42. Printesa Savone si Misterul Pesterii de pe Muntele Decrepit (poveste politista pentru copii)

Dragii mei cititori, am facut o pauza de cateva saptamani, in care nu am mai postat zilnic, dar voi recupera in curand. Si pentru ca am primit cateva e-mailuri de la copii care imi cereau sa scriu si povesti pentru ei, astazi le dedic lor aceasta poveste.

Micuta printesa Luana Savone privea fereastra intunecata de la inaltimea etajului al 13-lea al Turnului Palatului. De cateva zile nu o mai vizita nimeni. Mai mult decat atat, ceva ciudat se intampla. Cerul se innegrea in mod alarmant si atmosfera devenea din ce in ce mai irespirabila. La usa odaii ei batu’ Cataplan, gigantul cu un singur ochi. Cataplan fusese si doica ei cand era mica, si bucatarul personal care ii culegea copilei, cand aceasta avea pofta, zmeura, mere salbatice, mure, cirese sau rosii salbatice, invatatorul ei, dar si body-guardul ei. Cand fata vroia ciuperci, de exemplu, mai intai Cataplan manca el o ciuperca, ca sa stie sigur ca nu erau otravite, si apoi i le aducea si le gatea micii printese, in ce le mai colorate si gustoase moduri. Din aceasta cauza, pentru ca printesa era cam pofticioasa, ea era si un pic cam plinuta. Lucru pe care ea nu il stia, pentru ca in tot Turnul Palatului unde ea isi avea casa, nu exista nici macar o oglinda cat de mica.

Luana nu isi mai aducea aminte de tatal ei. Iar mama ei o vizita rar, pentru ca avea foarte multe treburi in Regatul Washcar. Regatul Washcar era legat de Regatul Savone, dar intre cele doua se afla Muntele Decrepit, in varful caruia se afa Bolovanul Blestemat. Asa ca toata lumea care vroia sa traverseze cele doua tari nu o facea in mod direct, ci facand o escala in alte tari cu care cele doua regate erau invecinate, precum Regatul Pieptanului Ciobit, Regatul Martisorului, Regatul Siliconului Blond, Regatul Mirositorului Ciorap si asa mai departe.

In spatele pesterii Bolovanului Blestemat se spunea ca mai exista si acum Neamul Piticilor Verzi cu corn si mustati, niste mancatori de oameni de cea mai joasa speta. Nimeni nu ii vazuse, dar toata lumea se ferea de ei. Stia toata lumea, in primul rand, ca nu trebuie sa ajunga, nici macar sa zareasca Bolovanul Blestemat, pentru ca acesta cauta orice prilej ca sa iasa din Muntele Decrepit si sa faca mare prapad in jurul lui. Si atunci ce s-ar fi intamplat? “O mare nenorocire”, spuneau batranii. Muntele s-ar fi pravalit peste cele doua regate, iar Piticii Verzi cu Corn si Mustati ar fi invadat Pamantul, ar fi mancat toti oamenii si s-ar fi pus ei Regi peste tot Globul.

O ciocanitoare, care deobicei ii mai aducea mesaje mici printese, batu’ de cateva ori la geamul deja innegrit al iatacului Luanei si apoi, cand i se deschise, isi baga capul ciufulit in camera, cu destul de mult tupeu.

-        Buna Cioco Bau! Ce faci?

-        Buna draga mea. Vreau sa iti dau veste foarte …

-        Foarte… cum?

-        Foarte grea. Este vorba despre mama ta!

-        Ce s-a intamplat cu Reka?!

-        Mama ta a disparut, de aceea s-a intins negreala peste cele doua Regate!

-        Credeam ca negreala vine din Vest, dinspre Regatul Mirositorului Ciorap condus de Edmond 3!..

-        Nicidecum! Acolo deocamdata este liniste si pace! Tortul, pardon, totul, a pornit de cand Mama Altetei Dumneavoastra, Reka de Washcar, a disparut acum vreo doua luni. Noi, supusii, credeam ca este la vreo premiera a Marelui Circ, sau a unui Film pentru Copii, sau poate la Festivalul Ciocolatii. Dar nu este nicaieri. Si cum numai ea stia codurile Mersului Timpului, Timpul s-a blocat, si lumea a inceput sa se innegreasca. Daca nu facem nimic, o sa devenim din ce in ce mai cenusii, gri, apoi albastri inchis, maronii si apoi negri!!! Si la final nu o sa se mai vada nimic din noi, o sa fim inghiti de Marea Pata de Tus, asa cum spunea Profetul Sparanghel, acum doua mii de ani! Semnele sunt aceleasi!

-        Doamne, ce nenorocire!

-        Da Printesa. Cartea Profetului Sparanghel mai spune ca cine va incerca sa salveze lumea de Marea Pata de Tus care se apropie, trebuie sa se urce pe Muntele Decrepit, si va gasi taina dincolo de Bolovanul Blestemat, dincolo de Mancatorii de Oameni verzi…

-        Dar acolo nu are voie sa intre nimeni!!

-        Da, stiu ce spui Printesa. Practic e cam tabu sa iti ajunga pasii pe acolo. Dar ciudatenia este ca exact asta spune Marele Sparanghel ca trebuie sa faca o anumita persoana ca sa ne salveze. Este practic o disonanta, ca sa zic asa, se impauna Ciocanitoarea Cioco Bau, pentru ca stia “cuvinte de oameni mari”, dand din penele ei verzi, rosii si galbene, usor innegrite de praful care se asternea in oras.

-        Aham… cugeta nedumerita un pic Luana, invartindu-si una dintre cele trei cozi roz de par in varful inelarului.

-        Si mai este ceva…cel care va urca…

-        Da, chiar vroiam sa te intreb, o intrerupse fetita. Cine va fi ghinionistul care va trebui sa faca toata trebusoara asta?! Bietul de el, il deplang, sincer…

-        Pai asta e chestia. Ca in Marea Carte, scrie ca numai o Printesa cu parul roz, cu pistrui si cu 8 tatuaje cu Henna are voie sa faca asa ceva…

-        Vai de mine! Pai si eu am 8 tatuaje! In fiecare an mi s-a mai facut cate un tatuaj. Ce coincidenta! Rase zglobie fetita, nebanuind ce o va astepta.

-        Hm. Hm… isi drese glasul Cioco Bau. Pai matale esti aleasa. Ai voie sa iti alegi o persoana sa te insoteasca. Si cam trebuie sa pleci, ca cica azi ar fi dead-line-ul la plecari, pe Ruta Vesela, cea mai apropiata catre varful Muntelui Decrepit.

Printesa Savone rasufla greu, insotita se servitorul ei credicios, Cataplan cel cu un singur ochi. Mergeau deja de cateva ore bune. De cand se dadusera jos din Minicarul Colorat, care disparuse in Padurea cu Pantofi, inapoi inspre Castel, drumul se tot ingusta, se innegrea si se facea tot mai dificil de urcat. Schimbau din cand in cand cate o vorba. Fiecare se gandea la celalalt. Ea se baza pe forta lui Cataplan, iar Cataplan se baza pe istetimea si puterile magice pe care le avea micuta Printesa in AND, mostenite probabil de la strabunii ei. Ca doar nu degeaba era Printesa?!

La un moment dat, cei doi au inceput sa zareasca Bolovanul. Se vedea foarte clar cum este pozitionat. Mica Printesa Savone aproape ca scapa un strigat, cand vazu in ce mizerie statea Bolovanul si cat de putin se mai tinea sa nu cada! Practic mai era sprijnit doar de cateva borcane ciobite, pline de mucegai, de cateva pahare si de o bucata de covor vechi, urat mirositor. Culmea era ca daca nu ar fi urcat ei sus in Varful Muntelui, Bolovanul cu siguranta s-ar fi deprins mai curand ori mai tarziu si dezastrul ar fi fost asemanator! “Ce mi-e una sa fie tot Pamantul inghitit pe nepusa masa de Piticii Verzi cu Corn si Mustati, si ce mi-e sa fie inghititi cu totii de Marea Pata de Tus?! Cam la fel, probabil”, cugeta Printesa.

Exact cand se apropiara, Bolovanul se trezi din somn si dadu semne sa vrea sa se desprinda de la Gura Pesterii si sa se pravaleasca spre ei. Aici nu mai era vorba de inteligenta, era vorba de forta! Dar oricat de fortos ar fi fost, Cataplan nu reusea deloc sa tina in frau pietroiul imens, care se mai si zbatea. Cateva cioburi otravite, care stateau lipite de Bolovan, ii mai intrara in spate, facandu-l sa urle plin de durere. 

Uriasul Cataplan era la un pas sa cedeze, si oricat se forta, nici micuta printesa, nu reusea sa il ajute prea mult pe Cataplan sa tina in frau Piatroiul. Totul parea pierdut, cand, de dupa un Palmiero-molid (un soi de arbore care creste numai pe Muntele Blestemat si care are trunchiul de Palmier dar are ramuri de molid dispuse in forma de Triunghi Echilateral n.r.), se auzi un strigat de lupta.

O creatura inalta, plina de noroi, sari si prinse bolovanul exact cand acesta vroia sa se rostogoleasca in jos, la Vale. Baiatul, caci era vorba de un baiat, nu de un spirit al Padurii, gasise un alt borcan, cu care priponi bine bolovanul, apoi il lega si mai bine cu niste ramuri zdravene si intepatoare de Palimiero-Molid.

-        Stai asa! Tipa Printesa.

-        Stau! Zise baiatul, scotand limba.

-        Pune limba la loc in gura, marai Cataplan, care incerca sa faca pe durul, dar care fusese destul de umilit de Baiatul Salvator.

-        Stati sa va zic. In primul rand, Baiatule, iti multumim si eu si Cataplan, ca ne-ai ajutat cu Bolovanul, dar ideea este ca noi trebuie sa intram inauntru, in Pestera, la Piticii Verzi, trebuie sa salvam lumea de la Intuneric!

-        Tu trebuie sa fii fata Rekai de Washcar, iti zice.. Hmm… Lely sau Lonia…? Nu, Lunea, Luna? Luana!

-        Dap, Luana. Ai nimerit…

-        Asa e… Stiu si eu ceva de Blestem… zise baiatul, cazut pe ganduri.

-        Da. Trebuie sa gasesc secretul in Regatul Piticilor Verzi. Asta este destinul. Eu sunt ultima salvare. Scanci Printesa.

-        Mai este o intrare in Pestera, ca sa nu deranjam iar Bolovanul Blestemat, care vad ca s-a calmat si a adormit. O stiu doar eu. Urmati-ma.

Si lansand bolovanul, de data asta bine legat pentru mai multe zeci de ani, cei trei au inconjurat Muntele pana au ajuns la o usita mica si ruginita in forma de cerc.

-        Urmati-ma!

-        Eu nu cred ca incap, se planse Cataplan, caruia nu ii intra nici macar o mana prin mica usita.

-        Tu stai si ne pazeste afara! Ii ordona Luana.

-        Ok, spuse usurat Uriasul cu un Singur Ochi.

Cei doi copii intrara tiptil in Pestera din Muntele Decrepit, cu indoiala si cu teama in suflete. Au trecut de un coridor intunecos si au intrat intr-o incapere care seamana cu o veche Baie Turceasca. Deodata, o voce pitigaiata tipa la ei:

-        Stop! Ce cautati aici?!

-        Vai de mine, pana aici ne-a fost! Spusera cei doi copii.

Si imediat cei doi au fost atarnati cu picioarele de tavan de niste cabluri metalice cam ruginite, care sasaiau ca serpii dar care semanau cu niste vechi furtunuri de dus.

-        Am intrebat ce cautati aici? Tipa iar vocea pitigaiata.

-        Eu Sunt Edmond Spanac, Printul Regatului Mirositorului Ciorap!

-        Tu esti Edmond? Ah, nu stiam! zambi fata, asa legata cum era.

Caci de cand avea cativa anisori auzise de frumusetea si istetimea Printului, dar si de prostul lui obicei de a se unge pe fata si pe corp cu namol.

-        Si tu cine esti, fetito?

-        Eu sunt Printesa Luana Savone, fata Rekai de Washcar! Mi s-a spus ca numai eu pot salva lumea pentru ca mama a disparut, Masina Timpului a fost oprita, si norul negru care va culmina cu Marea Pata de Tus se apropie vertiginos. Si lumea va disparea in intuneric daca nu gasesc eu rezolvarea in Pestera Piticilor Verzi mancatori de oameni. Se pare insa ca ma veti manca asa ca…

-        Pai draga mea, Regatul Piticilor Verzi nu exista. In spatele bolovanului Blestemat se afla doar un vechi aparat foto si o camera obscura care nu mai este folosita. In ultima vreme, din cauza tehnologiilor moderne, Aparatele cu Film nu au mai fost folosite. Mama ta nu stie sa le foloseasca si a plecat in audienta la Picinus Pompidarius, de pe Planeta Aularius. Eu cu ea am vorbit acum cateva zile, si intr-adevar mi-a zis ceva… ca a uitat sa faca ceva, dar uitase ce anume a uitat sa faca. De fapt uitase sa lase cuiva codurile pentru Timp. Din pacate suntem toti in aceeasi situatie. Mama ta a vrut sa rezolve lucrurile, dar se pare ca mai mult le-a incurcat…

-        Stati mai asa! Eu stiu sa umblu cu un aparat vechi de facut film. Am invatat de la Tatal Meu, Rom Spanac, Regele Mirositorului Ciorap, care acum nu mai este printre cei vii! Numai ca cineva trebuie sa curete toate lucrurile astea pentru ca toata camera este plina de mizerie, mazga, rugina! spuse Printul.

-        Si evident, ar cam trebui sa ne dati jos, si eventual sa va prezentati! Zise si Printesa.

-        Eu ma numesc Leicu Burduf, spuse, de data asta cu mai multa caldura in voce, vocea pitigaiata care venea din spatele unui cadral negru sustinut de un burduf si mai negru.

Cei doi copii au fost dati usor jos. Si in cateva minute ei au inceput sa curete toata Pestera, pana cand a inceput sa luceasca a curatenie. Din cauza efortului, Printul Edmond transpirase si isi pierduse tot namolul de pe el. Se vedea acum foarte bine ca este un baiat foarte dragut, cu nasucul carn, obrajii rosii si cu parul balai.

Cat despre Printesa, aceasta slabise imediat, tot din cauza efortului, si acum arata la fel de gingasa si dragalasa ca orice fetita de varsta ei.

La finalul Marii Curatenii, Aparatul Vechi de Fotografiat a fost pornit, cei doi copii si-au facut un Selfie, si imediat o lumina puternica a tasnit din Pestera prin usita rotunda, inspre toata Lumea. Imediat, Ceata si norii de pe cer s-au spulberat, si la cateva minute, Ceasurile au inceput sa mearga, Masinile de Spalat si de Calcat sa functioneze si Timpul a reintrat pe fagasul normal. Tic- Tac, Tic- Tac…

FINAL

41. Stafia ucigasa

Tanara de 20 de ani, cu urme de muscaturi pe gat si pe brate, ceru niste apa. Cei doi politisti erau siderati. Asa ceva nu mai auzisera. Pentru ca pe coridoarele Politiei misunau mereu ziaristi, a doua zi, Florin si Doru, cei doi politisti care incercau sa rezolve acest caz, au citit in Drapelul, asa zisele declaratii ale Biancai.Iar titlul facea toti banii:

____________________

“O tanara de 22 de ani din Bucuresti, a fost gasita in Popesti Leordeni, aproape fara suflare in casa de la tara a familiei. Cu lacrimi in ochi, abuzata, maltratata, tanara Bianca Nanu a declarat ceva incredibil... 

            Am fost violata de un strigoi!

Saveta, florareasa era sa scape ziarul din mana:

-        Florico! Ia auzi aici: “Apoi am simtit cum ma violeaza cu forta, ma lovea de piatra funerara, nu mai aveam putere sa ma zbat, si am lesinat... Am cicatrice pe gat si pe maini iar psihicul meu este distrus. Cel mai greu este ca nu am cum sa imi fac dreptate... Daca pana acum nu ati inteles, de acum incolo, cand va voi povesti ce mi s-a intamplat, chiar o sa ziceti ca sunt un pic nebuna. Ei bine, violatorul meu este un strigoi! Un vecin mort de un an! Nu ma asteptam la asa ceva din partea lui! Ma stia de cand eram un copil. Dar el a avut o moarte tragica, care se pare l-a facut sa nu plece definitiv de aici, dintre cei vii. NU stiu de ce ar fi avut ceva cu fosta vecina, nu stiu de ce s-a transformat in ceva asa de rau, dar o sa va povestesc ce mi s-a intamplat, si apoi voi veti trage voi concluziile.

_________________

Alina Erupia, femeia de serviciu, citea intr-un colt:

 

“Familia se ducea la cimitir la el sa ii aprinda o lumanare, iar eu le-am spus ca am treaba”

Acum un an au murit. Bunicul meu cat si vecinul lui, un tip care era ca fratele bunicului meu... si stiu ca am simtit ca am gresit in ziua aceea... Familia se ducea la cimitir la el sa ii aprinda o lumanare, iar eu le-am spus ca am treaba, si in ciuda insistentelor mamei, am plecat la discoteca. Incepand din acea seara, de cand au murit, m-am simtit foarte ciudat. Parca nu mai avea chef de nimic, de muzica, de dans, de mancare, de bautura, de nimic. Stateam mereu intr-un colt si fumam, uitandu-ma in gol.

____________________

Ana Maria Ivorescu, fosta prietena a Biancai Nanu, tremura de frica in timp ce citea articolul, dar se felicita ca nu mai se vazuse cu ea de vreo doi ani:

“Prima persoana cu care m-am sarutat a fost tot mosul acesta…”

Trebuie sa va mai spun ceva. Ca la 7 ani, prima persoana cu care m-am sarutat a fost tot omul acesta. Dar eu nu stiam ce inseamna sarutul! Doar l-am rugat foarte mult sa ma invete cum este. El nu a vrut, dar dupa ce am plans 2 zile, intr-un final, mi-a aratat…

Atunci a fost parca trecerea mea intr-o etapa superioara. Parca atunci abia deveneam constienta de mine, de cine sunt, de ce vreau sa fac mai departe. 

____________________

Mihai Dobre era in culmea enervarii, cu un alt ziar in mana. Se afla la carciuma din sat. 

- Uite ma ce scrie bagaboanta asta! Cine o crede?

- Ce zice?

“Cand m-am trezit eram plina de sange”

Bunicul murise de un an. Si vecinul lui la fel. Nu stiam ce se intampla cu mine. De ceva vreme nu mai aveam chef sa fac nimic. Atunci m-am gandit prima oara ca toata aceasta stare a mea proasta se datoreaza vreunui deochi sau blestem. M-am gandit ca matusa mea este suparata ca nu m-am dus la bunicul la mormant, si ca imi gandeste de rau. 

Ca sa sparg “vraja”, asa cum credeam eu atunci, am luat, in miez de noapte, taxiul, am cumparat de la un Non Stop lumanari si o candela si am oprit fix in fata cimitirului. Eram singura, caci nu ma gandisem ca mi se poate intampla ceva asa de ingrozitor...

 Am intrat in cimitir, vantul batea ciudat, se auzeau parca niste gemete, dar eu ma incurajam singura: "Vii, pui lumanarile, pleci, si gata", ma gandeam eu...

Cand colo, exact cand am ajuns la mormantul vecinului bunicului, m-a cuprins o moleseala ciudata. Pur si simplu am cazut peste cripta de piatra... Am simtit cum cineva ma dezbraca si ma trage de par, apoi am simtit un miros din alta lume... Am auzit apoi, in timp ce ma viola teribil pe la spate, vocea lui: “De ce vii abia acum? Acum esti pedepsita! Sufera, cum am suferit si eu cand nu ai venit la mine! Te iubeam Puisor, erai singura pe care o iubeam, acum te detest! Esti ca orice femeie usoara din Bucuresti, imi este sila de tine!!!”

Apoi am simtit cum ma violeaza cu mai multa forta, ma lovea de piatra funerara, nu mai aveam putere sa ma zbat, si am lesinat....

Cand m-am trezit eram plina de sange, nu mai aveam nicio haina pe mine, dar ciudat, poseta cu toate actele, banii si telefonul erau langa mine...

 Piatra criptei era data la o parte si toate florile erau toate inmugurite...

 Am simtit ca vomit, imi venea sa urlu, dar nu stiam daca am visat sau nu. Nu mai intelegeam nimic. Dar apoi mi-am dat seama ca de fapt ma violase stafia vecinului meu, numai el imi zicea Puisor, care probabil ca acum se transformase intr-un demon...!”

____________________________________________

-        Ce tampenie sinistra. Nu cred asa ceva… Ce stafie idioata. Daca vine la mine, ii arata eu! isi zise Dorel,

razand. Apoi se dezbraca si se baga in pat.

Peste doua zile ziarele locale dar si cele centrale relatau despre moartea, extrem ciudata a unui politist, pe nume Dorel Ralea, gasit dezbracat si abuzat, in cimitirul din oras.

FINAL

40. Scrisoarea fatala

Femeia silabisi: “Scrisoare catre Vocea Femeilor pentru rubrica “Scrisoarea de un milion de lei (100 roni)”. 

Doina isi sufleca mainile, ca atunci cand gatea, si incepu sa scrie. Scria incet si corect. Se uita la ceas. Mai avea doar un pic de timp pana sa ii vina sotul. Dar ce enervant… Nu mergea deloc Internetul. O va trimite maine, de la birou.

Auzi soneria. Inchise in graba laptopul si se repezi sa deschida.

_______________________

“Imi este frica sa nu ma omoare ca pe un caine!   

Nu vreau sa va plictisesc prea mult dar recentul caz al sinuciderii unui italian m-a facut sa va scriu. Sunt foarte speriata! Imi este frica! Sotul meu este de la un timp foarte nervos, ca acel italian, a si dat in mine de mai multe ori. Nu ii place nimic din ce fac eu, si daca vede pe jos o scama, ma ia de par si ma forteaza sa o strang cu gura. Este umilitor. Cel mai tare am fost distrusa cand intr-o zi am fost sa ii aduc o servieta la serviciu si am vazut cat de frumos se purta cu colegele lui, comparativ cu mine. Am simtit ca mor de rusine, de nervi. De ce tocmai eu sa patesc asa ceva? De ce tocmai eu sa fiu bataia de joc a unui astfel de om? A omului pe care l-am iubit! Si cred ca si acum il iubesc, dar il si urasc! Nu stiu ce sa mai fac! Cum sa ma mai comport cu el? Acum cateva zile m-am temut ca o sa termin aruncata de la etaj. Pentru ca nu avea camasa calcata, m-a luat de par si m-a aruncat spre usa de la balcon care era deschisa. Era sa ma rostogolesc peste balustrada. Jur! Nu stiu prin ce minune nu am alunecat, mai ales ca nu mai sunt o fetita, sunt destul de corpolenta.”

________________________

 

“Cand a venit de la serviciu, s-a purtat ca si cum nimic nu s-a intamplat. Ba chiar glumea cu baiatul nostru despre o colega de-a lui de birou, una foarte sexi. Pe mine mai mult nu ma baga in seama. Ca si cum tot eu eram vinovata pentru ce patisem! Ca si cum ii era scarba sa vorbeasca cu mine! Jur, regret din tot sufletul ca l-am ajutat cand a fost la facultate, ca l-am facut sa invete, sa termine scoala, ca l-am sustinut. Regret ca am facut copilul, regret ca l-am primit in casa mea. Regret ca nu l-am parasit acum cativa ani cand a inceput, treptat, sa isi arate adevarata fata. Am crezut ca daca seara facem sex, e ok, credeam de fapt despre crizele ca erau provocate de oboseala…

Acum e totul pierdut. Baiatul meu sta mai mult plecat la prietena lui si nu isi da seama prin ce trec eu si nici nu pot sa ii spun. Nu cred ca m-ar crede. Este foarte atasat de tatal lui. 

Ce sa fac oare? Imi este frica sa nu ma ucida ca pe un caine, sa ma arunce de la balcon si sa zica apoi ca eu am cazut! Uneori vad bestia in ochii lui! NU stiu ce sa mai fac! Ajutati-ma! “

________________________

Italianul isi privi nevasta. Sangele picura inca din ea. Ce bine ca el invatase romaneste. Si ca Internetul nu mergea bine, asa ca femeia isi lasase documentul pe desktop, in loc sa fie trimis deja. Ea probabil ca intentionase sa il trimita a doua zi unei reviste de femei din Romania... "pezzo di merda!..." isi spuse el.

Un "Cntrl +Del". Apoi un "Del". Apoi un "Golire cos de reciclare". Apoi un "Del" la Cookies. Un restart. Toate le facuse cu manusile puse.

Apoi se duse la baie sa se spele. Isi scoase manusile usor, le baga in buznar, apoi suna la Politie. Avea un alibi foarte buna, amanta lui. Flavia, care il astepta de doi ani ca sa divorteze si ar fi facut orice pentru relatia cu el. 

"Daca ma va supara si Flavia, am si pentru ea o surpriza... Dar mai e pana atunci..."

______________

Final

39. Moarte cu gheata

Mihai Marin zis Marinica, seful de la Redactia Ivestigatii de la Ziarul de Pitesti, citea buletinul informativ la prima ora. O stire anume insa ii atrasese atentia.

___________________________________

"O patrula a Politiei Locale Pitesti s-a aflat in fata discotecii Nepal Pub, la 30 de de minute dupa ce s-a aflat prin statie ca o fata in jur de 20-25 de ani a fost gasita moarta, afirma conducerea Politiei Locale.

Politistul a vazut initial doi tineri care stateau pe banca, dar nu a existat nici un indiciu ca intre acestia ar fi aparut o stare conflictuala. Nu a existat o cearta sau vreo altercatie. Apoi unul dintre tineri a disparut. Cealalta persoana a stat nemiscata, parea ca doarme. Atunci a intervenit, mai precis, la 25-30 de minute, politistul Ionica Stan…”

 “Probabil, politistul va fi audiat ca martor. Sau nu.. Asa e in Romania“, si-a spus ziaristul.

Comisarul Florescu ii ceru sa repete a 20 –a oara povestea. Matei, iubitul fetei moarte, relata la fel, cuvant cu cuvant ca in celelalte declaratii.

“Durerea de cap era insuportabila. Gura imi era uscata. Aveam senzatia ca am inghitit o pisica aflata intr-o puternica stare de putrefactie, iar umorile morbide au ramas in urma pe limba mea. Ochii tipau sa iasa din orbite. In timp ce ma chinuiau toate senzatiile alea oribile, mobilul a incepu sa faca scandal pe noptiera.

Era Oana.

- Alo!

- Unde esti? Te-am sunat toata noaptea! Unde ai fost?

- Am baut cu niste prieteni. Sunt praf. Tu ce faci?

- Minti! Ai fost cu o femeie!

- N-am fost. Chiar am baut cu cine ti-am spus.

- Nu-i adevarat, mi-a zis cineva care te-a vazut aseara.

- Cine te-a informat mananca rahat. Oana, chiar nu te mint!

- Ba ma minti. Asa o sa fac si eu. O sa-l sun pe Teo si o sa ma duc la el la vila si o sa ma fut cu el, ca sa vezi cum e!

- Oana, vorbesti prostii! N-am facut nimic. Telefonul a amutit brusc si dintr-o data linistea care s-a asternut in camera m-a lovit brusc in stomac. Am alergat la buda si am vomitat indelung. Dupa ce am baut o gura de bere rasuflata, am apelat-o, incercand sa o conving ca se inseala si sa o rog sa nu faca vreo prostie. Inutil. Auzeam in difuzorul telefonului doar vocea mesageriei vocale. Asa a fost timp de doua zile. Am renuntat sa mai sun. Tarziu, dupa cateva saptamani, am descoperit pe pagina ei de facebook cateva imagini cu ea si cu Teo, un fost din trecutul sau, la munte, in imbratisari ce nu lasau loc de niciun echivoc. Pozele alea ar fi trebuit sa-mi provoace durere si sa ma faca sa opresc relatia bolnava pe care o aveam cu Oana de ceva vreme. Cu toate astea, pozele m-au facut sa o iubesc mai mult. Durerea exista, dar parca s-a ascuns undeva intr-o zona intunecata a mintii mele. Am inceput disperat sa-i trimit mesaje prin care imi ceream iertare pentru lucruri pe care nu le-am facut, si prin care o imploram sa se intoarca la mine….”'

_____________________________

- Atunci ai decis sa o omori?

- Jur ca nu am omorat pe nimeni! Jur…

- Nu pare deloc asa, baietica. Oricum, asta vom stabili noi. Continua…

- … Intr-un tarziu mi-a lasat un sms prin care imi spunea ca o sa ma anunte cand pot sa trec pe la ea. Nu a fost la ea, a fost intr-un hotel din centrul Bucurestiului. Eram in camera de mai bine de o ora si golisem mai bine de jumatate din bauturile din frigiderul de protocol. Cand, intr-un final, a venit si i-am deschis usa mi-a sarit in brate, m-a sarutat fierbinte de parca venise de departe. Am baut impreuna o sticla de JB, am vorbit indelung, am ras copios la nimicuri, am mancat un pui la rotisor in timp ce imi povestea barfe mondene, iar in cele din urma ne-am apucat de futut. Lung, pasional, violent uneori si tandru in pauze. Dimineata ne-a gasit goi, adormiti in asternuturile umede si patate de iubirea noastra bolnava. Vreo doua saptamani a fost bine. Mergeam la cumparaturi impreuna, gateam tot felul de nebunii, ne futeam pe unde apucam. In timp ce eu eram nevoit sa mai trec pe la redactie, ea isi umplea timpul cu facebook-ul si tot felul de proiecte stupide. Inchideam ochii atunci cand imi povestea cum o sa faca bani din cine stie ce colaborari ce i-au fost promise. Ma bucuram de fiecare clipa in care zambea si parea fericita.”

-        

Explica-mi cum era cand ai lasat-o pe banca.

-        Era foarte ...vie. Usor euforica. Ne certasem un pic. Se daduse la ea un tip… Era bogat… In fine, ea ii zambise, eu i-am facut morala, ea a vrut sa plece. Am mers dupa ea…Am stat pe o banca.

-        De ce ai plecat singur? De ce ai lasat-o acolo daca zici ca v-ati impacat?

-        M-a rugat sa o las linistita un pic. Intentionam sa ma intorc dupa vreo 30 de minute.

-        Te-ai intors la locul crimei…

-        Nu!!! M-am intors sa vad cum este… Stiam ca a baut toata ziua… Plus la disco…Dar ea rezista binisor… Nu inteleg cum de a murit.

-        Simplu. I-ai dat un cocteil cu drogul violului.

-        Dar nici nu am bani de asa ceva… Si nu aveam nevoie… Eram impreuna…

-        Ai spus ca in ultima vreme iti facea figuri!

-        Eram ok in ultima vreme. Nu am omorat-o eu! Nu stiu nici macar cum arata drogul ala! Jur!

Alt audiat a fost barmanul Petru zis Patrocle. Patrocle eera mai mult drogat si a fost destul de greu sa ii smulga o declaratie coerenta, dar dupa o sedinta, au stabilit ca baiatul mahmur si extrem de speriat nu putea sa aiba vreo legatura cu tanara moarta. Petru nu o stia prea bine, si mai mult decat atat, toata seara se preocupase cum sa il vrajeasca pe Rubinio, un dansator de culoare. Patrocle era gay si nici macar nu o stia prea bine pe roscata care murise seara trecuta.

-        Totul se complica in loc sa se limpezeasca. Aia din Iasi au gasit imediat ca autorul crimei era pustiul, iubitul fetei. La voi ce este asa de greu sa demonstrati? Urla seful Politiei Pitesti.

-        Sefu’, dar nu avem 100% probe ca este el vinovatul…

-        Sunteti idioti! Asta e Cioaca 2! Si cu politist la fata locului crimei! Incredibil…

-        Permiteti sefu’, dar din cate am vazut eu din masina, omu’nu a bruscat-o… Doar stateau asa…

-        Esti un idiot.

-        Pot sa merg la local sa mai investighez.

-        Te rog chiar! Dar nu bei nimic!

-        Bine sefu, scanci Ionica, caruia ii era extrem de pofta de o votca cu gheata.

-        Daca te prind ca bei, te dau afara!

-        Promit sefu’.

spuse cu parere de rau Ionica. Si se tinu de cuvant.

Dupa 2 ani

Patronul clubului Nepal din Pitesti numara banii. Era miliardar deja. O parte din bani ii punea in banci, o alta parte ii investea in alte cluburi, si restul il dadea pe alte noi droguri. Renuntase sa distribuie Drogul Violului de doi ani, acum avea altele, nu la fel de periculoase. Dobitocii de politisti… Si el fusese asa de aproape sa o aiba pe roscata. Dar dobitoaca isi pusese prea multa gheata. Ca sa nu se imbete, nenorocita. De-ar fi stiut… Dar vedea partea buna a lucrurilor. Idiotii de copoi nu mirosisera nimic. Ce cretini… Chiru radea in barba. Reusise printr-un mic truc sa aduca droguri in local. Cine naiba ar fi cautat in gheata?! Cand il vazuse pe politistul Ionica ca vine la bar, avusese un pic junghi in inima, care dupa un control la medicul de familie, se dovedise a fi un preinfarct.

Isi aducea aminte ca prin vis conversatia cu politistul chel si timorat, Ionica.

“Va ofer ceva de baut?”

“Nu … nimic..”

“Poate o cafea?”

“Da o cafea… as vrea ceva rece, dar sefu’mi-a interzis sa beau si… oricum nu va retin mult…”

“V-as oferi dar nu mai avem decat putina gheata, si aproape deloc alcool. S-a am baut toata acum doua seri… cand cu decesul fetei… Daca vreti un suc, dar cald…”

Stiuse ca politistul vroia o tarie cu gheata. Avusese noroc ca politistul se dovedise a fi un pampalau. "Auzi, o cafeluta... Ce dobitoc"...

Singurele 2 pungi cu gheata ramase in ziua aia erau contaminate cu ...drogul violului. A doua ei, el le aruncase intr-un canal. Si duse au fost.

 Final

38.Bilet spre Malaezia

 "Toata povestea asta incepe de la un pariu. In ceea ce ma priveste, unul neinspirat. A fost doar un pariu nefericit pe care l-am facut intr-o seara in care viata mi-a aratat ca nimic din ceea ce am facut sau ce fac nu conteaza si am vrut sa demonstrez ca nu e asa. Am pierdut.......Asa am ajuns, dupa ceva timp, sa iau un bagaj al cuiva din Malaezia. Nu trebuia sa fiu eu acolo. Sau poate asa a trebui...."

Andrei ofta. Se uita la mainile lui slabite, murdare, la zdrentele de pe el. Dar isi amintea pariul...In acea seara in care era asa de disperat... Interlocutorul lui radea. Il provocase. Si el s-a tinut de pariu...

"Numele meu este Andrei si, acum cand scriu aceste randuri, sunt obligat sa onorez acest pariu. Petru ca mai am foarte putine ore e trait, as vrea ca sa imi astern gandurile intr-un jurnal de o zi...  ceea ce veti citi in urmatoarele pagini sunt amintirile mele, asa cum imi vin in minte, despre viata mea, fara pretentia de a fi ceva iesit din comun. Puteti sa ii spuneti un mini-jurnal mai tarziu (nu mi-am notat impresiile pe pagini albe, n.m.) ori memorii oparite. Asta e. Nu imi pasa. Oricum nu mai am nimic de pierdut..."

____________________________________

Mini-Jurnalul:

                                                Căruța făra cal

-         Doare mamă! Doare rău! .... Maria izbi cu piciorul drept în candela de pe perete.

-         Marițo ai varsat candela, nu-i bine Marițo! ... Se ridică, rastind Leana, mama Mariței, apucând o bucata de cârpa ca să ștearga uleiul întins pe perete.

-         Am pus-o special pentru tine, să-ți fie aproape, să te rogi la Domnul nostru să-ți fie mai ușor și tu o verși! Nu-i bine Marițo! Nu-i bine! Copilul, nu vezi că vine mai devreme? De ce ai lovit candela? RATA nu merge la ora asta, Vasile cu Dacia e beat? Cum ajungem la spital? Ai să naști aici Marițo! De ce ai dărâmat candela?

Maria se gândea atunci la Dan și la Sinaia, apoi că o să nască la țară, cu mă-sa și că toate sacrificiile pe care le-a făcut cu școala și cu combinatul au fost în zadar. Ar fi vrut ca pruncul ei, la care visa de când era micuță, să se nască altfel, în alte condiții.

-         Mamă, eu nu nasc aici. Du-te la nea Turtă și cere-i căruța!

-         Marițo, nu știi ce vorbești. Ce să faci cu căruța dacă  n-are cal!

-         Mamă, dute! O să mă ducă el la spital.

-         Cum să te ducă Marițo?

-         Mamăăăă, doareeee. Îl simt că nu mai vrea să stea înauntru. Parca îl doare și pe el. Vrea să iasă. Mamă, te rog, Mihai nu vreau să se nască la țară!

Și nu m-am născut la țară. M-am născut în căruța lui nea Turtă, la doi kilometri de spitalul orașului din Bacau. Nea Turtă, e adevărat, nu avea cal. Dar avea un suflet bun. A tras singur căruța până când mama m-a azvârlit în lume. Pe o bucată din rochia ei de mireasă, pe care a păstrat-o pentru asta. Nu am aflat de ce a făcut asta niciodată, însă așa s-a întâmplat...

...............................

În timp ce mama se chinuia să mă nască, tata dormea. Lucra în tura de noapte. Atunci era mecanic de intervenție într-o secție al unui mare combinat petrochimic  și încă își dorea să intre la facultate în sesiunea de toamnă. Eu am venit pe lume într-o noapte nici prea blândă dar nici prea friguroasă de Martie a anului 1975. Abia a doua zi, când a ieșit din tură și a ajuns la casa de la tara și a găsit casa goală și-a dat seama că Maria a născut. Asa m-am nascut eu. Iar dupa patru ani a venit pe lume si gagalicea de sora-mea. De data asta intr-un spital, frumos, cu patutul amenjat... Cu inimioare si iepurasi din plus.

.......................................

"Andrei, moldoveanul care a fost prins în timp ce trafica droguri în Malaezia a pierdut și apelul făcut la pedeapsa de condamnare la moarte și va fi executat în luna august a acestui an. În acest moment șansele ca el să scape sunt minime. Românul, în vârstă de 39 de ani, a primit, luni, sentința la apelul făcut deciziei luate de judecători în primă instantă și a pierdut, după ce avocatul pe care și l-a angajat nu s-a prezentat la proces. Odată pierdută și această cale de recurs, Andrei nu mai are decât o singură șansă să scape, și anume grațierea oferită de unul dintre sultanii regionali din Malaezia. Tânărul a fost prins în iunie 2012 trecut pe Aeroportul Internațional Kuala Lumpur în timp ce încerca să transporte 1,5 kilograme de metamfetamină. Substanţele ilegale au fost descoperite în bagajele românului în momentul în care încerca să părăsească Malaezia."

Prezentatoarea se opri pentru cateva secunde, o pauza aproape insesizabila pentru telespectatori, pentru a-si putea opri un oftat sau scancet. 

Era sora mai mica a lui Andrei. Totul era din vina ei... Dar nu avea acum ce sa mai faca. Fratele ei va muri.

________________________

In urma cu 3 ani

Andrei statea la geam si fuma o ultima tigara. "Sunt un om rau. Asa spun toti cei care ma cunosc. Cu toate astea imi aduc aminte ca mama m-a invatat mereu sa fiu bun. Nu stiu cum am ajuns asa si nici daca e adevarat ce se spune despre mine. Conteaza prea putin. Conteaza doar sa fiu fericit. Doar ca fericirea m-a ocolit mai mereu si, cu exceptia catorva perioade din viata, existenta mea a fost doar o zbatere inutila. Numele meu este AP si incepand de astazi am decis ca nici fericirea nu mai conteaza. Mi-am propus sa nu mai vreau nimic si sa accept tot ceea ce imi ofera destinul. Nu vreau sa imi fac planuri, nu vreau sa ajung cineva, nu mai vreau sa alerg disperat dupa iubire. Singurul lucru pe care il mai pot accepta e acela de a trai. Ma uit la teancul de facturi adunate pe frigiderul din bucatarie si imi amintesc de proprietarul garsonierei si de chirie. Platesc aiurea 350 de euro pe luna, doar ca sa imi imaginez ca am o viata decenta din care nu lipsesc masina de spalat, frigiderul, plasma, mobila lux, covoarele persane, netul si pachetul complet de programe TV. Trebuie sa fac ceva!"

Si Andrei forma un numar. Suna la un prieten de-al lui care juca poker. Vroia sa se imprumute la el ca sa joace cateva partide. Poate va castiga ceva... 

 _____________________________

Loredana se trezise devreme. Era o pustoaica de 19 ani. Dadu drumul la televizor si o vazu la sora iubitului ei citind acea stire groaznica.

-Doamne! Andreiii! E vina mea! Ce sa fac?!

_____________________________

Mihai Spone, zis Spatula, isi facea rondul in zona Unirea. Avea droguri la el ca in fiecare seara. Un magazin de electronice si electrocasice avea mai multe televizoare date pe stirile serii. Ii vazu in geam, simultan pe 20 de plasme, chipul lui Andrei. Urma sa fie ucis in Malaezia.

Mihai se apleca si vomita intr un colt. 

"Trebuie sa fac ceva!" 

______________________________

Cadavrul decapiat al lui Andrei a fost transportat in Romania, peste cateva zile. La inmormantare, toti cunoscutii acestuia i-au adus cate o coroana de flori. Singura care a lipsit a fost sora lui, care a spus ca nu poate veni pentru ca este la o filmare. 
Sora lui care il pusese sa faca un pariu. 

Pariul era sa se duca in Malaezia cand castiga primul milion de euro la pariuri si la poker, si sa ii aduca de acolo niste haine de la o prietena... Nu stia ca prietena ei este dealer de droguri. Sau poate stia...

FINAL