Aproape ca trecusera doua luni de la incidentul cu Maratonul vedetelor, unde Jim Enache se prefacuse mort. Secretul Luanei ramasese intact in show biz. Nimeni nu stia, decat vreo 3-4 prieteni buni si, evident, comisarul Pantazzi, ca cea care rezolvase misterul fusese roscata cantareata de variete. Pana si Luana, care era extrem de prinsa cu intregistrarile unui nou album de muzica pop, in colaborare cu un prieten de-al ei arab, aproape uitase de acele zile tensionate de sfarsit de decembrie, cand trecuse de la agonie la extaz.
Asa ca un mesaj
sosit pe telefonul artistei, intr-o dimineata de februarie, o rascoli asa de
mult incat la studiou, fata canta asa de prost, incat producatorul ei, Convecter,
o ruga sa isi ia o pauza. Probabil ca se gandea ca LOLO (cum suna numele ei de
scena) are probleme personale, sau femeiesti, de are in acele zile o voce asa
de stridenta si tipatoare, deloc asa cum trebuia sa fie.
__________________________________
Mesajul Comisarului
Pantazzi suna asa:
“Draga domnisoara Vasilescu, va astept la
sectie. As vrea sa nu va deranjez prea mult, dar am sesizat ca sunteti o
persoana intuitiva, si ma gandesc ca poate ne dati o mana de ajutor in ceea ce
priveste o crima recenta. Va astept, cum am spus, la birou, pentru a va explica
in detaliu despre ce este vorba.
Ps. Daca programul dvs complicat nu include
si o astfel de vizita, sau daca nu mai doriti sa colaborati cu PR (Politia
Romana) astept un scurt mesaj si vom inchide fara suparare acest sachimb de
informatii,
Cu stima
Pantazzi.”
Luana recitea a
30-a ora mesajul. Da, vroia sa plece in vacanta. Da, vroia liniste. Da, vroia
sa nu se mai implice in astfel de treburi, care acum nici macar nu o priveau!
Dar pe de alta parte, totul era asa de incitant… Trebuia sa lase la o parte
lenea ei cotidiana, si sa se apuce de treaba. Dar avea de ce? Merita toata
treaba? Sau era doar o proasta care lucra – din nou ! – pe gratis? Sau, daca o
scrantea? Daca de data asta ar fi gresit? S-ar mai fi si ras de ea! Si, in alta
odine de idei, din cauza ei ar fi fost inchis un om nevinovat. Dar despre ce
crima era vorba? Sau o fi vorba de vreo chestie simpla, gen, recunoasteti
vecinul cel mai ciudat? Sau ce parere aveti despre nu stiu ce artist, coleg.
In orice caz, trebuia sa se gandeasca bine de tot inainite de a-i
raspunde Comisarului.
Motanul Tomy se
juca din nou cu telecomanda. Facuse greva in ultimele doua zile. Noua sa
mancare pentru pisici, desi mai scumpa si mai sanatoasa, cica, decat vechii
biscuiti pntru pisici, nu ii placea. Mai mult, Tomy se bagase sub pat, si nu
mai iesea de acolo decat atunci cand stapana sa dormea, si aunci se aseaza la
picioarele ei, sau cand aceasta pleca de acasa, si atunci el probabil, dupa
anumite semne descoperite de Luana, Tomy se pare ca se tolanea exact prin
locurile unde de obicei nu avea voie, gen perna, dulap, sertarul cu bijuterii
si farduri, si asa mai departe. De data asta Tomy, iesise la suprafata si se
uita rugator in ochii Luanei. Aceasta se pomeni ca se aude cum vorbeste cu pisoiul.
- Tomy, sa preiau acest caz? Ce crezi?
- Miorlau!
- Nu prea inteleg. Asta e un NU sau un DA?
- Miorllll! Miorlau!
- Deci il iau?
Motanul
se freca inca o data de picioarele stapanei sale, si pentru prima data de 3
zile, se duse sa manance din bolul lui.
- Bine, santajistule. Sa vedem cum o scoatem si
pe asta la cap! Of!
- Domnisoara, cazul este extrem de ciudat.
Parea simplu la inceput, apoi s-a complicat. Iti dau cateva detalii.
- Da, notez.
- In urma cu 4 zile a fost gasita moarta
Margareta Rosioru (82 ani), o femeie de serviciu care lucreaza la negru in
spitalul Bagdasar din Bucuresti. Nu a revendicat-o nimeni. Infarct. Nu s-a
chinuit, se pare. Totusi, mai ciudat a fost faptul ca nu se afla in incinta
spitalului, ci pe cladire.
- Mai, mai, mai!
- Si mai mult decat atat, inconjurata de mai
multe mucuri de tigari, si de o sticla de lichior, si insasi avea o tigara in
mana. Tigara inghetase din cauza gerului, dar conform expertizelor, femeia
chiar fumase tigara, nu i-o base cineva cu forta in mana, daca asta vroiai sa
ma intrebi.
- Asa…
- Mai e ceva. Femeia a fost ulterior
recunoscuta ca o fosta pacienta a spitalului. Care in urma cu 6 luni fusese
internata la Terapie Intensiva. Cum conducerea cat si majoritatea
asistentelelor de atunci au plecat, informatia ne-a fost adusa in ultimul
moment cand era sa inchidem acest caz. Se pare ca femeia a fost recunoscuta de
unul dintre doctorii ramasi, si in urma cautariloram dat de fisa ei. A fost
inregistrata cu alta identitate, cu numele Ioana Brambino. Respectiva fusese o
actrita de la teatru de Comedie, prin 1945. Una dintre femeile care le dadea de
mancare cat si o fosta pacienta care au cunoscut-o in urma cu 6 luni ne-au spus
ca femeiea vorbea mereu ca ar fi fost iubita sau sotia unui om foarte bogat, un
print, se pare ca era unul dintre verisorii Regelui Mihai. Pana aici s-au oprit
cercetarile noastre. Succes si suna-ma la orice ora!
Povestea
ma lasa … fara cuvinte. Era asa de pasionant. Si totusi?! Era ceva ciudat. De
ce femeia asta care ar fi spus mai multor persoane cum ca ar fi avut o relatie
cu unul din Principii Romaniei, a ramas acum asa de saraca in cat sa fie in
stare sa fie accepte un post de femeie de serviciu, la un spital, si asta in
plina iarna.
Controland
registrele spitalului am, aflat ca de fapt, fosta angajata nu a murit numai din
cauza inimii. Avusese un caz sever de cancer. Nimeni nu i-ar fi dat nicio sansa
de supravietuire, dar …
I-am
spus managerului meu, Convecter, ca fac o pauza de repetat pentru corzile mele
vocale, si m-a lasat in pace. Asa ca aveam toate zilele - pana la un mare
concert de pe 1 Martie - la dispozititie ca sa rezolv acest caz.
Programul
zilnic era asa: Dupa ce studiam dosarele din spital, - care in mod normal nu mi le-ar fi dat nimeni,
dar asa, cu un telefon venit inaintea mea, usile mi se deschideau uimitor de
repede -, incepeam sa caut printre prietenii de pe Facebook, rude sau prieteni
cu familia Regala. Ajunsesem sa vorbesc cu toate nemurile si angajatii regelui
Mihai, ca sa descoper ceva despre relatia misterioasa dintre moarta si vreo
mladita cu sange albastru. Dar nimic. Ajunsesem sa fiu specialista in
scandalurile de alcov ale regalitatii. Ma duceam saptamanal la biblioteca sa
studiez astfel de dosare.
_______________________________
„Carol al II-lea a inceput de tanar”, spune istoricul Dan
Falcan. Ca sa-si inceapa viata sexuala, fiecarui rege i se aducea cate o fata.
Lui Carol al II lea i-a fost adusa o tanara actrita de la Teatrul National de catre
Alexandru Davila, director pe vremea aia la TNB. Astfel, si-a inceput viata
sexuala la 16-17 ani, iar dupa o partida de amor fata s-ar fi vaitat: „M-a omorat,
de 14 ori, si niciodata mai putin.”
“Carol este insa nevoit sa-si urmeze familia
la Iasi unde o cunoaste pe Zizi Lambrino, pe numele real Ioana Maria Valentina
Lambrino, cu care incepe o noua relatie si pentru care capata o pasiune nebuna.”
“S-au cunoscut prin anii
’23, la o masa cu ofiteri, ea fiind casatorita cu capitanul Tempeanu. Era o
femeie fermecatoare, cu ochi verzi si parul roscat, fiica unui evreu numit
Wolf, dupa traducerea caruia si-a luat numele de Lupescu. De sotul ei divorteaza
destul de repede. “
______________________________
______________________________
De ramasitele pamantesti ale familiei voievodului Barbu Bibescu Stirbei
s-a ales praful si pulberea. Fostele iubite ale acestuia sau ale descendentilor
lui, nu au mai avut unde sa se duca sa aduca flori. O tragedie care…”
“Ministerul Culturii nu e dispus sa-si
exercite dreptul de preemtiune. Blasfemia de la Stirbei a pus pe jar
descendentii care se gandesc deja la proces. Una dintre descendente, Oana
Florescu, a vrut sa deschida un proces in urma cu doi ani, dar a murit cand…”
Ma durea capul.
Desi erau asemanari in fiecare caz, nu era nimic despre ceea care se spunea ca
ar fi fost iubita vreunui print: Margareta Rosioru.
______________________
Am luat o pauza si
m-am dus incognito la La Betivii, o bodega amarata din Bucuresti, unde vroiam
sa imi limpezesc creierul. Peruca mea neagra, scurta si ochelarii aveau sa
insele vigilenta betivilor care nu aveau sa o recunoasca acolo pe celebra Lolo.
La un moment dat, desi beam intr-un colt de bar, cu spatele la ceilalti de
acolo, un martini cu lamaie, pentru ca cerusem cu maslina, dar nu aveau asa
ceva pe acolo, am simtit ca sunt fixata de cineva. M-am intors si l-am
recunoscut pe unul dintre cei mai buni ziaristi de investigatii din Bucuresti,
Petrica Chioru’! Omul probabil ca ma recunoscuse! Ziaristul ala scrisese niste
reportaje foarte tari despre amantele lui Cioaca, despre mafia autostrazilor,
despre o cersetoare despre care se aflase ca e miliardara si apoi disparuse…
Ups! Imi cazuse
fisa! Margareta- Cenusereasa din Berceni, parca asa se numea si femeia aia! Si
fusese data disparuta dupa ce ziaristii, adica Petrica si fotoreporterul lui,
facsera un material de prima pagina despre ea. Ei doi o intalnisera chiar aici,
la La betivii, si dupa ce ii dadusera de bait de femeia se facuse manga, le
povestise secretul ei: faptul ca strangea de zeci de ani toti banii din
cersetorie si ca acum avea aproape un miliard de lei. Tin minte ca toate
televiziunile au vrut atunci sa dea de Cenusereasa! Dar aceasta disparuse fara
urma…
Era oare posibil ca…?!
Am asteptat fara sa
dorm nicio clipa, sa vina dimineata ca sa pot sa intru iar la Spital. Am intrat
fara telefonul de sus, pentru ca deja paznicii ma stiau. Strambau din nas ca nu
le dadeam spaga, - nu pentru ca nu aveam ce sa le dau, dar nu mi se parea
normal sa le dau bani, pana la urma faceau ei ceva ca sa merita banii astia?! –
dar ma salutau cat de cat politicos si ma lasau sa trec. Unul dintre paznici
era un tanar, cam negricios la fata si mult mai tanar decat ceilalti. Cand sa
intru, se baga in fata mea cu tupeu si imi spune:
- S-a mai descoperit ceva de bunica?
