Digital clock - DWR

duminică, 28 iunie 2015

64. Misterul fetei moarte din Dubai (partea 2)

Lorelai si Maria imparteau aceeasi camaruta. Erau extrem de obosite si nemancate. Fusesera batute zi de zi, de cand intrasera acolo, asa ca tot corpul le era plin de vanatai si de sange inchegat. Nu avusesera de cateva zile voie sa se spele sau sa isi faca nevoie decat in mica incapere unde se aflau legate de o bara. Asa ca mizeria in care stateau de trei-patru zile le impregnase corpul cu mirosuri pestilentiale. Cand mai aveau un pic de energie schimbau cateva cuvinte, dar pentru ca stiau ca exista  camera de filmat deasupra lor, pe tavan, incercau sa isi faca mai mult semne.

Usa se deschise. Un barbat cu o masca pe fata intra in incapere. O lua la intamplare pe una dintre ele de par. Fata urla cu ultimele puteri.
Barbatul isi scoase penisul si il freca de capul femeii. Apoi isi dadu drumul. La final, scoase din buzunar un cutit si ii taie gatul fetei.
Si ca si cand asta nu era de ajuns, cu o miscare simpla, ii despica burta si matele ii tasnira pe afara. Cu cutitul ii scoase intestinele afara si I le infasura in jurul gatului, ca pe niste podoabe.

Cealalata fata, inelemnita, nu scotea niciun cuvant. Nici nu percepea ca ceea ce vede este adevarat. Nici nu isi imagina ca va veni si randul ei.
-          
- Sahib! Come here!
Se auzi o voce dinafara.
Arabul isi scoase din buzunar un pachet cu servetele umede si se freca pe maini. Arunca servetelul murdar pe jos, se inchise la prohab apoi parasi incaparea, neuitand sa inchida de doua ori usa.

-          Maria! O striga fara speranta Lorelai pe frumoasa blonda care zacea spintecata in fata ei.
Niciun raspuns.
-          Doamne! De ce?! Cine m-a pus sa vin in Dubai?!!!


Va urma

63. Misterul fetei moarte din Dubai (Partea 1)

Maria citea extaziata:
“…Locul 9 este ocupat de DUBAI cu Al Maha Desert Resort, cu 688 aprecieri excelente. Este un resort cu adevarat exceptional, un loc ascuns in mijlocul deșertului, ce ofera servicii deluxe de inalta calitate. Relaxarea la piscina este completata de natura exotica, pasari care ciripesc și gazele care se apropie foarte mult de resort. Gasești la receptie binoclu și un ghid al pasarilor pe care le poti admira aici…”

Musette, pe numel ei real Maria, ofta. Vroia si ea acolo. “Ce frumos…”, isi zise. Ar fi facut orice sa plece din Ferentari, unde mirosul de hoit, de pisat, de gandaci, de vomitat, de tigani si de gunoi se amestecau zi de zi, seara de seara. Gata, va trimite un e-mail, stia ea cui!

Detectivul Ciucu fuma un trabuc si citea gazeta. Acum, de cand avea si el niste bani in buzunar in urma reusitei fostului caz, cel cu croaziera, nu mai fuma L&M, ci fuma trabuc. Ziarul insa ii scapa deodata din mana. Era vorba de o prietena a lui despre care scria presa. Sa fie adevarat? Lorelai sa fie escorta in Dubai?! Doamne Fereste!
“Dupa celebrul dosar de proxenetism de la inceputul acestui an in care peste 30 de modele și prezentatoare tv erau acuzate de prostitutie și proxenetism (printre care Adriana Cristea, Ana Mutulescu, Denisa Cacase, Aurelia Gheorghe ș.a ), procurorii au descoperit in acest moment o alta retea de proxenetism. Potrivit ziarului Scandal Journal, este vorba despre un grup international care livra milionarilor din Dubai și Insulele Seycheles romance una ca una. In acest moment procurorii DIICOT cerceteaza dosarul.
"Escorte" precum Loredana Cucu, Bianca Lupulescu și Nicoleta Fut au intrat in vizorul oamenilor legii inca acum 2 ani iar supravegherea acestora și a anturajului lor a dus la demascarea unei noi retele de proxeneti care actiona international, la mii de kilometri de Romania. Fete cu corpuri perfecte erau bine selectate in tara iar apoi livrate milionarilor arabi.
De multe ori cerera clientilor presupunea mai multe fete o data pentru diverse petreceri private care se terminau cu partide de sex in grup. Uneori, miliardarii au recurs asupra fetelor la acte sado-maso sau chiar omoruri.
Printre nenumaratele fete  célèbre din Romania care viziteaza frecvent Dubaiul sunt si personaje pecum Lorelai Moldoveanu sau Antonia Ieseanu. Pentru o buna parte dintre acestea Dubaiul este ca o adoua casa.
Tragicul situatiei consta in faptul ca unele dintre fete sunt gasite moarte la cateva zile dupa ce au pasit in Dubai. Motivul? Li se promit sume mari de bani, care insa niciodata nu vor fi incasate de aceste femei. Cand fetele fac scandal sau vor sa plece, sau mai rau, sa apeleze la Politie, acestea sunt exterminate….”
Ciucu deschise usa de la balcon, nervos. Simtea ca se sufoca. Lorelai putea sa fie fata lui… Era fata Ancai, prima lui iubire, din facultate. Ea spusese ca nu... Sau nu intelesese el?! Totusi mereu se intrebase daca este si fata lui… Anca a zambit doar cand el o intrebase! Si acum Lorelai, copilul lor, putea sa fie moarta in Dubai! Mai mult decat atat, ar fi putut ajunge la vanzatorii de organe… sau chiar si numai ucisa in Dubai de catre un nenorocit, si asa era oribil, de neconceput!
Fara sa isi idea seama, Ciucu franse trabucul intre doua degete.
....

Cand secretara lui, domnisoara Trandafir, intra in cabinetul lui Ciucu, biroul era gol, nu mai erau haine, dosare, nici laptopul lui Ciucu, nici nimic. Oana Trandafir isi puse mana la gura: Doamne fereste! Hotii!
Apoi insa citi biletelul pus pe masa de catre Ciucu si se calma.
“Oano, am plecat! Nu pot sa te iau cu mine de data asta pentru ca e foarte multa treaba la birou si trebuie sa imi acoperi spatele! Incearca sa te descurci singura vreo doua saptamani! Am plecat in Dubai! Dar nu ca sa ma distrez! Investighez un caz… Iti dau altadata detalii.. taxi venit… pup…pa”
“Asa care va sa zica.. Si cand il rugam sa ma ia si pe mine in Dubai, nu vroia! Caz… caz pe naiba! Vreo pipitza trebuie sa fie! ”
Oana se enervase. Si cand Oana Trandafir se enerveaza, nu-i a buna! Isi lua telefonul si forma un numar. Va vedea el, domnu’ Ciucu, cu Dubaiul lui cu tot!
va urma



duminică, 21 iunie 2015

Despre mine... un pic, din nou...

Eu si mama

Niciodata nu m-am lasat inconjurata de oameni fara talent sau prosti. Mereu, cine era langa mine, ii simteam eu, chiar de aveam 4-5 ani sau 35 de ani, cei de langa mine aveau ceva talent la ceva si stiau sa ma faca sa imi exprim si o alta latura a mea, care avea de asemenea, un pic din acel talent. Viteza, dansul, regia, actoria, pictura, muzica, moda, fitnessul, scrisul…Datorita lor mi le-am dezvoltat...

Recunosc ceva: Sunt lenesa. Si exagerat de depresiva. Numai motivata si fortata, dar nu fizic, ci motivata psihic, pot fi cea mai buna. Nu am nevoie ca altii, de studiu intens sau antrenamente obositoare ca sa ajung sus .. Se mira foarte multi si nu inteleg/cred cum eu pot sa citesc o carte groasa in 2-3 zile, … eu citesc extrem de rapid… iar  cand mi se explica corect, invat imediat.…Am nevoie doar de cateva repetitii si de ceva motivatie. Si pot fi aproape geniala. Problema este ca am nevoie sa ma motiveze intotdeauna cineva bun... foarte bun. Eu nu pot singura. Cand ma uit in mine si in oglinda vad  uneori un urias ocean de zadarnicie… de negru, de tristete…. Si simt o prapastie… si simt ca nu mai am de ce… UIT SA GANDESC… si ma deprim… practic de la vreo cativa ani (stiam deja sa citesc) am simtit aceasta depresie… citeam la cativa ani pe un calendar-ceva sau ceva similar, era ceva de Cracoun sau de Anul Nou, pus prin casa, ce zicea Isus : Zadarnicia , Zadarniciilor… Mama era mirata si incurcata ca o intreb asa ceva. Eu am intrebat-o..., desi in sinea mea intelesem despre ce e vorba.. A incercat sa imi explice altceva decat trebuia explicat.. Ma uitam la ea, imi dadea seama cat de naiva ma crede. Si cat de naiva de fapt este ea in ceea ce ma priveste. Si culmea, nimeni nu imi explicase ce inseamna sa fii naiv.. Am lasat-o in pace…
Ideea pe care o intelesem de la cativa ani era … ca tot acolo o sa ajungem cu totii, in mormant.. Candva. De aia, de cum am inceput sa pot sa fac ce vreau, mi-am inceput sa imi traiesc viata…la maxim!
Dar depresia nu m-a parasit… si de aia am nevoie de cineva optimist langa mine! Sa ma scoata din starea asta… care vine destul de constant…
Bunica stia cel mai bine sa ma motiveze. De asta regret enorm disparitia ei. Din cauza asta si din alte mii de cauze o voi regreta mereu pe ea….
Am nevoie... nu neaparat de lux, desi uneori luxul imi este indispensabil in anumite stari de depresie acuta si anxietate pe care le am destul de des, am nevoie spun, nu de lux neaparat, ci de chef de viata, pozitivism, laude, aplauze, prieteni adevarati, energie, zambete. 
Zambete adevarate. Oameni puri si buni. NU am nevoie de puli, ci de oameni puri, nu de extravaganta, ci de inteligenta!!!!, nu de glume proaste ci de umor bun si mai ales de...libertate.
Pentru ca eu, desi am "sclipiri", nu sunt nici prea inteligenta, nici prea culta (am mari lacune ptr ca mi a placut sa invat numai ce aveam eu chef, si ce nu mi a placut, am sters pur si simplu din creier) si nu am fost niciodata prea decenta, nici la 4 ani cand dansam in fata rudelor mele in costumul Evei, nici peste 28 de ani, cand am pozat goala ,iarna, in padure, ca sa obtin un rol intr o telenovela, asa credeam eu, ca asa il voi obtine, avand in vedere ca ma filma Acasa TV...
Prin prisma lumii, sa zicem ca mi-a fost nitel rusine ulterior… dar eu asa sunt facuta… daca am chef sa arat ceva , nu imi este rusine sa il arat! Pentru ca ce este frumos, si lui Dumnezeu ii place!

Si daca as putea sa traiesc intr o lume in care dansez pe mese, sa cant unde vreau eu, sa dansez cu pitici, cu gay, cu femei sau cu barbati idioti, cand vreau eu, si cant so sa fac super mega show la evenimente, fara ca cineva sa comenteze, as face o cu placere! O lume in care ma machez si ma imbrac cum DORESC eu in acel moment, fie in haine calugarita, fie in haine ciudate din piele, latex... pentru ca asa vreau eu, nu ca sa primesc ceva sau sa obtin ceva… Pentru ca scanteia din creierul meu va produce, prin chestia asta, niste sinapse, care ma vor ajuta ca sa merg mai departe, sa creez mai bine, sa fiu mai bine, motivational, psihic, fizic, intelectual.. Urasc sa stau intr-o lume in care trebuie sa te imbraci numai la costum si sa bei apa plata. Sa zambesti doar un pic, formal, si sa nu te machezi decat cu fond de ten… Bleoh!

Prin libera exprimare a oricui in orice… prin asta inteleg fericire… Sa fim ce vrem noi, fara sa ne certe cineva, numai asta inteleg eu prin libertate si fericire deplina.

o sa mai revin...

sâmbătă, 20 iunie 2015

62. Croaziera in iad (PARTEA 8 - FINAL - Unde se dovedeste ca primele impresii conteaza)



Atmosfera de pe Corabia SENZA era mai incarcata decat oricand. Pasagerii se simteau ca intr-un film horror, sau ca in povestea celebra a Agathei Christie: Zece negri mititei. Le era extrem de frica de orice.
Timpul se scurgea incet. Mai erau nici doua ore si combustibilul se termina. Nava mergea foarte incet. Nu se vedea inca tarmul.
Pentru Ciucu, problema nu se simplificase o data cu faptul ca isi daduse seama ca cel care imbracase costumul de clovn fusese criminalul. Pentru ca acum, fara hainele largi, machiajul strident, nasul rosu si peruca portocalie, oricine putea sa fie banuit ca a intrat in pielea ucigasului.
Iar cand Irma, extrem de deranjata de faptul ca auzise ca este banuita de doua crime, s-a dus la Ciucu si i-a trantit pe masa un filmulet facut seara trecuta, cand se plimba pe vas, in camasa ei alba, si apoi surprinsese cadavrul lui Paolo, dovedind foarte clar ca fata nu avusese niciun amestec in uciderea italianului, asa cum unii crezusera, cazul devenise dintr-o data extreme de bizar.
-        Ceva lipseste… Ceva foarte simplu imi sta in fata si nu pot sa il vad!
-        Ce anume?!
Intreba Oana Trandafir, care era din ce in ce mai obosita si speriata de turnura lucrurilor.
Langa ei statau cele doua verisoare, care acum nu se mai ascundeau in public de prietenia cu cei doi, dar si Luminita Popa, tanara de 17 ani, apoi ziarista Irma, care dupe ce primise scuzele de rigoare, se calmase si facuse pace cu Ciucu, Antonia si Arabela – caci Cristinel fusese trimis la culcare alaturi de Armand, celalalt copil al femeii, cat si gay-ul Bubu, care uitase si el primele resentimente, si alaturi de John, iubitul lui, cu care se tinea acum fatis de mana, se tinea aproape de ceilalti de care am spus mai sus.




-        Dragii mei, ne-am adunat pe punte ca sa jucam un mic joc. Am vorbit cu trei dintre prietenele noastre ca sa ne ajute sa refacem crimele. Ele vor juca rolul de victimelor. Oana, secretara mea, Arabela si Antonia, va rugam sa ne ajutati. Poftiti incoace!
-        Vai ce placut! Ce interesant!
-        Foarte interesant! Spuse si Antonia, si isi facu o poza, asa cum era imbracata, in costumul Capitanului, ea jucand rolul celui de-al treilea mort.
-        Oana va juca rolul femeii ucise in locul Anetei, Arabela va juca rolul italianului, iar Antonia va juca rolul capitanului. Noi ceilalti suntem posibilii criminali.
-        Vai! Dar chiar ca e palpitant! Cum facem?!
-        In primul rand trebuie sa va luati pozitiile unde unde au murit cei interpretati de voi. Oana va fi la piscina, Arabela pe terasa, iar Antonia in cabina capitanului. Evident, pentru ca ne vom juca aici, aici in acest perimetru de cativa metri, ne vom preface ca avem tot vasul.
-        Ok! Zambi Antonia. Sunt de acord! Ce interesant!
-        O sa il rog pe Ciprian, marinarul care acum are rolul de Capitan, sa va aranjeze, sa semanati cu pozitiile celor trei cadavre. O sa o rog pe Oana sa isi puna palaria pe ochi, sa se prefaca ca nu misca… Stai asa… Perfect! Arabela, te rog stai si tu nemiscata… Ia acest cutit de plastic si pune-l pe tine, ca si cum ar fi fost real… Perfect!
-        Antonia, tu unde stai?
-        Aici, langa catarg… Cred…
-        Va trebui sa fi legata! Ok?
-        Ok… bombani Antonia. Dar telefonul?
-        Telefonul baga-l in buzunar. Ciprian, te rog leag-o pe Antonia. Mai strans te rog!
-        Hello! Ma doare! Ai innebunit?! Dezlega-ma imediat!
-        Mai strans! Ordona Ciucu.
Marinarul se executa. Lumea comenta.
-        Ce se intampla? A innebunit detectivul?! E obraznicie! Ce are cu duduia?! Urla turcul Sahim.
-        Dati-i drumul, tipa si Luminita Popa. Domnu’Ciucu, ati innebunit?
-        Liniste va rog! Si tu, Antonia, ai rabdare! Te rog sa stai cun pic linistita! Terminam repede! Si acum sa va povestesc cum au avut loc crimele…

Solutia detectivului Ciucu
De cand am luat acest caz, mi-am dat seama ca ceva era suspect. M-am gandit initial ca cele doua femei pentru care lucrez sunt mana in mana cu niste infractori. Sau ca undeva este o cacialma. Apoi mi-am amintit o zicala a bunicii mele, cea care m-a facut sa imi aleg aceasta profesie, fiind o fana a cartilor Agathei Christie: Lucrurile sunt mai simple decat par…
Asadar, ce rost sa ne complicam?! Si m-am gandit la primele mele impresii… La primii pe care eu i-as fi banuit in acest caz. M-am gandit apoi ca moartea femeii de la clasa a doua nu a fost premeditata, ca a fost mai degraba o gafa a unui criminal… miop!
Apoi m-am gandit sa ii exclud pe toti cei care poarta ochelari de la piscina… pentru ca daca poarta ochelari vad bine… Trebuie sa fie cineva care nu vede bine, dar care nu vrea sa poarte ochelari.
A doua crima. Am crezut initial ca de vina este Irma.
Irma se ridica de pe scaun si isi agita pumnul mic in aer! Ochelarii de pe varful nasului ei le atrasera atentia tuturor. Dar se linistira, aducandu-si aminte ce a spus politaiul despre persoanele care poarta ochelari: sunt nevinovate!
-        Sa nu indraznesti sa ma bagi in asa ceva asta pentru ca am fost amabila si draguta cu tine! Politist de cacat ce esti!
-        Te grabesti… NU te-am acuzat. Nu erai tu, pentru ca desi te-am banuit pana in ultimul moment, aveai o dovada: filmuletul in care te filmai sexy si apoi ai dat peste cadavru.
-        Pai vezi! Irma se aseza la loc, nervoasa.
-        Insa, am banuit ca cineva are inca un complice. Pentru ca cineva l-a ucis pe Italian, a gasit un alibi bun, si s-a scos. Cine putea sa fie? Toti erau la masa. Sau ni s-a parut? Cine este asadar cel care a facut a doua crima…
-        Cine?! Intrebara mai multe voci.
-        Este persoana care nu a mai facut si crima numarul 1. Iar persoana care a facut crima numarul 2, nu a facut crima numarul 3. Si cel care a facut crima numarul 3 nu a mai facut alte crime. Asadar, in total: trei crime – trei asasini.
-        Doamne Dumnezeule!
-        Domnule Ciucu, stau aici de jumatate de ora si tot nu ati terminat. M-ati rugat sa va ajut, dar ma chinuiti degeaba, pot sa ascult aceste aberatii si fara sa fiu legata de maini! Puteti sa ma dezlegati odata?! Tipa nervoasa Antonia, de jos.
-        Un pic mai tarziu! Mai am doar un pic, draga mea doamna.
Ciucu isi drese glasul si continua.
-        M-am tot intrebat cine ar fi mostenitorii sotilor din Italia care le-au lasat 800.000 de euro celor doua femei care au avut grija de ei. Deductia mea initiala a fost gresita. Nu aveau rude. Nu aveau mostenitori. Cei doi au murit de moarte buna. De fapt, alte trei persoane vroiau sa le eutanasieze, iar cand au simtit ca angajatii lor le doresc moartea, cei doi batrani au sunat la agentie si au cerut alte persoane. Astfel, de doi ani, fostii angajati au fost dati afara. Era vorba despre o familie…
Pe vapor se starni panica. Toti se uitau unul la altul, banuitori.
-        O sa va spun repede, mai ales ca mai avem doar jumatate de ora pana ajungem la tarm, in ciuda faptului ca au fost magnetizate telefoanele unei parti din echipaj, am reusit, datorita lui Ciprian, care a folosit semnalul morse, sa anunte Politia din Tunisia care ne asteapta la tarm…
-        Doamne, si noi stam printre niste criminali periculosi si dumneata te joci cu noi aici?!tipara cateva voci.
-        Inadmisibil! Comenta si Arabela. Unii avem si copii! Chiar sunteti fara bun simt! Un om iresponsabil! O sa fac plangere cand ajung!
-        Dragii mei, fiecare dintre criminali este prins, prins in propriul lat. M-am folosit de fiecare defect de caracter a lor ca sa ii pun cu botul pe labe.
-        Adica?! Intrebara vreo 10 persoane.
-        Unul dintre criminali,  desi se vrea un copil, este un om extrem de vicios. Isi dorea enorm o tigara de marijuana. L-am rugat pe turcul aici prezent, care are cateva grame de marijuana, sa ii faca o tigara foarte tare. Acea persoana se intelegea foarte bine cu Capitanul. Cand a intrat la Capitan in cabina, a intrat foarte sexy, pentru ca isi daduse jos echipamentul de clovn. 
A fost de altfel si persoana care a imbracat haine de clovn si care a inceput sa sara peste tot si sa faca trucuri. De altel capitanul fusese de acord cu micul ei jos: sa faca pe clovnul, pentru ca sa se detensioneze atmosfera. Totul contra unui mic sarut... Capitanul a fost vrajit... De tot...
Acum criminalul doarme pe undeva pe langa noi.. Alo, Luminita?
Intr-adevar, de undeva din spate, se auzea un sforait usor. Fata-copil sforaia cu capul pe masa.
Lumea comenta, emotionata.
-        Se va trezi in cateva ore…
Al doilea criminal… Este extrem de agil, dar si fals. Am descoperit ca minte. I-am facut niste poze, pentru ca incerca sa ma cucereasca. Credea ca poate sa ma pacaleasca… Am vazut, facandu-i poze de aproape,  ca ochelarii pe care ii poarta nu au dioptrie. Erau doar un plus pentru ca sa isi schimbe look-ul. Cu toate acestea, persoana are nevoie de ochelari, caci nu vede bine, dar in viata reala refuza sa spuna ca are probleme cu vederea. De asta a si gresit prima victima. Vroia sa o ucida pe Aneta, ca sa o sperie pe Viorica si ca sa o faca sa cedeze, sa ii dea banii. A gresit insa persoana. O gafa ce i-a fost fatala. Si m-am folosit si de viciul ei pentru a o pune cu botul pe labe: alcoolul tare. In acest moment cred ca Irma, asa zisa ziarista, doarme, pentru ca i-am strecurat in whisky mai multe picaturi de somnifer.
-        Doamne fereste! Tipara cativa calatori. Dar aveti voie sa faceti asa ceva?!
-        Si al treilea criminal? Intreba cu voce joasa Antonia, cea tinuta legata jos, de catarg, pentru a interpreta rolul Capitanului.
-        Mi-am permis sa ma folosesc de dorinta de afirmare si de apetenta pentru scandaluri, pentru vedetism al celui de-al treilea suspect. Cand l-am rugat sa joace un rol, a vrut imediat, desi poate era periculos. Dar isi dorea enorm sa fie in centrul atentiei. Asa ca va prezint pe cel de-al treilea criminal, cel care l-a ucis, in timp ce noi stateam la masa, pe italian. O persoana puternica care a putut sa il rapuna pe individul acela imens: Antonia.
-        Nu se poate asa ceva! Trei fete! Dragute! Poate gresiti! Tipara cativa.
-        Antonia, Irma si Luminita au fost angajatele familiei de italieni. Probabil sunt surori… Paolo a recunoscut-o pe una dintre ele, ca fiind ingrijitoare la o familie din zona lui, stia istoria ca cele trei fusesera date afara. Cu una dintre ele, probabil cu Luminita, cu care el coresponda pe Facebook, ar fi avut o relatie.. O stia foarte bine… Stia ce ii poate pielea… si s-a gandit sa le santajeze cand a auzit de moartea primei femei.
A gresit… Si acum ca ne apropiem de Tunisia Sfat prietenesc: Luati-va multa apa la voi si nu cumparati nimic fara sa negociati la sange!



FINAL

61. Croaziera in iad (PARTEA 7 - Cine este clovnul?)





Corpul italianului, cat si al femeii ucise la pisicina fusesera depuse intr-unul dintre marile frigidere pentru peste, care acum insa era gol. Scurta ceremonie in care toata lumea prezenta s-a rugat si s-au aprins lumanari pentru sufletele celor doi disparuti, a fost totusi un pic vesela, pentru ca unul dintre copiii Arabelei, Cristinel, isi aniversa cei cinci ani, asa ca lumea era mai degraba ocupata sa il rasfete pe copilasul cret si un pic cam prea grasut pentru varsta lui, decat sa fie atenti la comemorarea sinistra la care luau parte.

Intr-un final, toata lumea s-a retras la un soi de banchet pe puntea vasului, care era un fel de amestec intre un parastas si o zi de nastere. Astfel, desi lumea era imbracata preponderant in negru, peste tot erau baloane colorate si aranjamente fistichii.

Atmosfera s-a destins si mai mult cand a aparut de undeva un clovn pus pe sotii, probabil angajat al vasului, care a inceput sa faca giumbuslucuri cu pasagerii. Dupa ce le-a scos, aproape fiecaruia, cate o moneda – falsa de altminteri – din urechi, apoi si-atras o panglica colorata, de vreo zece metri , din buzunar, a inceput sa imite diverse animalute, spre deliciul copiilor prezenti.
Toata lumea se simtea bine, asa ca vocea stridenta a capitanului, care a rasunat de data asta chiar foarte aminintator din difuzoare, i-a speriat pe toti:

“Ajutor! S.O.S! Corabia este deturnata…. Nu ma predau!” Apoi se auzi o impuscatura!

Cateva persoane lesinara, altele, cativa barbati, se repezira spre cabina Capitanului. Acesta zacea mort pe jos. Era legat cu o funie de gat. Fusese spanzurat. Un casetefon care se afla langa difuzor rotea dezorientat un CD…
Ciucu porni butonul. Dupa un minut de liniste se auzi: “Ajutor! S.O.S! Corabia este deturnata…. Nu ma predau!” Si apoi se auzi, tot pe banda, impuscatura.
-        A fost inregistrat! Decebal nu imi era simaptic dar nici nu doream sa moara! Cred ca de vreo doua ore a crapat, dar cineva a pornit acum banda! Acesta trebuie sa fie criminalul! Putea sa se strecoare in cateva secunde in afara… pentru ca banda incepe la un minut… Doamne… Nu stiam de ce s-a schimbat directia… Vasul nu se mai indreapta de vreo doua ore spre Barcelona! Capitanul a fost obligat, fortat sau rugat sa schimbe directia fara sa ne anunte! Spre Africa, din cate oberv eu!
-        Domnule Ciucu – spuse unul dintre marinari - cred ca smergem spre Tunisia! Problema este ca nu mai avem combustibil ca sa ne intoarcem! Nava cu combustibil trebuia sa ne intampine spre Sicilia, acum suntem foarte departe de ei… Si observ ca telefoanele sunt magnetizate… Nu se mai poate lua legatura cu tarmul!
-        Doamne! – urla si Oana Trandafir, care statea in coasta barbatilor, transpirand din cauza caldurii stresului. Si acolo la africani nu ne asteapta nicio Politie! Poate sa ne macelareasca pe toti pana atunci!
-        Sa anunte cineva toti pasagerii ca sunt in pericol pentru cateva ore! Sa intre toti in cabine! - Urla Ciucu.
-        Domnule detectiv,ia uitati ce am gasit! - se agita unul dintre marinari, aducand ceva in graba.
Marinarul arunca pe jos un costum alb cu rosu si o peruca portocalie.
-        Uitati ce am gasit langa cabina Capitanului!
-        Clovnul! Clovnul este criminalul!




Va urma

60. Croaziera in iad – (PARTEA 6 - Sechestrati pe mare)




Oana Trandafir si detectivul Ciucu stateau pe terasa vasului. Era aproape intuneric, marea murmura frumos, ca intr-o croaziera perfecta, valurile loveau vasul, o muzica in surdina se auzea din sala de mese, care era deschisa pana la ora 2. dimineata. Fiecare avea in fata un pahar. Ciucu avea un whisky J&B iar Oana sorbea delicat dintr-un pahar gigant cu aperol cu suc de portocale.
- Asadar, nu mai avem scapare…
- Din pacate, trebuie sa rezolvati acest caz pana maine la ora 14.00…
- Credeam ca moartea italianului il va face pe capitan sa imi mai dea oleaca de timp!
- Toti erau nervosi… O sa fim linsati daca nu rezolvi cazul… Toti ne cred niste prosti!
- Iti dai seama ca asta intentionez. Sa rezolv! Problema este ca deocamdata este mai bine sa ne creada incapabili… Asta inseamna ca nu suntem in pericol sa fim ucisi de catre criminal. Sau criminali. Hmmm.. Este insa foarte ciudat un anume fapt… Fata care a anuntat crima… ziarista…
- Irma…?!
- Da. Era de fatza la ambele crime. Putea sa il ucida si pe  italian, in cazul in care italianul ar fi vazut-o ca ea a ucis-o pe femeia de la clasa a doua la piscina! Italianul, pe de alta parte, posibil sa aiba legatura si cu familia celor care au trimis killerul sa le ucida pe cele doua verisoare ale tale! Italianul putea sa stie cheia misterului! De asta o fi fost omorat!
- Sau italianul era killerul! Si ..
- M-am gandit si la asta! Si cine l-a omorat?! Arunci vina pe cele doua rude ale tale, in cazul asta,sau pe un posibil complice al lor. In plus de asta, prostanacele erau la masa de doua ore…. Iar crima este proaspata, omul era inca fierbinte…. Cand am ajuns la el…
- Se exclud verisoarele mele! Ce naiba! le stiu! Nu m-ar mai fi chemat sa facem asta! Nu?!
- Mda... logic...
- Mda… Deci tu o banuiesti pe ziarista? Pe Irma?
- Desigur, si pe ea… Ce nu inteleg este de ce nu si-ar fdi camuflat crima … Putea sa aiba orice alibi vroia, pentru ca este o fata frumoasa si fasneata, i-ar fi vrajit pe toti… Putea sa il ucida pe italian in cateva secunde, apoi sa se duca la bar, sa stea acolo, si evident, lumea ar fi zis ca fata nu ar fi avut timp sa vina si sa plece… Sau poate s-a gandit ca vom gandi asa… Si cum era patata de sange… Este pe lista mea suspectul numarul 1 in cazul ambelor morti.
- Pot sa te intreb atunci cine sunt ceilalti doi suspecti?! Caci stiu ca tu ai o lista cu 3 la orice caz la tau!
- Oana, am mai multi decat 3, dar nu vreau sa ii spun acum. In primul rand pentru ca am senzatia ca de vreo 20 de minute cineva se tot foieste prin spatele nostru, si trage cu urechea… in al doilea rand ca noaptea este un sfetnic bun, si este posibil ca lista sa mi se schimbe pana la micul dejun, si in al treilea rand, ca sincer nu stiu cu ce te-ar ajuta pe tine, daca ti-as pune numele altor suspecti?! Eventual sa te trezesti cu un cutit in spate…
- Vai de mine!
- Asa ca ne vedem maine dimineata, la cafea. Ciao-Ciao!

A doua zi la micul dejun, toata lumea era prezenta. Toti erau mofluji, crispati, se vedea ca nimeni nu dormise prea bine noaptea trecuta. Pana si capitanul Decebal avea ochii rosii, se vedea ca nu atipise aproape deloc. Abia astepta sa ajunga la Sicilia ca sa doarma cateva ore si sa scape de toata aceasta poveste care il stresa si ii deregla metabolismul. Majoritatea pasagerilor, de frica, isi facusera bagajele, si se pregateau sa ramana in Italia, pentru cateva zile. Altii, mai curajosi, sperau sa nu li se intample tocami lor nimic, si decisesera sa mearga mai departe pana la Barcelona, pana la finalul croazierei. Insa toti au fost derutati cand, dupa ce a primit un telefon capitanul Decebal, isi drese glasul si anunta:

 
Harta drumului pe unde trece vaporul "Senza", plecat din Portul Constanta sicare trebuie sa ajunga in portul din Barcelona
Buna dimineata pasageri! Am un anunt de ultima ora primit de la Interpol. Am prezentat aseara situatia Politiei Internationale, evident, agravata de moartea inca unui pasager, si s-a decis, date fiind faptele, sa ni se trimita un vas cu combustibil, si sa nu mai intram in raza portului Sicilia… Astfel ca dupa ce trecem si pe langa Sardinia, dar fara sa acostam, vom ajunge peste doua zile la Insulele Baleare, la fel, fara sa ne oprim, si fara nicio zi intarziere, peste inca doua zile vom ajunge la destinatia finala, Barcelona Cruise Port Terminal,  unde vom fi asteptati de Politia din Spania cat si de Interpol. 
Asadar, oricine ar fi fost sau este criminalul pe acest vapor, va fi gasit de catre oameni competenti…(Capitanul se uita cioras catre masa unde statea Ciucu) Pentru ca aici nu este joaca de copii, domnu’ Ciucu… In fine.(Detectivul pufni dispretuitor si apoi, apparent nervos, isi aprinse o tigara) Asadar, ca sa conchid, asta vroiam sa va spun. Ca si compensatie, firma de turism va acorda Free Bar Ultra All Inclusive pana la finalul calatoriei.
 Si capitanul isi incheie discursul si se retrase imediat in cabina sa, fara sa mai astepte nicio intrebare. Desi sa grabea, avu grija sa nu rastoarne niciun strop din paharul sau plin care mirosea a rom. Va urma

vineri, 19 iunie 2015

59. Croaziera in iad (PARTEA 5 - Cercul se strange)


- Buna ziua.
Toti se uitau ingroziti la tanarul finut care spunea simplu ca il stia pe cel banuit de uciderea unei femei. Era vorba despre Adam Ionescu, zis Bubu.
-        - Se zvoneste de jumatate de ora ca dumnevoastra sunteti de la Politie, sau ceva de genul asta, si am venit sa vorbim… As vrea, mai ales ca am auzit ce se spune despre unchiul meu, sa se inceteze aceste lucruri… Unchiul meu.. John, care de fapt este tatal meu adoptiv, nu are nicio legatura cu nimic din toatea acestea… Este adevarat, venea din camera mea la ora aceea matinala, dar nu avea niciun gand criminal…
-        Cine aste aceasta persoana? Intreba Ciucu.
-        Se numeste John Falls si este un unchi, de fapt, hmm.. este de fapt iubitul meu…spuse Adam cu voce soptita.
-        Vai de mine! Facura intr-un glas toate femeile din camera, in cor.
-        ..dar nu vreau sa se stie… as aprecia sa nu se vorbeasca despre asta…
-        

-- Cred ca este deja prea tarziu… In primul rand este suspect principal in aceasta crima, in al doilea rand, cred ca déjà ai fost filmat si probabil pus si p e Facebook…
Intr-adevar, Antonia, careia ii placea sa pozeze si a filmeze tot in jurul ei, daduse drumul la inregistrare de cand intrase in camera, iar acum se juca cu telefonul, si intr-adevar, isi incarca filmarea pe Internet. Aspira sa devina procuroare, asa cum o dorea tatal ei, dar de fapt in sinea ei ii placeau mai mult ziarele de scandal, si cateodata trimitea ponturi ziarelor si revistelor.
In camera intrara doi jandarmi de pe vas care il tineau legat pe John, un individ plinut, transpirat, chel si extrem de stresat. Spre deosebire de portretul initial al posibilului criminal, facut de soprana Arabela, John era un individ extreme de curat, spilcuit, chiar prea elegant, si cu toate acestea statea la clasa a doua.
-        A fost la mine in cuseta si a iesit abia la ora 12.00, cand era moarta déjà femeia! Am facut… am facut dragoste… Trei ore…  Deci nu are cum sa fie el criminalul. Si oricum nu ar fi avut de ce…Ce porcarie… Doamne… Ce afacere urata…
-        Aveti poze, dovezi, inregistrari cum ca domnul a stat pana la ora 12.00 la dumneavoastra?
-        Avem un mic filmulet… nu pot sa il arat insa… nimanui…

Lumea de pe vapor era in fierbere. Deja acoperirea detectivului era anulata, si mai toata lumea o banuia si pe secretara lui, Oana, cum ca este si ea politest sau detectiv. Linistea domnisoarei Trandafir era distrusa, cat si linistea majoritatii pasagerilor, care isi imaginau cele mai oribile povesti. Asa ca atunci cand capitanul s-a prezentat la masa de seara in fata tuturor, spunand ca vrea sa faca un anunt, toata lumea a rasuflat un pic mai usurata.
-        Buna seara dragii mei. In primul rand as vrea sa imi cer scuze ca se intampla asa ceva pe bordul navei mele. As vrea sa va spun ca in curand, mai précis, in functie de vant, maine dupa-amiaza, nava va opri in portul Sicilia, asa ca cei care doresc sa plece, pentru a se imbarca cu o alta nava, sau pentru a ramane pe insula, pot sa o faca, evident, vor fi despagubiti de catre firma de turism, care si-a dat acordul. Din pacate, cursa nu se poate opri aici, noi vom merge mai departe. Aveti timp pana maine la ora pranzului sa decideti ce vreti sa faceti.
-        Dar Politia ce face? S-a gasit criminalul?
-        - Bai, astia sunt nebuni, ne lasa tocmai la mafiotii din Sicilia?!
-        Dar cine a zis ca ramane acolo?! Ati capiat?
-        Pai daca vor mai urma si alti morti la noapte?! Sau dupa asta! Doamneee, cine m-a pus sa mrg in croaziera asta?!
-        Chiar, v-ati numarat? Poate mai lipseste cineva…
-        Taci mai din gura…
-        Serios, cum se poate asa ceva! Va dam in judecata! Auziti, ne da afara si de pe vapor, dupa ce ca mancarea este oribila!
-        Si bautura contrafacuta!
-        Bai, termina-te cu prostiile! Lasa asta! Noi vrem sa sti, cine dracului a impuscat-o pe femeie?

-      -   Si cine are pistol, pana la urma, pe acest vas? Intreba tanara de 17 ani, Luminita Popa, iar vocea ei cristalina sparse celelalte murmure si vociferari din sala de mese. Se facuse liniste.
Toata lumea isi intoarse capul spre Ciucu. Asta pentru ca dupa ce aflasera ca este detectiv, toti vazusera ca acesta avea si un pistol.
Comandatul vasului, Decebal Marinescu, se indrepta incet spre masa unde se afla Ciucu, care tocmai inghitise o tartina cu icre negre. O icra ii mai atarna inca, ca o alunita, pe buza de sus.
-        As prefer sa imi predati mie arma dumnevoastra, spre binele tuturor.
-        Ascultati! Cred ca ne permitem mai mult decat este cazul. Eu sunt aici sa apar lumea, nu sa…
-        Se vede treaba ca ai si aparat foarte bine! A murit déjà un om si dumneata te joci de-a detectivul si imi hartuiesti pasagerii. Mascarada de dupa-amiaza a fost complet inutila si stanjenitoare pentru toata lumea.
Toate privirile se indreptara de data asta catre o masa din colt, unde stateau  Adam Ionescu – Bubu, si iubitul lui, John, extrem de tras la fata.
-        Asa e! Rusine! Cu asa detectivi, de aia se duce Romania de rapa! Ajungem sa fim impuscati ca animalele!
-        Poate el a tras! Politaiul a fost singurul care a avut arma!
-        Sau grasa aia…
-        Liniste va rog!
Comandantul se ridicase din nou in picioare.
-        Faptul ca am confiscat aceasta arma pe care o voi pune la loc sigur in seiful vaporului, nu are nicio legatura cu faptul ca acest domn sau persoana care il insoteste si care a descoperit cadavrul, ar avea vreo legatura cu crima. Sa fim bine intelesi. Dimpotriva, avem alibiurile dansilor, nu este nicio problema. Dar aceasta este procedura… Si acum ma scuzati, am alte treburi.

-        Comandante, spuse Ciucu, ridicandu-se in picioare. Eu iti dau arma. Nu-i problema. Dar daca pana maine una dintre acste doua femei – si arata catre masa surorilor Pupaza, care sughitau intr-una, complet nefardate - , pentru care eu sunt aici, ca sa le apar de un criminal, o sa moara, le aveti pe constiinta, si mai mult decat atat, o sa dati de belea. Simai mult decat atat, daca maine opriti in Sicilia, o sa scape criminalul…definitiv!

Toata lumea a inceput sa vocifereze. Comandantul si-a dres vocea.
-        In acest caz, situatia se schimba radical. As putea spune, ca s-a intors cu 180 de grade… Aveti dreptate.

Ciucu trase o dusca de vin, jubiland incatat de cele spuse de Capitan. Cu toate acestea, Decebal continua.
-        Asa ca din acest moment, pana maine la ora 14.00, v-as ruga sa solutionati acest caz, pentru ca sa putem sta cu totii linistiti.
Ciucu a fost la un pas sa scape paharul din mana, blestemandu-l in gand pe Capitan.
-Nu puteti opri in alta zi, in alt port?
- Tot ce pot face este sa intarzii nava. Doar cu cateva ore. Pentru ca nu mai este combustibil. In orice caz, success! Sper sa ne vedem maine, cu totii, la ora 14.00, iar domnul detectiv sa imi prezinte solutionarea cazului…

Un urlet ingrozitor intrerupse glasul puternic si calm al capitanului. Pe usa intra Irma Sachelarie, care purta o camasa alba, decoltata si scurta, pe post de rochie, patata toata cu sange. Figura ei superba era acum descompunsa de spaima.
-        Paolo! Paolo e mort! Pe punte… Mort!!
Si lesina.

Va urma

58. Croaziera in iad (PARTEA 4 - Portretul criminalului)




- Oana, calmeaza-te! Tot echipajul e cu ochii pe noi! Daca nu te linistesti, o sa isi dea toti seama cine suntem! Si o sa mai rezolvam o pula de caz! Si nu o sa mai luam niciun leu!

- Of Doamne! De-ai fi vazut-o!
- Da, bine! dar calmeaza-te o data! Important este ca nu era Aneta! pardon, Aniela.. Ci o alta femeie.
- Dar semana! Saraca femeie… A vrut sa se bronzeze la fite, nu putea sa stea ea la clasa a doua! Cum o fi intrat insa fara card?
- Pe un card de asta intra doua persoane. Oamenii de la intrare uneori nu mai deranjeaza lumea, si lasa a doua persoana, cea care a intarziat, sa intre fara sa o legitimeze. O fi zis femeia ca e cu cineva, si cei dinauntru au confundat-o si ei cu sora cealalta…Probabil de asta au si omorat-o! Plinuta, cat de cat tanara, statea langa verisoara ta care este abosolut un personaj de grosolanie! Logic, au cofundat-o... 
-       Dar puteam sa fiu eu cea omorata!
-       Niciodata! Tu ai fundul mult mai mare decat al lor!
Dupa un moment de perplexitate, in care Oana Trandafir, incerca sa vada daca Ciucu glumeste ori nu, femeia intreba, cat de cat calma:
-       Deci tu ai inteles care este motivul crimei? Ce anume vrea criminalul?
-       Pai sa iti zic ce am dedus eu din toate minciunile lor pe care ni le-au servit cu nesimtire din prima zi… Viorica si Aneta au lucrat foarte mult in Italia pentru niste batrani instariti. Erau femei de serviciu, secretare si la un moment dat au ajuns asistente si ingrijitoare. Au ajuns la o familie de batrani din Milano. Dupa moartea batranilor, cele doua au mostenit 800.000 de euro. Acum un an. 

Problema a fost ca imediat dupa ce femeile si-au primit banii, au inceput scrisorile de amenintare. Ceea ce nu ne-au spus noua, a fost ca cei doi batrani le cerusera sa fie eutanasiati, iar cele doua femei asta facusera. Ii deconectasera de la aparate. Drept multumire, le-au lasat lor banii... Dar...  Un anume mostenitor isi vroia si banii inapoi. Cine e el sau ea? Asta nu stiu...

In acel moment intrara in cuseta, urland, cele doua surori Pupaza, una dintre ele transpirata, bronzata si rosie la fata, cealalta, abia trezita din somn, umflata la ochi si cu parul in dezordine, urmate de doua dintre pasagere, doua femei mai grase, Antonia si Arabela. Toate patru semanau cu patru elefanti din melodia pentru copii: "Un elefant se lagana, pe o panza de paianjen...".

Arabela, cea mai plinuta dintre toate urla, cu vocea ei perfecta, de soprana: 
- Eu stiu cine e criminalul! L-am vazut! Un individ gras, urat, tiganos, cu burta mare, chel si murdar! Avea ceva dubios in mana! Cand l-am strigat, a fugit! Puteam sa-l prind de dimineata! Se furisa dintr-o cabina! Puteam! Puteam sa-l prind... Offf!
- Cine l-a mai vazut dintre dumnevoastra? Mai stie cineva ceva de acest individ, o intrerupse Ciucu, precaut.

- Eu... se auzi o voce delicata si trista, de undeva din spatele celor patru "gratii". Eu l-am vazut...


Va urma

57. Croaziera in iad (PARTEA 3 –Prima victima)

Vasul plutea linistitor in apele marii Mediterane. Prima parte a excursiei fusese splendida, desi un pic cam obositoare. Mai ales ca toti cei patru protagonisti ai istoriei noastre erau stresati de acel ceva rau ce putea urma.

Detectivul Ciucu ramasese invizibil in public fata de cele doua doamne din Italia, care totusi luau masa destul de des cu verisoara lor, Oana, insa se prefaceau ca abia atunci, pe vas, se cunoscusera. In schimb, din cand in cand, Ciucu si Oana se vedeau in secret ca sa schimbe informatii si pareri. Cel mai frumos era ca de nicaieri nu se ivea niciun suspect, niciun semn ciudat, nimic amenintator la orizont. Dar toti patru stateau cu teama. Daca raul ii pandea de undeva din intuneric? Sau daca potentialii criminali nici macar nu se urcasera la bord si ar fi urmat sa fie imbarcati din alte porturi?!

In fiecare joi noapte se tinea cate o petrcere cu muzica, dans si Karaoke, si uneori dura si pana la 3-4 dimineata. Asa ca majoritatea pasagerilor de la Clasa 1 care participasera la distractie, acum zaceau dormitand in cusetele lor.

Cu toate acestea, era o zi superba pentru a sta tolanit pe un sezlong, din cele cateva zeci din Piscina Paradis, adica Piscina pentru Clasa 1. Era o mini-piscina mai degraba, caci cuprindea doar un spatiu redus, cam cat un apartament cu doua camere. Era ingradit cu un gard inalt de vreo trei metri beton, acoperit in afara si in interior de verdeata artificiala, astfel ca sa fie preintampinate riscurile: sa nu pice vreun copil in afara vasului, sa nu alunece din cauza vantului vreo rochie scumpa sau vreun alt accesorie in mare, sau, angajatii sa nu zareasca vreo coapsa de femeie dolofana, si sa faca vreo remarca penibila,in public, spre neplacerea calatorilor. Astfel, aceasta oaza de distractie semana asadar mai mult cu un fort, cu o reduta de necucerit, si avand in vedere ca portarul pleca uneori cu orele ca sa supravegheze si piscina mult mai urata si neingradita de la Clasa 2, clientii ramaneau uneori complet sechestrati in superba piscine de la prora.
Azi, pisicina era aproape goala, in sensul ca nu erau acolo decat vreo 10 persoane cu burta la soare. 

Printre “sardinele” care se bronzau de la ora 10 dimineata, sub soarele, inca, destul de bland se aflau:

Aneta Pupaza, care adormise cu o carte de Sandra Brown in mana;

Viorica Pupaza, care rontaia niste covrigei, facand firmituri si mizerie pe aproape doi metri,

Sahim Cherchez, un turc simpatic de aproape 40 de ani, mic de inaltime si mereu zambitor, care acum, nu se stie de ce, sforaia obosit. El era patronul unui restaurant cu specific turcesc din Bucuresti,

Paulo Partagello, un Italian inalt, fara cativa dinti, fost boxeor sau cam asa ceva, care acum se ocupa de afacerile unei familii instarite din Romania. Fuma un trabuc, visator, cu ochii spre mare,

Florinel Duduianu, zis Cioara, fratele vitreg al unei femei de afaceri din Bucuresti, care se ocupa mai mult cu pariurile sportive,

Bubu sau Adam Ionescu, un tinerel dragut, sfrijit, roz in obraji, care canta foarte frumos la karaoke mai ales melodii italienesti. Era combinat cu un alt barbat de pe vas, dar nimeni nu stia care este iubitul lui secret, pentru ca se fereau foarte tare,

Antonia Leonida, o domnisoara frumoasa, de familie buna, un pic cam plinuta si care detesta tigarile si alcoolul,

Arabela Papadopol, o alta tanara plinuta, chiar mult mai plinuta decat Antonia, care se tragea dintr-o familie de cantareti de opera,

Irma Sachelarie, o tanara superba, bronzata, cu un corp desavarsit, ziarista, prezentatoare tv, sau cam asa ceva, care se afla in drum spre tatal ei, care locuia la Barcelona, si care era bolnav de cancer,

Edmond Florescu, un fost architect, avea vreo 42 de ani, ara arata de numai 30, care acum, dupa ce primise o mostenire considerabila, isi petrecea timpul in vacante, scriind de cinci ani la “primul roman”,

Luminita Popa, o fata de 17 ani, care insa, din cauza faptului ca era mignona si dragalasa, semana cu o pustoaiaca de 12 ani. Era fata adoptata a unui cuplu de miliardari care insa nu veneau deloc la piscina pentru ca sufereau de psiriazis, si oricum, mai tot timpul se imbracau gros, in ciuda caldurii,

Oana Trandafir intra pe usa care dadea spre piscine, folosindu-si cardul de membru, si ofta. Era prima data dupa doua saptamani cand se simtea bine. Nu mai avea rau de mare, soarele era perfect, detectivul nu o mai stresase cu nimic, si toate pareau ca merg perfect. Trebuia sa se vada cu verisoarele ei la ora 12.00 la piscina. Era ora 12.15 minute, probabil ca fetele ajunsesera déjà, pentru ca desi pareau destul de neserioase, culmea, erau cele mai puctuale femei pe care le stia vreodata. “Si eu sunt la fel! Trasatura de familie! Ma rog, eu am intarziat pentru ca… deh.. A fost asa de buna placintica aia de la micul dejun, ca nu puteam sa o manac asa, dintr-odata! Trebuia sa o savurez!”, se scuza in gand Oana.
“Dar unde or fi fetele?! A, uite-le! Ca niste porcusori la soare!Ce idée asta cu porcusorii!”

Cele doua corpuri se aflau pe partea cealalta a piscine, care era despartita de celalalt mal printr-un podet miniatural, pe care Oana Trandafir, lagreutatea ei, a fost pe punctul sa se impiedice si sa alunece in apa de doar 1.60. 
Tremurand de rusine ca se daduse in spectacol, avand senzatia ca toata lumea se uita la ea, Oana ofta demna apoi se grabi spre cele doua sezlonguri. Tocmai se pregatise sa le sperie pe verisoare, sa scoata o strigatura ca in copilarie, cand se jucau ele la bunici, cand inlemni. De sub palaria uneia dintre femei, probabil Aneta, curgea ceva rosu. Tremurand, ridica un pic borul palariei femeii, si vazu o gaura negra –rosie in cap. Lesina imediat.

va urma