ci pentru ca intotdeauna cand simtea ca se va intampla o nenorocire, simtea ca un mic junghi in stomac. Incerca sa isi scoata gandurile negative din minte si incepu sa cerceteze locatia.
Sala micului Teatru Europolis era arhiplina. Probabil ca reprezentatii Teatrului National care refuzasera gazduirea tinerilor actori isi rodeau acum unghiile de ciuda. Se vandusera peste 200 de bilete si oamenii stateau pe unde apucau. Cum la barul de jos fusese permisa servirea bauturilor alcoolice, si cum era aproape ora 20.00, toata lumea era extrem de relaxata si de bucuroasa. Era un spectacol atipic, pentru ca desi actorii erau inca niste tineri studenti, Julieta era jucata de “fata aia frumoasa rapita si batuta”. PR-ul facut de Lucia fusese bun si acum roscata culegea roadele.
Se umflase in pene de mandrie, si nu ii mai ajungeai la nas nici cu prajina. Nici macar cu iubitul ei, Ahmed, nu mai vorbea. Il trata de dus si din cand in cand ii dadea ordine scurte cu un ton ascutit. Nu se mai uita nici macar la Profesorul Ianculovici. Dar se oprea din timp in timp ca sa dea autografe, presarate cu inimioare si pupici, publicului, care astepta nerabdator ca spectacolul sa inceapa. Imbracata cu o pelerina lunga si neagra menita sa ii ascunda costumul de scena de dedesubt, Luci se plimba de colo pana colo in Teatru, sorbind gratioasa din paharul de sampanie roz.
Se auzi gongul si cineva o striga sa intre in culise pentru ca urma sa inceapa:
Romeo si Julieta!



In scena intra un baiat dragut, blond. Povestitorul. A fost intampinat cu aplauze puternice.

“….Cele doua familii importante ale Veronei erau Capulet si Montague. Neintelegerile dintre cele doua familii erau atat de mari si durau de atat de mult timp, incat nu era posibil ca un servitor al casei Capulet sa se intalneasca cu un servitor al casei Montague, fara ca din aceasta sa iasa o cearta.In primul act, batranul lord Capulet a organizat un dineu fastuos la care a invitat multe doamne frumoase si numerosi nobili. La acesta petrecere toti erau primiti in afara de cei din familia Montague. Cu toate acestea Romeo, fiul batranului lord Montague merge mascat la petrecere pentru a o vedea pe Rosalinda, femeia pe care o iubea.. (…)


Urmarind monologul povestitorului, Emanuel Badea isi dadu seama ca o recunoaste pe tanara, de fapt pe tanarul paj care recita asa de frumos. O recunoastea din descrierile nepoatei sale. “Da, e o adaptare a textului, dar o adaptare interesanta… Si fata care vorbeste… Frumoasa fata… Pura, calda, calma, cuminte… Valentina, parca o cheama. Dar joaca bine. Pare un baietel… Un mic Puck! Dar parca ar fi mers mai bine in rolul Julietei, si nu fata aceea cu voce ascutita si privire taioasa, Lucia… Evident si Violeta putea sa joace bine… Hm… Este insa ceva ciudat la toata atmosfera asta… Iar ma doare stomacul! Uf, ceva scarbos se va intampla…”



Va urma

duminică, 12 aprilie 2015

49. O Julieta mult prea reala – Partea a II- a


Ianculovici statea in mijlocul salii de clasa, cu fundul pe catedra. I se parea lui ca este mai impunator asa, sa stea cu prohabul pantalonilor sai cenusii expus in fata studentilor. De aceea baietii stateau in ultimele randuri, facand misto de profesorul lor, de altfel simpatic, iar anumite fete stateau in primele banci, sorbindu-i cuvintele.
Petre Ianculovici era un barbat mignon; avea vreo 1.60 si 1.65-1.70 metri, cand purta niste bocanci speciali, cu toc. Era smead, chiar tuciuriu, si isi lasese o mica mustata si o barbita cochete. Motivul pentru care se aranja astfel, nu era pentru ca juca vreun rol, desi asa se scuza el vecinilor, ci pentru i se parea ca asa, nasul sau devine mai mic, iar gura mai senzuala.
Fusese in urma cu cativa ani vedeta, mai mult datorita relatiei cu o anumita prezentatoare TV, decat datorita performantelor sale actoricesti. Si totusi, lunile in care a aparut pe primele pagini au contribuit la succesul lui in cariera, caci a prins cateva contracte importante de la cateva firme care vroiau ca el sa joace in reclamele lor, dar si la Teatru, unde luase cateva roluri bune.
Dupa despartirea de Natalia, care plecase in SUA unde se casatorise cu un regizor celebru, cariera lui Ianculovici intrase iar in regres, cat si situatia sa financiara, de aceea a trebuit sa redevina profesor de teatru. Lucru care nu ii displacea, pentru ca adora sa dea ordine si sa se simta cel mai important, dar il iritau in aceasta perioada cateva aspecte, asa ca incerca sa vina cat mai rar la program, cu pretextul ca: “Sunteti déjà mari, maine poimaine o sa jucati la National sau la Bulandra! Ce mai aveti nevoie de mine?! Ce, sunt eu dadaca voastra?!” Insa altul era motivul pentru care el nu mai venea decat rar la Facultate.



Un telefon in miez de noapte il trezi pe rubicondul Badea. Emanuel Badea. Tusi, se scarpina in cap, apoi raspunse, cascand.
-       Daaaaa!
-       Vio sunt!
-       Hm?
-       Nepoata ta! Violeta!
-       A.. Buna copilu’! La ora asta se suna??
-       Unchiule….! Este grav…!
-       Pai ma gandeam eu… de ma chinui asa in miez de noapte!
-       Pot sa vorbim? Sau, mai bine, ne vedem undeva in doua ore… Ca este ora 5.00. Hai la Unirea, la Mc la 7.00!
-       Ok… Dar la 9.00!
-       Deci mai zi-mi o data! Ca m-ai zapacit! Cui a dat rolurile Ianculovici, si cine sunt actorii!
-       Marian, baiat de bani gata, superficial, are un Mertan. El este Paris, cel cu care vroia sa o marite Capulet pe Julieta.
-       Asa…
-       Istodor, cel cult si grasut este Capulet- tatal. Alina, grasuta, karatista, are un rol de travesty: lord Montague, tatal lui Romeo.
Ana tocilara, este Rosalinda, prima iubita a lui Romeo.
-       Dar Romeo si Julieta?
-       Ai rabdare! Ahmed, arabul sexy de care ti-am zis….
-       Mai bine juca rolul lui Othello!
-       Pai nu facem piesa asta!
-       Dar are o relatie cu Lucia?
-       De unde ti-ai dat seama? Nu ti-am zis asa ceva.
-       Ei, am invatat sa citesc printre cuvinte… Zi ce rol are baiatul asta?
-       Il joaca pe printul Escalus.
-       Deci nici el nu este Romeo… Zi mai departe!
-       Andy, tocilarul slab, inalt, cam complexat. El il joaca pe Friar Laurance, prietenul bun al lor si spiter. Paul, tatuatul cu mai multe joburi si facultati, este Romeo, fiul batranului lord Montague…
-       In sfarsit! Si tu esti Julieta?!
-       Nu… Julieta a fost desemnata Lucia… Dar Lucia a disparut!
-       Deci? Tu esti Julieta? Tu chiar ai talent!
-       Nu e vorba de asta… Profesorul a desemnat-o pe Vali.
-       Vali -  blonda fina, sensibila? Asa cum ai descris-o acum 30 de minute.
-       Da, vad ca pe unele le retii… Unchiule, unchiule…
-       Si tu?
-       O sa fiu doica…
-       Si de ce esti speriata? Stii ceva de disparitia roscatei? Am inteles ca nu prea erati prietene.
-       Lucia e o prefacuta. Calca pe cadavre. Este totodata si urata si inculta. Sau, nu urata, dar cel putin, nu este frumoasa.
-       … Si mai tanara ca tine… Dar vorbesti ca o femeie geloasa. Daca nu este frumoasa, de ce esti geloasa pe ea?
-       Nu sunt… 
-        Nu te prinde bine sa minti, iepuras. Dar, in fine, o sa imi spui tu cand crezi. Ideea e sa nu fie prea tarziu…
Primele pagini ale catorva ziare importante au fost pline de cazul “Studentei la Teatru disparute fara urma. Frumoasa roscata urma sa joace rolul Julietei”. Cineva probabil ca trimisese prin pont subiectul, de venisera asa de repede paparazzi si reporterii iscoditori la Facultate.
Cateva zile nu se mai vorbi de piesa, ci doar despre “frumoasa” Lucia. Ahmed era cel mai trist dintre toti. Fuma non stop, ofta, si parea foarte suparat. Nu dadea nici buna ziua nimanui. Mai bizara a parut insa retragerea Valentinei, care a spus ca ea nu poate sa retina un rol asa de complicat, si ca i-ar conveni mai bine rolul doicii. Retragerea ei a picat exact cand Violeta se pregatea sa marturiseasca ceva ce vazuse ea in seara disparitiei Luciei. Astfel, Violeta nu a mai spus nimic Politiei, in schimb, a acceptat rolul Julietei, dar fara prea multa incantare.
Oricum era extrem de nervoasa din cauza faptului ca mereu era rezerva si niciodata nimeni nu se bucura cand ea primea un rol important. Stresata ca trebuia sa mai invete o gramada de replici, fuma neintrerupt la geamul salii, precum Julieta originala, cu textul in fata si cu un energizant langa ea.
La fel de nervos, dar in alt mod, era Ianculovici. Deodata, usa salii clasei se deschise, si exact ca intr-un film de groaza, intra Lucia, cu fata alba, cu vanatai pe maini si cu parul valvoi, plina de noroi, de urme ruginii ce pareau sange, si cu hainele rupte.
Ea a descris extrem de in detaliu pe cei doi “rapitori”, “doi tipi solizi, cu barbi false, imbracati in negru de sus pana jos”, care o legasera la ochi pentru cateva zile, o batusera si o hranisera numai cu apa si cu paine.
Drept vorbind, Lucia parea acum mai slaba, adica i se cam scurgeau hainele pe ea, dar nu parea prea infometata, caci cand Alina a inceput sa desfaca niste ciocolati si sa le manance, Lucia nici macar nu a schitat vreun gest cum ca i-ar fi pofta de asa ceva.
Evident, presa, televiziunile si blogurile au scris, din nou, cateva zile din nou despre Lucia. Devenise un soi de vedeta si asta I se urcase la cap, caci era si mai obraznica decat inainte. La politie a aratat cateva hartii murdare si rupte pe care se pare ca le primise. Erau niste amenintari de tipul: “Te crezi cea mai smechera? Nu vei lua niciodata rolul Julietei! Mai bine moarta decat sa joci rolul preferatei noastre.”
Toate privirile s-au indreptat asupra Violetei, noua Julieta. Deja, retragerea lui Vali, pentru unii dintre ei, avea o noua explicatia: Violeta poate este caoul rautatilor! Vio oare a amenintat-o si pe ea?!
Exact atunci Lucia a izbucnit plina de nervi si de ura.
-       Cum o femeie care poate sa imi fie mama sa joace o virgina? Ma faceti sa rad! Ce dracului! Nu ma intereseaza daca asta mi-a facut ce mi-a facut, dar mi se pare incredibil ca a ajuns asta noua Julieta! Dar mai bine sa luati un baiat! Macar sa fie tacamul complet! Luati mai un baiat cu mustati! Ahmed, mama, de ce nu te lupti si tu pentru rolul Julietei, ca vad ca au innebunit toti?!


Rusinata, Violeta iesi din clasa fugind. Lacrimi mari si grele i se prelingeau pe obraji. “Mai bine as fi spus de la inceput adevarul! Acum e prea tarziu!”, isi spuse ea plangand.
va urma