Digital clock - DWR

joi, 1 septembrie 2016

81. Agentul Secret de pe malul Meinului


Hans mergea. Nu spusese nimanui ca era angajat al serviciului secret de informatii. Avea misiunea sa gaseasca curvele-printese si printesele-curve. Era o treaba destul de grea pentru ca deobicei acestea erau greu de abordat. Ceea ce ii usura lui Hans misiunea era faptul ca stia ca printesele-curve sau curvele-printese niciodata nu arata naspa. Adica arata bine. Adica nu sunt grase. Era foarte fericit in acea dupa-amiaza de august cand a reusit sa isi faca timp de o noua razie. Generalul ii facuse un mic semn cu ochiul si colegii de brigada i-au zambit incurajator. Totusi era o misiune ultra secreta. Nici macar Obama nu trebuia sa stie cand si unde el, HANS, lucreaza. Dar stia ca pana si Obama avea nevoie de el. Si Putin. Toti. Toti trebuiau sa stie cine sunt printesele-curve. Iar el se ocupa de treaba asta!
Rasufla usurat. Intelesese ca asa era pana la urma menirea lui, in ciuda atator servicii si facultati. Asta e. Pana la urma, cugeta el, nu e o treaba nici anevoioasa, si nici urata. Nu ca data trecuta cand a fost pus sa impuste negri. Nu! Acum era totul curat, frumos. Totul era insa in regula pana cand le vedea dezbracate. Caci asa trebuia sa le descopere. Se excita si in acelasi timp ii veni sa vomite. NU. Nu se va gandi la asta. Acum era la serviciu. Se uita pe mica harta pe care o avea in mana. Stia ca inspre partea aia conturata cu rosu pe harta este raul. Stia ca la rau vin cateva printese. Treaba lui era sa le prinda. Ofta. Isi lua inima in dinti si sari poarta. Era foarte cald si nimeni nu era in curte la ora aia.
Hans grabi pasul, uitandu-se din cand in cand in urma lui. Agentii secreti din tabara adversa putea sa fie oriunde. Nu vedea insa nimic. Nici macar la ferestre. Niciun pericol.
Era fericit. Ii era pofta de o bere, dar stia ca fiind de serviciu nu avea voie sa bea alcool. Inghiti in sec. Uneori isi ura meseria. Apoi isi aduse aminte cand ultima data fusese invitat in vila de o posibila printesa. Se dovedise ca nu fusese, totusi, printesa. Dar el fusese servit cu un pahar mare cu ceva frumos si bun la gust. Si plin de ghiata si de arome.
Hans ajunse in fata raului. Stia ca acolo, la plaja, sunt macar trei printese.
Una dintre ele, cu o osatura frumoasa, blonda, poate un pic cam plinuta, parca il astepta. S-a dus inspre ea. Statea cuminte pe un prosop. “La valoarea ei de viitoare regina, sa stea pe prosop…”, gandi, un pic scarbit, Hans, dar totusi isi continua munca. Incepu sa o scaneze. O scana linistit, in timp ce auzi niste voci ciudate. Avea senzatia aproape paranoica ca cineva indrazneste sa faca misto de el. Colac peste pupaza, dn cauza zgomotelor din jurul lui, printesa blonda si cam grasuta se trezi.
Evident, ca in aproape toate cazurile, si aceasta falsa printesa i-a dat cu geanta in cap si a inceput sa il injure. “Cata impertinenta. Cata prostie. Cata nesimtire. Ce idioate…” isi spunea Hans, scrasnind din dinti, in timp ce se departa rapid de falsa printesa. Clar, nu era o printesa adevarata daca era asa de grasa si daca se uitase asa de urat la el. Iar se inselase.

-         Ba baiatule, futute’n aripa, te-am gasit, mortii si ranitii ma-tii de javra cretina. Ca am stat ca idiotul sa te caut peste tot in Frankfurt, pe caldura asta, nenorocitule! Acum, hai, mars in cosmelie. Futu-ti neamu’ al dreacu sa’ ti fut de cacanar neamt plin de cacat spurcat! Te’n gatu’ mortilor ma’tii de retardu’ dreacu’. Mars fa, nu auzi?! Hai acasa. Ca iar ai reusit sa scapi de la azil. Jegul dracului de nebun. Astia ca tine merita omorati!
Vocea bodyguardului lui secret il relaxa. Stia ca este urmarit de nave extraterestre care vor sa ii fure misiunea. Oamenii din parc se uitau la el. Sesiza ca se uita ciudat. Ce idioti. Habar nu aveau ca el se deghiza in nebun ca sa fie cel mai tare agent secret al planetei.

Final

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu