37. Othello modern

Ii vazu trupul insangerat pe jos. Era impreuna cu anchetatorii. Se apleca spre ea.

-       Pot sa o sarut?

-       Sigur…

-       Ma lasati un moment cu ea?

-       Ne scuzati.

Cei doi politisti se indepartara vreo cativa metri distanta.

Barbatul lua din buzunarul stang de la pantalonii Emmei, unde ea isi tinea deobicei tampoanele, gumele de mestecat, tigarile, dar si notitele, un carnetel mic, cat jumatate de palma, de culoare rosie. Era jurnalul ei. Respira in sfarsit linistit. Reusise!

Se prefacu ca o saruta si ca apoi lacrimeaza. Facu de doua ori aceasta figura pentru ca nu era sigur ca cei doi politisti il vad.

Jurnal Emma

“Barbatii sunt niste firi extrem de lenese. Chiar si cei mai sprintari dintre ei. Desigur, am intalnit si barbati care miros si investigheaza totul de parca ar fi caini de vanatoare din aia cu nasul maroniu tuguiat in sus. Caini unguresti de gasesc trufe! Dar nu sunt multi asa. Cum am spus, deobicei barbati sunt nepasatori.

Ma refer la aspectul: ca lasa urme. Viata unui barbat este simpla, pentru ca el crede ca este simpla. Urmele pe care le face de la bucatarie la baie, sau in spatiul public, nu exista, pentru ca el nu le vede. Pentru orice barbat conteaza ziua de azi. Ziua de ieri e moarta si ingropata.

Femeile inregistreaza orice, ca niste computere extrem de perfectionate, idei impresii, mirosuri. O mica pata aproape invizibila pentru un el, pentru o ea inseamna: DRAMA.

Si mai spun ceva. Barbatii mint de frica…(…)

In urma cu doua luni..

Intalnirea cu Rashid o schimbase. Parca prinsese chef de viata. Barbatul inalt, frumos, mereu pus pe glume, mereu cu trabucuri in buzunar pe care le dadea oricui cerea, mereu cu cate un compliment pentru orice fata de la firma, chiar si pentru cele mai grase, mereu cu cate un banc la el, o facuse pentru prima data dupa trei ani, sa zambeasca si apoi sa rada in hohote.

Vlad o inselase cu o sumedenie de femei, ba chiar o obligase la un moment dat sa faca sex in trei. Ea refuzase si de atunci relatia se inrautatise. Era pur si simplu obsedat sexual. Pe dinafara parea un barbat bun, cald, calm, istet, simpatic, un pic cam mic de inaltime si cu nasul coroiat. Ca si penisul lui. Tot ca un cioc de papagal. Fusese indragostita de el in liceu dar acum pur si simplu o scarbea. O ingretosa faptul ca parintii lui erau securisti, ca el avea multi bani dar era foarte zgarcit, o scarbea faptul ca nu o lasa sa manance sau sa bea cat avea chef, desi ea arata perfect, chiar era mai inalta decat el cu cativa centimetri daca statea pe tocuri.

Ii repugna mirosul lui. Mirosea a cacat. Asa I se parea. Sau era doar ura pe care ea o simtea din ce in ce mai mult pentru el. Culmea, cu trecerea anilor, fetele incepusera sa il curteze. La inceput nici nu il bagau in seama, il considerau un mic avorton. Dar cand il vazura ca este an de an la brat cu cea mai frumoasa  fata din Facultate, cu Emma, miss Turism, toate fetele au crezut ca Vlad are ceva special. Plus ca toate o urau pe Emma.

In fiecare seara cate o voce ciudata suna la interfon, Vlad cobora din vila , statea cateva minute jos, apoi venea inapoi, uneori rujat, ciufulit, alteori cu fermoarul tras. Mereu ranjind.

“Oare o face special? Oare isi bate joc? Oare se razbuna? Dar de ce sa se razbune?! Ca nu i-o mai.. ca altadata?! Sau poate e idiot… Nu, nu e el idiot. El nu poate a fie idiot. Toti barbatii poate ca nu isi dau seama. Sau o fac special plus ca nu isi dau seama. Un fel de aroganta amestecata cu indolenta… ca sa ii arate lui femeii ca el e smecher, regele pulii ei de jungla si ca daca vrea o insala.. Lasa baietica ca multi purici nu mai faci tu cu mine!”

Isi zicea Emma cam seara de seara…

Plangea in somn sau doar i se parea?

Nu, nu i se parea. Lacrimi calde ii curgeau pe obraz. Langa ea, in partea cealalta a patului, cineva respira ca din somn…

“VREI SA IMI PIERD TOATA MOSTENIREA?

ASTIA M-AR DEZMOSTENII DACA AS FI CU TINE! SUNT PRINT ARAB… TU…ESTI MAI MARE DECAT MINE SI NU ESTI VIRGINA… NU AM CUM SA FAC ASTA!”

Ii rasunau mereu in urechi vorbele dure ale lui Rashid. El plecase in Arabia inapoi. Mai bine asa…despartiti…
“altfel eram o non grata, o putana…”

Emma se dadu jos din pat incet ca sa nu faca zgomot si intra pe Internet. Da, aia era sotia lui Rashid.

Sotia lui este aia inalta slaba si cu fata de barbat.

“Hai mai ca nu este asa de urata.... este normala...” isi zise, incercand sa fie un om bun.

Apoi tot ea isi raspunse.

“Normala da, pentru o araboaica. Dar este urata cu spume! Pentru noi!”

___________________

Sotii Florescu nu mai ziceau nimic, si-au dat seama ca au starnit un vulcan si ca este mai bine sa taca, probabil ca se gandeau la povestea lor speciala de iubire... Anchetatorii incercau sa ii descoase despre momentul cand Emma fusese vazuta la bratul unui arab…

Luana Florescu, sotia lui Mache, era fericita. Se gandea ca niciodata nicicand nu fusese mai fericita decat in acea camera, langa Mache, cand el o suna de pe drum, din Pipera, din jeep-ul lui negru, - nu chiar cel mai smecher jeep pe care il vazuse -, intreband o razand de care cipsuri sa ii aduca, pentru ca pe vreme acea ea nu statea la casa ei, ca acum, si el nu putea sa o primeasca pe ea, asa ca datorita Emmei, prietena ei, puteau sa se vada.

-       Doamna Florescu? Ati auzit intrebarea?

-       Ma scuzati, ma gandeam daca am lasat cumva gazul aprins, si nu am auzit… Mai puteti spune o data?

-       Vroiam sa stiu in ce relatii ati fost dumneavostra cu domnul Rashid? Pentru ca in desfasuratorul luat de la Vodafone apare ca ati avut mai multe discutii cu dansul.

-       Nu vroiam sa spun, dar o ajutam pe prietena mea sa se vada cu el… Stiam cat de gelos este iubitul ei, Vlad, baiatul cu care ea este din liceu… Eu doar il sunam! Atat!

-       Nu vreti mai bine sa va uitati la un film?

Spusesera intr-un glas sotii florescu.

-       Ce ne recomanzi?

_________________________

Frumos film.

Sotii Florescu se uitau unul la altul; nu stiau ce sa mai spuna. Nu intelesesera nimic.

-       Nu am inteles exact de ce ea trebuia sa moara…

-       Pentru ca el o iubea prea mult si cand s-a casatorit.

-       Prostii…

-       Scenarii de cacat…

-       Mami, nu mai bine comandam si noi o pizza si ne uitam la Full Monty?

Luana se asezase pe fotoliu. Fotoliul ei favorit. Asa era… filmul pe care incercase sa i-l arate lui Vlad demonstra de fapt o realitate falsa. De fapt nu se intamplase deloc asa. Cei doi se despartisera pentru ca treaba nu mersese bine, ea oricum trebuia sa se marite cu actualul ei sot, iar el era cu Emma… Caz inchis.

____________________________

Si atunci se intoarse cu fata spre cer si vazu arbori multi si simtii un junghi in partea stanga, si tot acolo dibui cu ochii aproape inchisi ceva ascutit ... unde era ea? Si cine era ea de fapt?

Unde era el?

Apoi zambi.

Stiu ca numai o dragoste adevarata putea sa i bage un cutit in inima. Altceva nu mai conta....

-       

Draga domnule Vlad, am trei vesti pentru dumeavoastra. Cea buna este ca doamna Emma nu v-a inselat niciodata. S-au descoperit inregistrari.

-       Cea rea?

-       Cea rea este ca …imi pare rau ca va anunt dar sotia dumneavoastra suferea de multipla personalitate. I se parea ca este singura ca in liceu, sau I se parea ca este casatorita cu un alt baiat si ca o cheama Luana, dar I se parea si ca are o relatie in paralel cu relatia dumneavoastra cu un arab, cu un anume Rashid. Toate erau in imaginatia ei. Deci puteti sta linistit. Nu v-a inselat niciodata. Camerele de filmat de la bloc o surprindeau vorbind singura, dar nu era niciodata insotita.

-       Cea de-a treia veste?

-       Da… Ajungem si le ea… Din pacate, avem si o veste neplacuta pentru dumneavoastra… Ati fost fost filmat de catre baiatul familiei Florescu de visavis, cu o camera Panasonic de marime mica, exact in momentul in care ati strans-o de gat pe Emma. Ati omorat-o precum Othello… Apoi ati impuscat-o, dupa jumatate de ora, dupa ce ati cautat si ati gasit, in final un pistol la parintii dumeavoastra in casa, care au fost cadre militare… De acum tot ce veti declara poate fi folosit impotriva dumneavoastra.

FINAL

DESPRE MINE – REGIMURI, SLABIT SI DE CE ARAT ASA DE BINE ACUM

Multa lume ma stie drept “foarte subtire”. Dar cand ii intreb daca Andreea Balan, de exemplu, e mai slaba ca mine, toti zic ca DA, ca aia e chiar “slabanoaga”. Andreea Antonescu la fel, este extrem de slaba, dar este mult mai micuta decat mine, bine nici eu nu am vreo 2 metri, dar am 1.67 si cu tocuri ajung la 1.79-1.80.

Pe acurt, eu arat exact cum trebuie pentru inaltimea mea.

Istoric

Adevarul este ca intotdeauna am aratat ok. (m-au ajutat si genele familiei, si tata si mama si buncii au aratat f bine ) Nu am fost niciodata GRASA, dar am avut momente in care nu ma mai incapea nimic. Asta mi s-a intamplat de vreo 3 ori in viata si mi-am JURAT ca niciodata in viata mea sa nu ma mai stranga niciun pantalon. Prima data am avut acest soc pe la 14 ani. Eram deja la pubertate si ma simteam grasa, desi nu eram. Dar intr adevar nu ma mai incapea nimic.

Cauza: stresul pentru admiterea la liceu. In liceu am inceput sa slabesc, sa fac sport, sa tin diferite regimuri – din cand in cand… Si aratam chiar f ok dar imbracandu ma in 90 % din cazuri ca o rockarita, nu se vedea ce copr ok aveam.

La final de liceu a fost BACUL si apoi admiterea la FACULTATE. Am sarit in vreo 3 luni iar la vreo… cred ca aveam vreo 58 de kg.. peste chiar… Dar nu aia a fost teribila, ci ingrasarea mea dupa ceva timp, la ceva ani de presa, prin 1999-2000. Perioada aceea a fost trecuta un pic sub tacere in ceea ce priveste pozele, ptr ca eram absolut nemultumita de cum eram. Motivele au fost tot de ordin psihic. 1. Ma decolorasem singura la par si de la un par lunuug, roscat, sanatos (era vopsit cu Hena) mi s-au facut niste calti lungi si care se rupeau ca panza de paianjen… si portocalii. M-am tuns scurt…era obligatoriu… AM plans vreo 3 saptamani…

 In timpul asta eram cu examenele in primii ani de facultate, apoi am aflat ca primul meu iubit s-a combinat cu o colega de –a mea din facultate(primul meu iubit din liceu si primul cu care … ma rog..) si apoi, soc, am inceput sa am probleme si la redactie. Nu stiu, dar toate mergeau aiurea. Sa fii avut oare o legatura si ideea mea ca pizza este extrem de buna sau a snikersurile si mars-urile erau obligatorii zi de zi?! Hm.. posibil. Cert este ca atunci a fost LIMITA. Cantarul a depasit 65-67 de kilograme. Poate nu intelegeti, dar eu ma simteam ca un porc. Deja am inceput sa imi iau pantaloni de la baieti, sa port platforme inalte ca sa imi ascund cumva soldurile – care mi se pareau gigantice…

Trucuri

Si aici am ajuns la capitolul al doilea. Trucurile. Ca sa arati mai slaba decat esti. V-am spus cateva:

 sa porti haine largi, negre eventual, deloc lucioase, mate, din stofa gri inchis, jeansi negri si gri… camasi largi…si eventual body-uri ca sa imi arat sanii DAR la un sacou. Si tocuri INALTE. Platforme. Parul mi-l urcam cumva in cap si de atunci am inceput sa am mania sepcilor. Palariilor… Te inalta astfel de accesorii cu cativa centimetri. Ca sa va fac un mic calcul: 14 cm de la tocuri, plus 5 centimetri palaria… plus haine negre… Desi rasufli greu toata ziua…. Lumea nu se prinde ca ai luat cam 15-20 de kilograme!

Probleme din cauza grasimii

Nu sfatuiesc pe nimeni sa se foloseasca de aceste trucuri pe termen lung. Pentru ca o sa ii faca rau la un moment dat. Aceste trucuri sunt pentru o cat mai scurta perioada de timp, de genul, pana cand incepi sa slabesti, pana cand ai slabit… si pana cand esti absolut sigura ca te simti bine si fara aceste trucuri.

 De ce? Pentru ca tocurile inalte purtate zilnic iti fac rau la coloana, si deobicei incepi sa suferi de spondiloza – ceea ce mi s-a intamplat mie… Tocurile inalte, mai ales daca esti chioara – cum sunt eu – te pot face sa cazi cat esti de lunga si mai ales pe scari, si mai ales daca te grabesti dupa un taxi. AM patit – de cateva ori si mi-am luxat de vreo 5 ori glezna stanga – de aia e si mai groasa decat cealalta. Transpiratul in haine de astea negre – mai ales vara, si mai ales cu palarii pe cap, evident nu este o chestie placuta. Cred ca am cumparat pe atunci lunar cate un Chanel 5, adica bani aruncati aiurea pentru ca ESTI GRAS!

Pentru ca atunci cand nu esti GRAS, nu mai stranspiri asa de mult! LOGIC.

CE SA NU FACI CA SA SLABESTI

Cum sa slabesti? Nu cred in regimuri de slabire facute o luna cand ai 100 de kile. Nu cred in sala intensa cata vreme infuleci ca poarca acasa. Nu cred in tot felul de aparate de slabit, nu cred in mancare super dietetica sau numai tofuri si salate si eventual legume fierte. Poate slabesti un pic, dar apoi te ingrasi si mai mult, pentru ca organismul se comporta ca un caine caruia nu ii dai decat legume , cand scapa liber va intra in primul porc, va manca de pe jos si apoi va ataca si oamenii. Nu cred in regimuri numai cu iaurturi si petale de flori. La un moment dat o sa ti se faca rau si o sa lesini!

REMEDII PE BUNE, NU AIURELI

Trebuie sa fii constient ca tu esti seful/sefa. Si ca din cauza ta corpul tau arata fie bine, fie rau. Cel mai important este sa iti mentii ratia zilnica de vitamine, proteine, calciu pe zi. Chiar daca asta inseamna sa mananci doar o singura data pe zi o bucatica de branza, o bucatica de carne, o bucatica de ciocolata si doua mandarine. In rest poti manca sau rontai dar numai chestii care NU AU CALORII MULTE. Si asta zilnic. Poti rontai pufuleti simpli, seminte – o data pe saptamana!!!, poti bea o zi intreaga pana nu mai poti ceai, primele ceaiuri fara zahar, si ultimele doua cu miere. Totul trebuie imbinat cu exercitii de subtiere a fundului/feselor – rotatii de pe o parte pe alta, ca o sarma care se tot invarteste. Sunt necesare si alte exerciti ZILNICE!!!: flotari, abdomene, cosuletul, incercari de a face sfoara – cu incalzire, neaparat!!, alergari, combinate DACA OGRANISMUL PERMITE , cu sauna. Innotul recomand o data pe saptamana. (o sa va explic candva de ce nu recomand innotul f des)

In tot acest timp trebuie scos zaharul din orice. SI FOARTE PUTIN ULEI. DAR, trebuie sa aveti la voi batoane /napolitane cu indulcitori, daca vi se face cumva rau de foame. Credeti-ma, am mancat vreo 7 ani astfel de regimuri, pana am ajuns ca acum.  Si de acum nu ma mai ingras. ;)

SFATURI

Cand vezi ca ai slabit un pic, nu mai da iama in dulceturi, saorme, alcool, tocanite, etc. Faci altceva: iti cumperi ceva pentru noua ta silueta. Apoi te aranjezi frumos si te duci la prin oras, sau la prieteni – exclus prietene!!! – ca sa te admire.

ALTE PONTURI

Cel mai bine este sa te apuci de slabit vara, in concediu. La mare. Singura, nu cu puradeii sau familia dupa tine. Stai singura la soare, faci baie in mare, bei o bere noaptea si tot asa, pana la plecare, cand vei observa ca ai jeansii largi, ca esti superba, bronzata, ca parul este mai frumos si mai lung si mai auriu si ca toata lumea se uita dupa tine.

Revenind la mine…

Asta e cam 3% din tot ce pot sa spun eu despre slabit. Ganditi-va ca in liceu stiam fiecare aliment cate calorii are… si cate calorii dai jos daca faci 100 de abdomene… Eram doctor. As scrie un blog numai despre asta. Cine vrea neaparat sa ma asculte, sa asculte primele mele sfaturi.

Acum nu vreau sa ma ingras, dar recunosc ca pastrand regimul de viata tip: rontai pe alocuri, fara zahar si stress cat cuprinde, - ajunge sa slabesti fara  sa vrei, exact asa cum este cand te ingrasi cand nu vrei.

Voi reveni 

Va pupacesc!

36.Prajitura otravita

Oana Lupascu statea intr-un bar. Avea o mare problema. Vroia sa se razbune pe cineva. Nu stia cum. Se gandise prima data sa o calce cu masina. Era o idee. Dar poate Angelica nu murea de tot. Angelica era colega ei de banca. Angelica era uratica dar plina de tupeu. Faptul ca baietii roiau in jurul Oanei, o enerva pe Angelica. Asa ca Angelica a inceput sa o barfeasca pe Oana.

Lumea a inceput sa creada zecile de povesti debitate de roscata. Mai ales ca erau colege de banca. Si cel mai urat, baiatul de care ii placea tinerei de 17 ani, Bobby, nici nu se mai uita la Oana. Cine stie ce naiba ii spusese. Oana era virgina, dar avea dubii despre Angela. Angela se dadea sfanta, dar Oana o suprinsese pe colega ei pipaindu-se cu o gramada de barbati in liceu, cat si la ea acasa.

Se simtea singura, trista si dezdanajduita. Avea senzatia ca daca nu starpeste acest rau, pe Angela, toate lucrurile bune din jurul ei se vor destrama. Pentru ca asa era, Angela o parase la profesori ca fumeaza iarba, si nu era adevarat, dar si ca copiaza, total fals, pentru ca dimpotriva, Oana ii dadea Angelei sa copieze dintotdeauna de la ea. Iar acum faza cu Bobby.

Se gandise la mai multe moduri de a o ucide. Sa dea drumul la gaz, sa ii bage in suc o otrava, sa o arunce de la balcon de la etajul 9. Dar toate picau, pentru ca in toate aceste scenarii, toata lumea ar fi banuit- o pe Oana.

Fumase doua pachete de tigari si bause o bere. Era singura in bar. O usturau ochii de cat fumase. Nu gasea nicio solutie. Telefonul ii zbarnaii in geanta. Se uita dupa el si vazu o iconita primita cadou de la matusa ei care murise in urma cu doua luni.

Fusese asa de suparata pe barfele si rautatile Angelei ca uitase de Dumnezeu. Isi facu cruce si se ruga. Nu, in niciun caz nu putea sa faca asa ceva.

Peste doua luni cadavrul Angelei a fost descoperit in cabinetul de Chimie. Se pare ca fusese otravita. Avea pe fata un ranjet sinistru si in dinti un pic de ceva verde, probabil de la otrava.

Cand a mers in fata Politistilor de la Sectia 14, cu mainile legate, Oana nu a spus nimic. Abia dupa doua zile a decis sa povesteasca. A rugat ca toti prietenii ei din liceu sa fie in spatele geamului, sa o vada, chiar daca ea nu putea sa ii vada. Si a cerut sa fie testata si cu detectorul de minciuni.

-        

]Ce o sa va povestesc acum este adevarul.  Nu pot sa spun ca nu am dorit moartea fetei asteia, dar nu am facut eu nimic. Lucram cu ea la o substanta. I-am spus ca poate sa ucida. Radea. Nici macar nu am sa verific pretenia noastra. Aveam la mine doua prajituri, una cu mere, si alta, o tarta cu kiwi…

-         Si? Atunci ai decis sa o otravesti?

-         Nu am otravit-o eu. I-am spus ca sa isi aleaga ce prajitura vrea, in timp ce eu ma duc la baie.

Cand m-am intors, alesese. Era cu prajitura de mere in fata. Nu i-am spus nimic, am zis, ok, o sa mananc eu cea de kiwi. Ideea e ca stiam ca urma sa imi faca o farsa. Nu stiam de care, dar se vedea in ochii ei. In geanta mai aveam doua prajituri la fel, puteti verifica la Cofetria din Colt, ca am luat patru, nu doar doua. Am schimbat prajiturile din geanta cu cele de pe masa, in timp ce ea se uita pe telefon. Am mancat eu prajitura cu kiwi. Se uita la mine lung, astepta sa mi se faca rau; ii fusese frica sa o manance pe a ei... Apoi a mancat-o pe toata.  NU avea nimic. Si nici eu. Normal, erau prajituri inofensive.

-         Si?

-         Nimic. NU s-a intamplat nimic. Numai ca m-a sunat tata ca sa il ajut cu o treaba in gradina. Ma astepta in fata scolii si a zis sa vin rapid. Atunci a fost ultima data cand am vazut-o vie pe Angelica.

-         Si atunci cum a murit?

-         Uitasem in graba, intr-o punga, sub masa, cele doua prajituri de la inceput. Pe una din ele ea o otravise cu buna stiinta. Evident, pe cea a mea. Cea cu kiwi. Probabil ca poftise la prajitura mea, asa ca prima pe care a mancat-o a fost prajitura otravita de ea insasi. Vorba aia, cine sapa groapa altuia, cade singur in ea.

FINAL

35. Mana taiata

Damiana vroia sa ajunga cat mai repede acasa. Era putin infricosata de faptul ca mergea singura, in noapte, de la discoteca din sat, inspre casuta bunicilor ei. Se simtea ca o Scufita Rosie, o Scufita Rosie imbracata in jeansi scurti, cu un body cu sclipici si paiete si acoperita deasupra cu paltonul verisorului ei, Tudorica. Tudorica ramasese la discoteca pentru ca voia sa o vrajeasca pe Arabella, o fata din orasul vecin, care venea mereu vara la ei, in Dudestii de Sus, pentru ca parintii ei detineau mai multe magazine si un Restaurant. 

Damiana nu se simtise deloc confortabil la “Sa bem” – discoteca din varful dealului. Nu ii placuse niciun baiat de acolo, iar daca se intamplase sa ii placa macar un pic de vreunul, cand acesta deschidea gura, accentul  lui moldovenesc, o punea pe fuga.

Mai mult, toti erau imbracati extrem de ciudat, si parfumati mult prea tare. 

Damiana alesese sa fuga, mai ales ca singurul baiat pentru care se dusese la discoteca, Mihai Toderas, nu era acolo. I se spusese care este posibil ca baiatul sa fie la Bucuresti, unde se laudase ca a intrat la Facultate. Parintii acestuia erau in divort si baiatul nu prea mai dadea pe acasa. O alta barfa spusa de o verisoara de gardul doi, era ca Mihai o luase razna, se bagase la Bucuresti intr-o retea de dealeri, si ca fusese amenintat cu moartea pentru ca furase niste bani de la un cap mafiot din Capitala. Damiana rumega informatia, in timp ce pasea tot mai cu frica pe iarba moale, un pic umeda. La un moment chiar, cand incepuse sa vada luminile casei bunicilor, se impiedica de ceva si aluneca. Isi rupsesera ciorapii si isi pierdu un pantof. Ba chiar si telefonul ii scapase pe jos in zapaceala. Ii fu frica sa strige dupa ajutor, pentru ca stia ca nebunul satului, Costica Chelu’, avea bordeiul aproape de familia ei, asa ca se abtinu. 

Baiatul acela fusese parasit de paranti cand era in scutece si fusese lasat la usa unei femei din sat caruia ii murise sotul si care nu putuse sa ramana grea niciodata. 

Fericita, Tanti Ana, adoptase copilul. Problema lui Costica nu era uratenia, ci faptul ca mergea mereu cocarjat si era foarte imputit. Nu il vazuse nimeni decat cu aceeasi pereche de pantaloni, in ciuda faptului ca mama lui adoptiva ii dadea haine, Costica nu vroia sa se imbrace decat cu hainele cele vechi, pana cand acestea ramaneau mici sau se rupeau de cat de peticite fusesera.

Cand era mica, de vreo 12 anisori, il salutase pe Costica, iar acesta ranjind isi scoase afara membrul rosu din pantaloni. Socata, dezgustata, infricosata, Damiana fugise hohotind si isi jurase sa nu mai stea pe langa nebun niciodata. Dupa cateve minute de panica, fata reusi sa gaseasca in iarba jumatate de telefon, mai precis ce era mai important ca aparatul sa functioneze, si anume ecranul si bateria. Cu mana tremuranda, potrivi cele doua piese, si in sfarsit era cat de cat in siguranta, pentru ca telefonul mergea. Apasa pe modelul de lanterna ca sa isi gaseasca si cealalta parte din mobil, cat si pantoful, cand deodata scoase un strigat. Descoperise de ce se impiedicase. Era o mana de barbat. Unul dintre degete, cel de la mijloc, ramasese ridicat in sus.

A doua zi, un echipaj al Politiei Iasi cat si o echipa de la Politia Capitalei rascoleau zona. Se mai gasise o mana fara degete, o ureche si o laba de picior. Si mai mult decat atat, se descoperise si identitatea persoanei.

Imbracata in negru, la poarta, Damiana simti ca lesina cand auzise vestea. Mortul era Mihai Toderas.

Parintii lui Toderas au primit vestea in mod diferit. Mama lui a lesinat, dar tatal lui a inceput sa rada. “I-am spus ca o sa ajunga asa daca nu scapa de tupeu si obaznicie. Asta a cautat de mic!”

Se pare ca intre cei doi fusese mereu o problema. Copilul nu prea semana cu tatal sau, si poate si din acest motiv, dar si pentru ca mama lui il iubise foarte mult pe Mihai, mai mult decat pe tatal lui, parintele incepuse sa isi pedepseasca copilul. Mihai se inraise, si o data cu varsta se facuse violent. Fusese la un pas sa isi bata tatal cand acesta isi plesnise nevasta. La cateva zile cei doi parinti au dat divort, iar Mihai plecase de acasa la Bucuresti.

Comisarii Adamescu si Pop Viorel de la Bucuresti, impreuna cu echipa din Iasi, analizau ultimele probe venite la sectie. Un topor impregnat cu sangele uscat, se pare al mortului, un scalp de om, dupa toate probabilitatile, tot al lui Mihai, si cateva obiecte ale decedatului.

-        Mie mi se pare destul de clar. Mihaita era bagat pana in gat in chestia asta cu drogurile, si asa fac mafiotii, daca furi de la ei, te omoara.

-        Ce este ciudat ca baiatul a venit cu trenul pana aici, si nici nu a platit bilet.

-        A venit cu Nasu’…

-        Da…

-        Eu insa nu l-a exclude si pe tatal lui. Vecinii spun ca de fapt nu era baiatul lui…

-        Pai si crezi ca si-ar cioparti cineva fiul, chiar daca este bastard, numai asa, pentru ca acum doi ani l-a imbrancit pe ta-su’ in frigider?

-        Am vazut si cazuri mai stranii. Sau mai simple. Ideea este ca nu l-as exclude.

-        Eu as zice ca lucrurile nu sunt intotdeauna cum par la prima vedere. Am inteles ca baiatul avea dusmani si aici, in sat.

-        Asta asa e. Se certase cu multi pe aici, se batuse. Facuse tot felul de farse, le furase la unii prietenele, la alti le imprumutase bani si nu i-a mai dat inapoi.

-        Apoi mai este cineva, o fata, eu as banui-o si pe ea, ca ar avea macar legatura cu crima. Fata care a gasit o mana. Cum naiba se gasea tocmai acolo, fara nimeni in jur, cum de l-a gasit ea, pe intunericul ala, plus ca am inteles ca era suparata pe el ca nu o mai baga in seama dupa ce anul trecut au fost impreuna.

-        Ei na! Vezi tu o pustoaica de 22 de ani si de 50 de kile sa taie un deget? Daramite o mana! Si apoi sa care resturile corpului?! Omul avea vreo 90 de kile, Dublu cat ea!

-        Am zis ca sa fie implicata nu sa fi facut ea treaba asta murdara.

-        Bine, hai sa pornim dupa aia din Bucuresti, si in timpul asta, spune-le si suspectilor din sat si din imprejurimi ca nu au voie sa paraseasca tara.

Dupa trei ani

Damiana venea pentru prima data in sat dupa trei ani. Era mult mai matura acum, nu mai umbla in fuste scurte si bluze cu sclipici. Se angajase in imobiliare, conducea un Seat, si umbla numai la sacou. Crima ramasese nerezolvata, dar toata lumea ramasese cu ideea ca mafiotii din Bucuresti ii facuse felul lui Mihai.

Satul se schimbase in bine. Niste investitii din afara facusera ca satucul sa semene mai mult acum a oras si in afara de asfaltari, doua parcuri si cateva blocuri, crescusera si mai multe firme, o banca si chiar un restaurant. Cum ii era sete si sucurile din masina se incalziera de la caldura, Damiana decise sa intre in noul restaurant care se numea la “La Chelu”. Nu mica i-a fost mirarea cand la intrare a fost intampinat de Nebunu’ Chelu, care acum insa parea un domn foarte amabil si dragut. Avea barba, dar il recunoastea dupa mersul cocosat si aplecat pe o parte, pe Costica Nebunu’.

-        Buna ziua draga domnisoara! Permiteti sa va invit la una dintre mese.

-        Buna… spuse Damiana cu jumatate de gura.

-        Da, te uiti la mine ca m-am mai schimbat.. rase Chelu.

-        Sincer, da. Nu te superi ca iti spun dar toata lumea zicea ce esti un pic sonat…

-        Ce sa mai, imi ziceau nebunul, rase amuzat Chelu, punandu-i dinainite o ceasca de cafea fierbinte si zaharnita.

Prima cafea din partea casei!

-        Merci frumos.

-        Ma scuzi un pic, au mai venit niste clienti, te rog mult sa te simti ca acasa, mai vin in cateva minute sa povestim.

Damiana era socata. Diferenta era imensa intre Chelu de acum si era foarte mare. Ii veni insa o idee si cand Costica se aseza la masa ei din nou, cu un zambet strengaresc, il lua direct:

-        Sper sa nu mai faci faze ca alea ca atunci cand am fost mica.

-        Ce anume?

-        Nu mai stii?

-        Ei, mai stiu, dar le-am uitat in majoritate… a trecut mult timp de atunci…

-        Cand ne jucam noi si mi-ai luat papusa…

-        A, da parca imi amintesc…

-        Vezi, ca iti amintesti!

-        Ca sa vezi, ce mult timp a trecut de atunci… Aveai vreo…

-        12 ani.

-        Da, da, si eu vreo 16…

-        Da… Stii ce, eu trebuie sa plec, am o treaba foarte importanta de rezolvat.

Fata se imbracase rapid, se dusese la masina, pornise motorul. Chelu ii zambea.

-        Iti dau un pont… Chelu schiopata din partea stanga…

-        Poftim? Carciumarul se uita mirat la ea.

-        Trebuie sa schiopatezi pe partea stanga…

-        De ce?

-        Ca sa nu te prinda lumea, cum te-am prins eu, Mihai. Dar stai linistit, nu mai spun la nimeni.

Si masina demara in tromba.

FINAL

34.Cat costa o inima

- De ce nu ti se umezeste focul curului? Mortii ma-ti de scarba. M-am saturat! Nu te mai suport! Te dai sensibila pulii, dar te pisi? Ma refuzi?! Mama avea dreptate cand spunea “ia-ti o femeie valabila, una care sa stie sa faca de toate”! Dar la inceput asa erai! Bagami-as pula in ea de viata!

Barbatul dadu un picior in pianul mare din sufragerie. Bocancul negru lovi pianul si acesta se scutura din toate incheieturile cu un zgomot dramatic.

Lolla simtea ca ii vine sa turbeze. Pianul era de la strabunicul ei, amintire de familie. Inca o lovitura de la asta si pianul s-ar fi stricat. Dar iar nu ii zise nimic. Mama lui o invatase ca de la bautura si de la curve sa nu il intoarca. Dar nu isi amintea ca el sa fi mers la curve… El ii intrerupse gandurile cu o noua serie de injuraturi porcoase.

-        Lolla, ai voie sa pleci unde vrei tu, unde vrei tu, eu nu sunt Victor, primul tau iubit din liceu, asa ca te rog, te implor, nu ma mai compara cu un dobitoc!

Lolla intelegea despre ce era vorba. Nu facuse nimic. Il sunase pe fostul ei prieten din liceu cu care nu se mai vazuse de 10 ani, ca sa o ajute sa ii repare un laptop. Si asta prin telefon. Apoi, pentru ca problema era mai complicata decat credea Victor – acum patron la o firma de softuri - ii trimise un tip tanar de vreo 25 de ani care, pentru ca ea nu vroia ca laptopul sa fie instrainat, il reparase in holul micii vile. Il servise cu apa, apoi ii adusese o cafea. Apoi pentru ca baiatul i-a spus ca ar mai putea sa ii rezolve si alte probleme la calculatorul care era plin de virusi, ea il servise cu niste pateuri si cu un pahar de vermut.

Isi luase si ea un pahar. Rasera un pic. Baiatul era gay, si o amuzase povestea lui lacrimogena despre cum fuses parasit de un stlist celebru. Cand acesta plecase, peste vreo ora, ea uitase paharele in hol.

Stiuse ca daca le lasa acolo, sotul ei va face un mare sandal si isi va inchipui tot felul de chestii. Dar parca undeva, un dracusor malefic si masochist din capul ei, o silise sa nu faca ordine, tocmai pentru ca sotul ei, cel mai cunoscut avocat din Bucuresti sa rabufneasca odata. Oare vroia de fapt sa il faca gelos?! Simtea ca el tine in el o ura fata de ea, o chestie sumbra, si vroia sa o scoata afara. Ca pe un cos plin de puroi pe care il zgandari si la un moment dat, cand nici nu te astepti, la lumina ies stropi de puroi alb-galben cu picaturi mici de sange si dedesubt, un ditamai “vierme” din grasime. Simtea ca relatia asta ascunde o gramada de puroi. Un sir de milioane de cuvinte nespuse ascunse sub zilnice glume, mistouri, politete si apoi, ca in fiecare noapte, somn. Vocea groasa si scalambaita a sotului beat o trezise din reverie.

-        Fa, vrei sa facem bucurii la astia? Cine sunt astia? Ce ai facut tu cu ei in casa mea?! Nu ma face pe mine dobitoc pentru ca nu sunt dobitoc. Niciodata nu am facut lucru care nu ti-a placut tie. Tu ai sa spui acum, ca ti-am spus intotdeauna nu! Ca sa spui NU! Nu insemana nu, de la inceputul relatiei! Nu inseeamna nu!

Si radea isteric, ducand ritmic, sticla de whisky la gura si band hulpav…

Barbatul contionua monologul:

-Si cred ca m-am tinut de treaba asta. Eu personal…

Lolla ofta. Sotul ei, un tip de aproximativ 40-45 de ani, mai ingurgita o gura mare de alcool, apoi se scarpina in cap, si ofta ca si cum tot universal ar fi stat pe spatele lui.

La televizor rula un film romantic cu cowboys.

“Langa poarta te chem, vino si ma saruta”, era o replica din film, apoi doi insipizi, un el si o ea blonzi se sarutara.

Ea o blonda tipica cu ochii albastri imbracata de sus pana jos in jeansi, el un tip cu par scurt, blond si rar cu o jacheta de piele maronie.

Apoi, Lolla se duse inspre fereastra. O strada cu luminite de Craciun. Numai vile in toate partile. Ahh! Uitase. Si ea statea intr-o vila. Ar fi trebuit sa fie fericita… Dar nu era.

…

Era aproape 4.00 dimineata. De dupa Craciun. El nu mai spune nimic. Se alinta in betia lui. Statea pe marginea patului din dormitor in chiloti, gandind undeva in creierul lui, sau dorind sa se simta: Ca el este Imparatul!

Era extrem de obosita. 20 de ani cu acest barbat. Nu il inselase nici macar o data. Pasiunea insa se transformase in obisnuinta, obisnuinta in dependenta, dependenta in lene. Nici el se pare ca nu o insela. O insela numai cu jocurile de noroc si cu banii imprumutati prietenilor. Si cu alcoolul. Dar numai rar. Rar, dar atunci facea ca un  diavol.

Atunci interveneau acele jigniri, cuvinte urate care musteau de ura, ce semanau parca cu un venin verzui, urat mirositor, undeva adunat in creierul lui, o adunatura de frustrari, prejudecati, poate…

Lolla ramase in continuare sa se uite pe fereastra. “To be or not to be?” Atunci ii veni o idee.

Urmatoaretreile luni nu au fost deloc simple pentru niciunul dintre sotii Lancelescu. Bob o insela. Prima oara dupa atatia ani. La inceput nu i-a spus. Nu i-a spus ca s-a intalnit intamplator cu o colega de facultate care acum era extrem de frumoasa. Fata care in primii ani de Facultate arata ca un porc transpirat, cu parul scurt si vopsit in rosu, acum arata ca un manechin superb. O femeie splendida, cu stil, bruneta, cu sani superbi, cu buze rosii si pline si cu o gropita simpatica in obrazul stang. Ii spusese ca se lasase de avocatura, ca incercase Psihologia, tocmai ca sa slabeasca… Avusese bulimio-anorexie pe fond de stress. Scapase de ea. Avea si ea, ca si fostul ei coleg, o vila, si ce coincidenta, tot in Cartierul Francez. Ii aratase actele.

-        Nu este nevoie sa mi le arati, spuse el usor rusinat, pentru ca ea ii citise gandurile. El chiar era curios in ceea ce privea actele.

-        Ei! Vroiam sa ma dau mare si eu! Este tot al meu! Pentru ca am muncit enorm. In plus de asta fostul prieten a trebuit sa plece sa se casatoreasca in Egipt cu logodnica lui oficiala. Este foarte bogat. De aia nici nu i-am refuzat oferta de a trece casa pe numele meu! Oricum eu am mobilat-o. Si nu cred ca va mai veni vreodata in Romania. Zeineb l-ar omori daca ar mai veni vreodata singur in Romania. Iar ea desigur ca nu ar fi vrut sa vada tara unde Ahmed si-a lasat jumatate de inima…

Alexandra se intoarse cu spatele la el, dar Bob vazu ca ea lacrima. Era superba. Se vedea ca sufera.

Bob era curios. Nu era de felul lui milos, dar isi dadea seama ca fata sufera. Incerca sa gaseasca o fisura in fata acestui noroc neasemuit care ii picase din cer. O femeie frumoasa si bogata si cu relatii! Care sa il scoata din capcana aia teribila de casatorie. Probabil asta era fisura. Proasta inca il iubea pe arabul ala.

-        Draga mea, ce ai zice sa mergem la munte? Sa lasam vila asta si sa mergem!

-        Nu ai spus ca ai si tu o vila prin zona? Poate ar trebui sa renovez sau sa nu mai stau o perioada aici… Nu vrei sa mergem la tine, sa stam la tine?

-        Nu… Nu e cazul. Nu ti-am spus tot adevarul… O sa ti-l spun acum. Trebuie sa vand vila si jumatate sa o dau fostei sotii…

-        Ah, nu stiam ca esti insurat.

-        Nu mai sunt… Adica doar un act de semnat si gata! Nu mai tin la ea. S-a terminat totul acum ani de zile. Nu stiu de ce am mai continuat. Din virtutea inertiei… Sau..

-        Sau ai simtit ca ma asteptai pe mine! rase Alexandra.

-        Cu siguranta, asta a fost! Rase si el.

-        Deci mergem la munte?

-        La munte!

Au urmat cateva luni superbe in care Bob parca intinerise. Slabise, incepuse sa se duca la sala, nu mai fuma patru pachete de tigari, ci doar un pachet la doua zile, se ducea la salon si isi facuse implant de par. Un cu totul alt om. Dar vizita la Lolla, cu care semnase de actele de divort, era implacabila. Avea foarte multe lucruri de luat din casa. Tot asteptase un imbold, un moment prielnic, acesta nu venise, asa ca isi facuse curaj si intr-o zi se duse direct la fosta sa casa.

Fosta sotie schimbase cheile. Spusese ca ii este teama ca actuala prietena sa nu ii fi copiat cheile si sa intre prin efractie in casa lor. Acestea il infuriasera pe Bob la momentul repectiv. Idioata de Lolla habar nu avea ce femeie este Alexandra! Acum insa, cand o vazu pe fosta lui nevasta coborand scarile ca sa ii deschida, o ierta. O palida umbra a ce fusese Lolla acum 20 de ani. O femeie grasa, imbatranita, cu cearcane, pungi sub ochi. Parea oarecum mai slaba, dar nu cine stie ce. Nu era trista, era chiar vesela.

-        Toate lucrurile sunt in aceste valize. Le-a impachetat asistentul tau de la birou.

-        Da.. Asculta Lolla, imi pare rau… Vrei sa incercam o reconciliere…?!

-        Dragul meu, m-ai incurcat foarte multi ani. Acum vreau sa … sa ma indragostesc si eu… ca tine. Bineinteles ca voi suferi toata viata dupa tine… Dar trebuie sa imi vad de mine!

Dupa doua luni

Intr-o dimineata, Bob fu trezit de niste puternice lovituri in usa.

Era singur in pat, gol. Isi trase un halat de matase pe el, apoi cobori incet, jos, in timp ce loviturile se acutizau.

-        Ce e? Ati innebunit?

-        Buna ziua. Sunt proprietarul. A expirat termenul de inchiriere.

-        Poftim?!

-        Aceasta este vila mea si i-am dat –o prin cesiune doamnei psiholog. M-a ajutat mult in trecut si i-am facut aceasta favoare. Acum va rog sa eliberati. An inteles ca ea a plecat cu o prietena in Dubai si v-a lasat pe dumneavoastra aici cateva zile, dar eu am venit mai rapid. Am o urgenta si chiar am nevoie de casa!

-        Poftim?!!

Bob era siderat. Cu o noapte in urma bausera ceva dulce, foarte bun. Apoi se trezise direct asa. Nu isi mai amintea de nimic. Se uita prin casa. Nu mai era nicun lucru de-al Alexandrei.

-        Nu pot sa cred!

Bob cazu jos.

-        Domnule Bob, nu va suparati. Aceasta este ea. Cea mai buna dar si dura psiholoaga. Mi-a spus ca veti recationa asa. Va inmanez aceasta scrisoare din partea ei si cu rugamintea ca in cateva ore sa va faceti bagajul.

Scrisoarea:

Draga Bob. Nu stiu cu ce incep. Iti spun in primul rand ca te-am iubit in Facultate. SI ca te am iubit si acum. De aceea te-am ajutat sa termini cu alcoolul si cu tigarile. Doctorii tai mi-au spus ca erai intr-o faza foarte grea de depresie. Nu aveai curajul sa o termini cu Lolla. Nu o mai iubeai. Cand m-a sunat rugandu-ma sa te ajut, sa va ajut, nu am vrut. Apoi mi-a zis ca imi plateste 180.000 de euro pentru acest tratament. Aveam nevoie de bani pentru ca aveam nevoie de un transplant de inima. Cand citesti acese randuri sunt pe masa de operatie. Lolla este cu mine. Sper sa intelegi de acum incolo, cat mai ai de trait pe acest pamant, ca decat sa acuzi pe altii, mai bine cauti la tine vina, decat sa te infunzi in casa, in bautura si tigari, mai bine iesi la soare, la aer.

Mi-a fost teama ca voi muri inainite sa te fac bine. Dar Dumnezeu este sus. Acum toti trei suntem fericiti. Lolla este libera, si nu constransa intr-o casatorie cu cineva caruia ii era scarba de ea si care pretexta orice ca sa o atace, tu nu mai esti dependent de acea casa, si nici de casa asta, si de nicio femeie, iar eu voi avea o inima noua.

FINAL