- Cum?
- Margareta Rosioru. Era bunica mea.
- Hm, dar nu prea semanati… Ea avea o piele
foarte alba…
- Eh, da, bunicu’ era mai negru… haha…
- Si nu stiam sa aiba rude!
- Ei, acum am aflat si noi! Si i-am vrea
lucrurile inapoi, sunt niste amintiri de familie si…
- Aha… Pai investighez… Cand o sa aflu ceva, o
sa … o sa afli si dumneata.
- Bine, bine.. buna ziua.
Clar
tipul avea vreun interes. Ca altfel de ce naiba sa vrea sa stie ce face baba
aia, si abia acum?!
Deodata
mi-am dat seama de toata treaba! L-am sunat imedat pe Pantazzi si l-am intrebat
cu ce era imbracata batrana cand a murit si ce lucruri avea la ea.
- Stai sa ma uit in dosar. Nu avea mai nimic.
Avea un halat de spital pus peste o pereche de pantaloni si o haina mai groasa,
o caciula in cap, si o sticla in mana si un pachet de tigari, gol.
- Un pachet de tigari ati spus? Fug imediat!
- Alo! Domnisoara Vasilescu….?! Alo???
Din
fericire, gunoaiale de la spital urmau sa fie incinerate abia in ziua
urmatoare. O echipa de femei de serviciu protejate cu masti, halate si trei
randuri de manusi, au inceput sa scotoceasca in malderul de gunoi din curtea
inferioara. “Daca deductia mea e varza, s-a zis cu mine, o sa fiu cea mai penibila…”
- Donsoara! Asta cautati? Era un pachet de
tigari L&M lung.
Am
luat pachetul murdarit si ud si am vazut exact ceea ce cautam. Pachetul avea in
el un card alb cu rosu, de la o anumita banca, card care aproape nici nu se
observa la o prima vedere. Asta cautasera asa zisii nepoti ai Margaretei
Rosioru. Pentru o ultima verificare, am dat impreuna cu comisarul Pantazzi,
sosit si el la demonstratie, dar care statea tupilat in masina din cauza
frigului, un telefon la respectiva banca. 450.000 de euro erau pe numele Margaretei
Rosioru! Wow! Atata chin pentru ca biata femeie sa nu se poata bucura de ei…
- Cum ti-ai dat seama?
- Chestia cu boala la cap, si ca se dadea
iubita nu stiu cui print erau doar ca sa stea in spital sa studieze cum merg
treburile, pentru ca avea de gand sa se angajeze aici.
- De ce vroia sa se angajeze si nu sa fie
internata?
- Credea ca daca le-ar fi spus tuturor ca are
diabet dar ca este foarte bogata, poate I s-ar fi facut felul. Asa Margareta
Rosioru muncea ca femeie de serviciu in spital, dar se doftoricea singura! Avea
si mancare de spital, si doctorii, si asistenta medicala, pentru ca le dadea
din cand in cand bani asistentelor sa aiba grija de ea. Problemele au
intervenit cand vechii ei tovarasi de strada au aflat unde se ascunde.
Si au
venit dupa ea. Intre timp, dupa reportajul cu Petrica Chioru’, femeia si-a dat
seama ca nu mai poate sa tina banii stransi intr-o perna cu care dormea sub cap
si sa o care dupa ea prin oras. A bagat banii in banca si a luat doar un card
dupa ea. Cardul se afla mereu in pachetul de tigari, din care ea nuprea fuma, pentru ca nu ii faceau bine. Dupa ce au omorat-o, sau poate a
murit de frica, vagabonzii i-au fumat toate tigarile, in timp ce probabil
discutau ce sa faca de acum incolo, dar au lasat pachetul acolo. Nu s-au gandit
sa il ia cu ei… Si oricum daca l-ar fi luat nu cred ca si-ar fi dat seama ce
are in el…
FINAL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu