Femeia silabisi: “Scrisoare
catre Vocea Femeilor pentru rubrica “Scrisoarea de un milion de lei (100 roni)”.
Doina isi sufleca mainile, ca atunci cand gatea, si incepu sa scrie. Scria
incet si corect. Se uita la ceas. Mai avea doar un pic de timp pana sa ii vina
sotul. Dar ce enervant… Nu mergea deloc Internetul. O va trimite maine, de la
birou.
Auzi soneria. Inchise in graba laptopul si se repezi
sa deschida.
_______________________
“Imi este frica sa nu ma omoare ca pe un caine!
Nu vreau sa va plictisesc prea mult dar recentul caz
al sinuciderii unui italian m-a facut sa va scriu. Sunt foarte speriata! Imi
este frica! Sotul meu este de la un timp foarte nervos, ca acel italian, a si
dat in mine de mai multe ori. Nu ii place nimic din ce fac eu, si daca vede pe
jos o scama, ma ia de par si ma forteaza sa o strang cu gura. Este umilitor.
Cel mai tare am fost distrusa cand intr-o zi am fost sa ii aduc o servieta la
serviciu si am vazut cat de frumos se purta cu colegele lui, comparativ cu mine.
Am simtit ca mor de rusine, de nervi. De ce tocmai eu sa patesc asa ceva? De ce
tocmai eu sa fiu bataia de joc a unui astfel de om? A omului pe care l-am
iubit! Si cred ca si acum il iubesc, dar il si urasc! Nu stiu ce sa mai fac!
Cum sa ma mai comport cu el? Acum cateva zile m-am temut ca o sa termin aruncata
de la etaj. Pentru ca nu avea camasa calcata, m-a luat de par si m-a aruncat
spre usa de la balcon care era deschisa. Era sa ma rostogolesc peste balustrada.
Jur! Nu stiu prin ce minune nu am alunecat, mai ales ca nu mai sunt o fetita,
sunt destul de corpolenta.”
________________________
“Cand a venit de la serviciu, s-a purtat ca si cum
nimic nu s-a intamplat. Ba chiar glumea cu baiatul nostru despre o colega de-a
lui de birou, una foarte sexi. Pe mine mai mult nu ma baga in seama. Ca si cum tot
eu eram vinovata pentru ce patisem! Ca si cum ii era scarba sa vorbeasca cu
mine! Jur, regret din tot sufletul ca l-am ajutat cand a fost la facultate, ca
l-am facut sa invete, sa termine scoala, ca l-am sustinut. Regret ca am facut
copilul, regret ca l-am primit in casa mea. Regret ca nu l-am parasit acum cativa
ani cand a inceput, treptat, sa isi arate adevarata fata. Am crezut ca daca
seara facem sex, e ok, credeam de fapt despre crizele ca erau provocate de
oboseala…
Acum e totul pierdut. Baiatul meu sta mai mult
plecat la prietena lui si nu isi da seama prin ce trec eu si nici nu pot sa ii
spun. Nu cred ca m-ar crede. Este foarte atasat de tatal lui.
Ce sa fac oare? Imi
este frica sa nu ma ucida ca pe un caine, sa ma arunce de la balcon si sa zica
apoi ca eu am cazut! Uneori vad bestia in ochii lui! NU stiu ce sa mai fac!
Ajutati-ma! “
________________________
Italianul isi privi nevasta. Sangele
picura inca din ea. Ce bine ca el invatase romaneste. Si ca Internetul nu mergea
bine, asa ca femeia isi lasase documentul pe desktop, in loc sa fie trimis deja. Ea probabil ca intentionase sa il trimita
a doua zi unei reviste de femei din Romania... "pezzo di merda!..." isi spuse el.
Un "Cntrl +Del". Apoi un "Del". Apoi un "Golire cos de reciclare". Apoi un "Del" la Cookies. Un restart. Toate le facuse cu manusile puse.
Apoi se duse la baie sa se spele. Isi scoase manusile usor, le baga in buznar, apoi suna la Politie. Avea un
alibi foarte buna, amanta lui. Flavia, care il astepta de doi ani ca sa divorteze si ar fi
facut orice pentru relatia cu el.
"Daca ma va supara si Flavia, am si pentru ea o surpriza... Dar mai e pana atunci..."
______________
Final
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu