Ana Pamfile si Oana
Filimon erau ca niste cateluse ascultatoare in fata Veronicai Popescu. Veronica
era o femeie de vreo 50-55 de ani, inalta, slaba, cu parul vopsit
blond-cenusiu, mereu bine aranjat, cu niste ochelari de argint, delicati, postati
in varful nasului ei mic si carn. Chiar si la varsta aceasta, eleganta ei dar si
corpul bine pastrat, atrageau privirile admirative ale tuturor. Se mandrea ca
este ca zodie scorpion si ca pe deasupra ca are ascendentul tot in scorpion. Si
astfel isi scuza, cand cineva era foarte deranjat de stilul ei acid, rautacios
si obraznic, ranjind cu malitiozitate, defectele, dand vina pe semnul ei
zodiacal. Din cauza firii ei reci si dure, mai ales cu barbatii, lumea o banuia
ca este lesbiana. Insa adevarul despre sexualitatea Verei nu il stia decat ea,
pentru ca desi lucra in show-biz de peste 30 de ani, fusese mereu extrem de discreta
cu viata personala, o calitate care rar se mai gaseste in lumea mondena.
Oana si Ana,
angajatele ei, erau complet diferite fata de ea. Cel putin Ana, o fata de vreo
30 de ani, plinuta, cu o figura tampa, rotunda ca o placinta sau ca o mamaliguta,
cu nasul borcanat si pistruiat, cu ochii veseli de maimutica, si cu niste buze
care ar fi fost senzuale, daca nu ar fi fost umbrite vesnic de o mica dar
imposibil de trecut cu vederea, mustacioara.
Oana era un pic mai
diferita de Ana, incerca sa ii calce pe umeri Verei, dar era doar o palida
copie amuzanta a acesteia, si asta o scotea din sarite, caci constientiza acest
lucru, fiind totusi destul de isteata. Daca Ana avea o rautate prost-mascata
mimand o dragalasenie copilareasca mult prea exagerata, Oana era cam prea serioasa
si vroia sa para doar fata delicata, eleganta si care munceste foarte mult,
sacrificandu-se pentru toata lumea. Oana era de fapt o fata inspida, cu o
figura comuna, cu un fund foarte mare, mascat insa inteligent de bluze lalai si
negre, si cu un nas acvilin pe care zacea un neg la fel de inspid ca si
posesoara lui.
Daca Ana radea fara
explicatie la fiecare cuvant pe care il spunea, cu un ras molipsitor dar care
la un moment dat te scotea din sarite si te facea sa crezi ca este un pic
retarda, Oana ofta la fiecare fraza. Vera le examina pe amandoua cu ochii
mijiti. Le desemnase asistentele ei la unul dintre cele mai mari festivaluri
din Romania, si rezultatul: o mare brambureala. Azi era prima zi a
evenimentului de la malul marii, si nimic nu era inca gata. Cand le desemnase
pe cele doua sa se ocupe de ce ar fi facut ea in mod normal, atunci cand era si
platita pentru treaba asta, si cand mai avea peste 10 asistenti care ii faceau
alte treburi, se gandise ca nu va mai fi sunata din minut in minut de catre
toata lumea care sa ii ceara explicatii despre Mangalis. Din pacate, desi le
daduse cateva milioane celor doua “natange”, cum le numise chiar ea in urma cu
doua minute, tot era stresata de toata lumea. Cantareti, producatori de
televiziune, operatori, impresari, PR-i, ziaristi, reporteri. Toti o sunau pe
ea, spunandu-i foarte clar ca nu se pot intelege cu cele doua asistente, ca
sunt incompetente si rauvoitoare. Iar acum Politia! In 10 ani de cand se
organiza acest eveniment, niciodata, dar niciodata nu o stresasera cei de la
Politie! Si mai era si editie jubiliara!
Chiar daca Verei nu
ii mai pasa de Mangalis ca pe vremuri, cand veneau bani cu tona de la
Presedentie, de la Primarie, de la Opozitie, de la mafia din oras sau de la
copiii de bani gata de prin tara care vroiau sa devina peste noapte vedete,
cantand la Mangalis, totusi trebuia sa se ocupe de acest eveniment. Cineva de
sus din TV, ii spusese ca daca va arata bine evenimentul, in toamna va fi promovata.
Desi parea calma, Vera clocotea de furie.
-
Sunteti
amandoua extrem de proaste! Tu, Ana, in mod special! Am auzit ca ai scris numai
tampenii pe Facebook! Iar tu Oana, asa indolenta si nesimtitoare….
-
Doamna
Vera, cu tot respectul, am slabit trei kilograme de cand ma lupt cu evenimentul
asta…
-
Nu se
vede!
I-o
taie imediat Vera.
Ana
izbucnise in ras, insa si Vera si Oana ii aruncara niste priviri atat de
ucigatoare, incat Ana inghi in sec si tacu.
-
Ma suna
toti! Am crezut ca daca va las pe voi, doua zevzece…
-
Ce
inseamna zevzece? Intreba naiva Ana.
-
Prost, natarau, gagauta, neghiob,
smintit, retard…! Vaco! Ii suiera Oana printre dinti.
-
Repet, si nu ma mai intrerupeti ca va arunc in mare pe
amandoua! Repet… (Vera isi trase rasuflarea si continua mai calm). Ma suna
toti, ma intreaba de ce unii dintre artisti nu sunt pe lista, alti artisti se
retrag pentru ca nici pana la ora asta nu li s-a spus unde o sa fie cazati, ma
suna presa ca nu stie nimic despre eveniment, ca nu a primit niciun comunicat!
Si acum Politia! De ce nu ati stiut ca nu este voie sa se auda in noua locatie
muzica dupa ora 24.00! La ora 24.00 trebuia dupa programul facut de voi sa
presteze urata aia din America, si eu ce ii spun?! Deci nu mai pot cu nervii.
Este numai vina mea ca am luat dupa mine doua mucoase!
In acel moment, Vera se opri. Ragai o data, isi holba ochii,
apoi facu “Aa..” si se prabusi pe puntea Vasului –Scena din Mangalia.
-
Aoleo! Doamne! Doamna Vera?!
Cele doua fete
tipau si galagia i-a adus langa ele pe cativa tehnicieni care lucrau la
sonorizare. Un barbat in salopeta de blugi, foarte bronzat, dupa ce ii palpase
mana si gatul Verei, spuse:
-
Fetelor,
sefa e moarta! Acum cred ca voi o sa va ocupati de eveniment.
Desi Oana si Ana au
incercat sa tina in frau situatia, mai ales sa nu se afle ca celebra
producatoare si prezentatoare TV Veronica Popescu a murit, se pare ca nu au
reusit acest lucru, pentru ca la numai o ora dupa ce femeia a fost depozitata
la morga Spitalului Universitar din Constanta, unul dintre artistii care urma
sa concerteze in prima seara, un artist de origine bulgara, Iuri Bogdanov, o suna
pe Ana, si cu o voce misterioasa o intreba:
-
Este
adevarat ca a murit domnisoara Vera?
-
Doamne!
De unde ai aflat?
-
Ei, nu
conteaza… Spune-mi tu esti bine? Spectacolul se face? Festivalul adica… Adica
nu se anuleaza nimic, nu?
-
Nu…
-
Deci eu
cant?
-
Canto
Iuri, canti. Acum serios, am foarte multa treaba…
-
Daca
tot te-am prins la telefon, te rog mult, poti sa ma ajuti cu inca ceva. Si ma
revansez! Iti aduc un parfum de trandafiri, ca sunt imaginea lor!
-
Nu
merci, nu am nevoie, am acasa vreo 30 de …
-
Asculta-ma
ca este in interesul tau…
-
Ce vrei
sa spui?
-
Nu pot
sa vorbesc la telefon. Ne vedem in jumatate de ora pe plaja, langa Salvamari,
si apoi plecam la o terasa sa vorbim.
-
NU am
timp de asta Iuri!
-
Repet,
am vazut ceva azi si este in interesul tau sa ne vedem!
Iuri statea in
camera de hotel. Fusesera cazati la un hotel tipic romanesc post-revolutionar,
in stilul cum sa faci din rahat bici, adica sa faci dintr-o cladire veche si
scorojita, dand cu putina vopsea, ceva nou.
Iuri, care se
nascuse si crescuse intr-o familie saraca de langa Sofia, nu era foarte
deranjat de conditii. Nici noua lui iubita, Luciana, o tanara romanca de vreo
23 de ani, nu remarca faptul ca un artist ar trebui sa stea la 4 stele si nu la
2. Luciana fusese foarte indragostita de Iuri la inceputul relatiei. Era
frumusica dar nu era deloc sexy. Devenise mica lui roaba. Ii mai ramasese poate
de facut doar sa respire in locul lui, sau sa manance, si sac ante, in rest
facea aproape tot. Nu era de mirare ca Iuri se ingrasase cu 20 de kilograme
dupa divortul de Melania, cu care avea doi baieti, iar biata Luciana slabise de
la inceputul anului aproape patru kilograme.
Mirosind parfumul
cu care se daduse in exces Iuri, Luciana isi stranse buzele cu durere, apoi il
intreba, ca intr-o doara pe iubitul ei cu douazeci de ani mai mare decat ea.
-
Puiule,
te vezi cu cineva acum? Nu mai mergem la masa?
-
Nu
piersicut, nu. Du-te sa mananci tu.
-
Mi-e
cam naspa sa mananc singura. Si.. mai e ceva..
-
Ce
draga?
-
Daca te
vede vreun ziarist cu vreo femeie, o sa creada ca esti cu ea, si eu singura… si
o sa scrie prostii.. Si stii ca tati s-ar supara… Oricum eu nu cred nimic.. Stiu
ca tu esti un scump…dar…Presa… urasc ziaristii astia idioti…Hai pui, te rog…Nu
pot sa vin si eu cu tine la intalnire?
-
Luciana.
Nu ma enerva.
Tonul lui Iuri se
schimbase radical. Nu mai era nici dragstos, nici bland. Parea acum, asa,
uitandu-se din oglinda cu ura spre Luciana, cu mustacioara lui neagra si cu o
mana ridicata in sus ca sa isi aseze niste par peste inceputul de chelie,
semana izbitor cu Hitler, gandi pentru o secunda fata.
Luciana tremura si
lasa capul in jos.
-
Te
ascult si ma supun…
-
Hai,
termina. Nu stau mult. Acum da-mi un sarut si adu-mi un pahar cu votca. Acum nu
maine!
Se apropia ora
inceperii evenimentului. Surprinzator, de cand murise Vera, Oana si Ana nu
statusera o clipa locului. Desi staff-ul si muncitorii de la Mangalis crezusera
ca se vor duce acasa fara sa ia niciun ban, si ca Festivalul se va sista in
acel an, evident o data cu moartea Verei, iata ca nu se intamplase asa ceva.
Dimpotriva, parca impulsionate, fetele incepura sa se descurce din ce in ce mai
bine. Lucrurile gresite sau prost organizate se reparasera in mare parte si cat
de cat, cel putin pentru prima seara de Festival, totul era organizat ca la
carte. Ana se daduse peste cap si facuse chiar si o masa cu gustari pentru
artisti, presa si organizatori, de pe care nu lipsea si sampania. Oana se uitase
urat la ea, pentru ca ura tot ce inseamna alcoolul, insa ceilalti din stuff
fusesera asa de fericiti de ideea Anai, incat, nu mai avusese cum sa interzica
sampania. Toata lumea devenise euforica, toti stateau cu cate un pahar in mana
si eventual cu cat eo tigara in cealalta, pe punte, asteptand ca ultimele pregatitri
sa fie facuse, ca prezentatorii sa poate intra pe scena sis a se inceapa… Din
cauza sampaniei, toti se simteau bine, radeau, astfel ca la un moment dat, cand
cineva isi aduse aminte de moartea fulgeratoare a producatoarei evenimentului,
tacura cu totii, stanjeniti. Chiar in acel moment cineva, unul dintre dansatorii
Selenei Ionescu, una dintre artistele in voga in acesst an, care urma sa faca
un show special in prima seara, navali pe punte cu figura congestionata.
-
Hello!
Oameni! A murit unu’ in baie! E sange peste tot!
Oana si Ana
rontaiau cipsuri si beau cate o bere in camera de hotel. Ana scoase din geanta
si o sticla de whisky. Era un J&B autentic.
-
De unde
il ai fa? O apostrofa, zambind totusi, Oana.
-
Retardul
de a cantat doar o melodie, gay sau ceva de genul. Mi-a dat asta si niste
bomboane.
-
Ce panorama
esti!
-
Pai
daca nu a mai ajuns fita pulii de Lolo! Stii foarte bine ca nu aveam ce sa fac
in alea cinci minute…
-
Da, in
fine. Putreai sa ii ceri bani!
-
I-am
cerut. Nu avea. A zis ca se jura sa nu mai aiba parte de sex o luna ca nu are
decat 50 de roni in buzunar. Si ca spera sa faca niste bani daca se duce la gay
la nudist, si ca poate se revanseaza si…
-
Hai ca
esti proasta. Te-a prostit. In fine…
-
Hai
noroc! Avem nevoie!
-
Da…
-
Si
pentru Iuri! Sa se odihneasca in pace!
-
Si
pentru Vera!
Cele doua fete izbucnira in ras.
Iuri fusese mortul
din baie. Desi fusese acoperit cu o fosta plasa de pescuit de catre ucigas, pentru
ca sangele sa fie oprit, o dunga subtire de lichid rosiatic il alarmase pe
dansatorul care daduse strigarea. Panica durase exact trei minute, pentru ca Oana
reusise in timp scurt sa ii calmeze pe toti. Luase megafonul si le spusese
tuturor ca daca nu continua, nu o sa isi mai ia banii. Ca fusese un mic
accident, si nu o crima, ca omul facuse atac de cord si cazuse in baie peste
chiuveta. Lumea se calmase instant, mai ales ca nimeni nu il suporta de fapt pe
Iuri, care facea playback mereu, si era foarte obraznic atat cu barbatii, cat
si cu fetele. Asa ca prezentatoarea Antonia Calamat, alaturi de asistentul ei
Gogu Pantelimon, dadura startul evenimentului. Speriati, toti artistii, cantara
putin si nu mai facura nicio fita, asa ca evenimentul se termina, cu tot cu
recitalul Dolitttei Vas, la ora 24.00 fara cinci minute.
Totul mersese
perfect iar cele doua fete aveau ce sa celebreze. Pe de alta parte, urmau inca
cinci zile de Festival, iar Politia era in alerta. Trebuiau sa se prezinte la ora
8.00 la sectia din Mangalia.
-
Hai
noroc!
Oana se trezi extrem
de prost. Era ora 9.00. “Fuck! N-am auzit ceasul! O sa am probleme la Politie!”
Apoi se imbraca rapid, cu ochii mijiti si plini de urdori galbene, si
urca in masina. Nu mergea nicaieri fara masina. Nici macar cinci metri. De aia
si avea fundul acela extreme de mare si plin de celulita. NU se obosise sa ii
bata in camera vecina colegei ei Ana. Insa cand intra in masina si gasi capul Anai
cu ochii dschisi, postat exact pe scaunul soferului, o apuca o adevarata criza
de nervi.
Gavriloiu, un
individ grasuyt, plinut si mereu foarte rosu la fata si transpirat, transpire si
mai tare in fata comisarului Lazarius. Lazarius se uita la el ca la un limbric.
Gavriloiu se ocupa si el de Festivalul Mangalis, dar de partea cu sponsorii,
marketingul, intr-un cuvant, de chestiile coioase. Comisarul simtea ca omul din fata lui are,
sau va avea in curand multe probleme cu legea, pentru ca, dupa o experienta de
30 de ani in Politie, ii dai seama imediat daca cel din fata ta este un
infractor sau nu. Dupa ce va termina cu acest sir de crime absolute inexplicabile,
va cere sa vada toate actele companiilor lui Gavriloiu. Si-l eticheta in minte:
“Un pulifric gaozar umflat…”
Usa se deschise in incapere intra o doamna inalta,
blonda, cu un nas a la Cyrano de Bergerac . Era Melania, fosta sotie a lui Iuri.
Fara sa mai ceara voie sa se aseze, sau sa isi ceara scuze ca intra nepoftita,
isi aprinse o tigara, apoi, cu o voce ragusita, anunta:
-
Din acest moment, eu ma voi ocupa de Mangalis.
Proasta de Oana nu se pricepe, alealalte doua au murit, norocul vostru ca ma
aveti pe mine, ii spuse lui Gavriloiu.
-
Ma tem ca trebuie sa va dau afara…
spuse Lazarius.
-
Cat despre Iuri , stiu cine l-a
omorat! Cretina aia cu care a fost! Urata aia de Luciana! Avortonul ala!
-
Doamna… condoleante dar… nu cred ca
aveti probe sa acuzati …
-
Stiu foarte bine. Si la cat de
desteapta sunt, probele le gasesc imediat!
-
Afara
imediat!
Comisarul isi iesise din fire.
Cora Scoica asculta
muzica la casti. Se pregatea psihic pentru seara cand urma sa cante. Desi
vorbise cu organizatoarele de peste sase luni, nici pana azi, 14 august, ziua a
doua a Festivalului, numele ei si al artistului neamt cu care ea avea duet, nu
erau pomenite, nici pe site-ul official, dar nici pe Facebook-ul evenimentului.
Cu toate acestea nu se descuraja. Will ii spusese ca asta e Romania, si ca este
dispusa sa dea spaga ca sa cante. O durea sufletul ca Will trebuia sa dea bani,
mai ales ca toti nemtii din orasul lui ii dadusera like- pe Facebook si pe
youtube la melodiile lor. O deranja enorm si ca cele trei femei isi batusera
joc de ea timp de jumatate de an in care o asigurasera ca va avea cel pitin 15
minute de recital pe scena Mangalis. O deranja si ca inca nu stia unde va fi
cazata, unde va manca, unde va dormi. O mai deranja si faptul ca alti cantareti,
doar cativa, urmau sa primeasca bani pentru scurtul lor moment artistic, in
timp ce ea sau altii, era tratati in acest mod josnic. O supara si faptul ca ea
urma sa primeasca bani in vreo cateva luni de la o mostenire, dar pana atunci
avea conturile aproape goale. Isi amesteca cu un pair roz un amestec de votca
si de suc de grapefruit si incerca sa se abtina sa mai fumeze. Nu de alta dar
calculase ca in ultimii 15 ani daduse cam 20.000 de euro pe tigari. Statea pe
plaja si incerca sa se simta bine dar 1000 de ganduri ii veneau in cap. Se mai
ridica sa bea din paharul care se afla intr-un altul mai mare, plin de gheata,
o alta gura, cand ramase cu mana la gura. Marea ii aducea ceva in dar. Isi puse
ochelarii. Scapa paharul din mana. Recipientul se rostogoli fara zgomot pe nisipul
gri, fin si fierbinte.
Din mare, plin de alge, iesi corpul Lucianei. Vanata si umflata. Si
foarte moarta.
- Maiculita!
Va urma.
