Hans mergea. Nu spusese nimanui ca era angajat al
serviciului secret de informatii. Avea misiunea sa gaseasca curvele-printese si
printesele-curve. Era o treaba destul de grea pentru ca deobicei acestea erau
greu de abordat. Ceea ce ii usura lui Hans misiunea era faptul ca stia ca
printesele-curve sau curvele-printese niciodata nu arata naspa. Adica arata
bine. Adica nu sunt grase. Era foarte fericit in acea dupa-amiaza de august
cand a reusit sa isi faca timp de o noua razie. Generalul ii facuse un mic semn
cu ochiul si colegii de brigada i-au zambit incurajator. Totusi era o misiune
ultra secreta. Nici macar Obama nu trebuia sa stie cand si unde el, HANS,
lucreaza. Dar stia ca pana si Obama avea nevoie de el. Si Putin. Toti. Toti
trebuiau sa stie cine sunt printesele-curve. Iar el se ocupa de treaba asta!
Rasufla usurat. Intelesese ca asa era pana la urma
menirea lui, in ciuda atator servicii si facultati. Asta e. Pana la urma,
cugeta el, nu e o treaba nici anevoioasa, si nici urata. Nu ca data trecuta
cand a fost pus sa impuste negri. Nu! Acum era totul curat, frumos. Totul era
insa in regula pana cand le vedea dezbracate. Caci asa trebuia sa le descopere.
Se excita si in acelasi timp ii veni sa vomite. NU. Nu se va gandi la asta. Acum
era la serviciu. Se uita pe mica harta pe care o avea in mana. Stia ca inspre
partea aia conturata cu rosu pe harta este raul. Stia ca la rau vin cateva
printese. Treaba lui era sa le prinda. Ofta. Isi lua inima in dinti si sari
poarta. Era foarte cald si nimeni nu era in curte la ora aia.
Hans grabi pasul, uitandu-se din cand in cand in
urma lui. Agentii secreti din tabara adversa putea sa fie oriunde. Nu vedea
insa nimic. Nici macar la ferestre. Niciun pericol.
Era fericit. Ii era pofta de o bere, dar stia ca
fiind de serviciu nu avea voie sa bea alcool. Inghiti in sec. Uneori isi ura
meseria. Apoi isi aduse aminte cand ultima data fusese invitat in vila de o
posibila printesa. Se dovedise ca nu fusese, totusi, printesa. Dar el fusese
servit cu un pahar mare cu ceva frumos si bun la gust. Si plin de ghiata si de
arome.
Hans ajunse in fata raului. Stia ca acolo, la plaja,
sunt macar trei printese.
Una dintre ele, cu o osatura frumoasa, blonda, poate
un pic cam plinuta, parca il astepta. S-a dus inspre ea. Statea cuminte pe un
prosop. “La valoarea ei de viitoare regina, sa stea pe prosop…”, gandi, un pic
scarbit, Hans, dar totusi isi continua munca. Incepu sa o scaneze. O scana
linistit, in timp ce auzi niste voci ciudate. Avea senzatia aproape paranoica
ca cineva indrazneste sa faca misto de el. Colac peste pupaza, dn cauza
zgomotelor din jurul lui, printesa blonda si cam grasuta se trezi.
Evident, ca in aproape toate cazurile, si aceasta
falsa printesa i-a dat cu geanta in cap si a inceput sa il injure. “Cata
impertinenta. Cata prostie. Cata nesimtire. Ce idioate…” isi spunea Hans,
scrasnind din dinti, in timp ce se departa rapid de falsa printesa. Clar, nu
era o printesa adevarata daca era asa de grasa si daca se uitase asa de urat la
el. Iar se inselase.
-
Ba baiatule, futute’n aripa, te-am gasit,
mortii si ranitii ma-tii de javra cretina. Ca am stat ca idiotul sa te caut
peste tot in Frankfurt, pe caldura asta, nenorocitule! Acum, hai, mars in
cosmelie. Futu-ti neamu’ al dreacu sa’ ti fut de cacanar neamt plin de cacat spurcat!
Te’n gatu’ mortilor ma’tii de retardu’ dreacu’. Mars fa, nu auzi?! Hai acasa.
Ca iar ai reusit sa scapi de la azil. Jegul dracului de nebun. Astia ca tine
merita omorati!
Vocea bodyguardului lui secret il relaxa. Stia ca
este urmarit de nave extraterestre care vor sa ii fure misiunea. Oamenii din
parc se uitau la el. Sesiza ca se uita ciudat. Ce idioti. Habar nu aveau ca el
se deghiza in nebun ca sa fie cel mai tare agent secret al planetei.
Final
