Ella era foarte vesela. Era de mana cu Paul, iubitul
ei, si se plimbau razand prin centrul Nurembergului, intr-o superba zi de
primavara. Soarele le mangaia fetele frumoase, tinere si fericite. Paul si Ella
erau romani dar stateau de patru ani in Germania. La inceput, Paul lucrase ca
zidar, apoi electronist, apoi isi stransese niste bani sa faca o mica afacere. Facea
pietre funerare pe care le vindea foarte scump. Ella, timp de doi ani nu facuse
nimic, dar in urma cu alti doi ani se apucase serios de un hobby de-al ei care
acum ii aducea banuti frumosi. Croseta. Orice, la orice ora, orice textura,
pentru oricine. Lucrurile facute de ea la comanda, fie ca erau pentru copii, pentru
batrani, sau chestii la moda pentru rock-aritele carora le placea sa imbine
jeansii si pielea cu o bluza de lana alba cu modele ciudate, chiar si cerceii
crosetati de ea, din ata fina sau din matase, care semanau izbitor de la
departare cu niste trandafiri, lalele, frezii sau narcise, se vindeau bine si
sigur in Nurenberg dar si in alte orasele din Germania.
Ce doi erau fericiti pentru ca acum stransesera
suficienti de multi bani cat sa isi cumpere o vila impreuna, in afara orasului,
si peste cateva luni sa se casatoreasca. Deja trimisesera invitatii atat in
Germania, la prietenii lor de aici, cat si in Romania, la rudele si
cunostiintele lor de acolo. De aceea isi si cumparasera mai intai vila,
inainite sa faca nunta, pentru ca cele peste 50-60 de persoane invitate sa aiba
unde sa stea cateva nopti, in caz ca petrecerea va dura mai mult.
Cumparasera si bilete
pentru luna de miere. Cum vizitasera in cursul celor patru ani de cand erau plecati
din tara mai toata Europa, au dorit sa aleaga pentru luna de miere ceva mai
special, asa ca au ales Maldive. Acum tropaiau veseli pe strada, in cautarea
verighetelor. Era aproape ultimul lucru care le lipsea ca basmul lor frumos sa
fie perfect.
Maiorul Cotofana a fost trezit din somn mai devreme decat
de obicei. Cineva din apartamentul vecin scapase ceva foarte greu pe jos, si
acum urla. Instinctul de politest il facu pe tanarul de 28 de ani sa se ridice
din pat in graba, si doar in chiloti, sa bata cu putere la usa din dreapta.
“Apartamentul 69… Ha, ha… ”, ranji el, citind numarul apartamentului.
Imediat in pragul usii aparu o tanara inalta,
intr-un fel de tricou foarte lung si murdar cu Guns N’ Roses, si niste colanti
decolorati verzui-galbeni, cam largi. Avea parul negru zburlit in toate partile
si ochii incercanati si plansi.
-
Buna dimineata. Sunt vecinul de langa.
Am auzit un zgomot si tipete. Sunteti ok? Ah, permiteti-mi sa ma prezint, Maior
Cotofana! Lucrez in Politie.
-
Neata… Sunt Ilina Dobre. Lucrez in
banca…
-
De la dumnevoastra s-a auzit?
-
Da, de la mine… am scapat ibricul cu apa
pe jos in bucatarie in timp ce imi citeam mesajele…
Tanara fata ofta si din ochi i se scurse o lacrima
din ochii albastri, foarte frumosi.
-
Dar s-a intamplat ceva?
-
Pai… A fost socant ce am citit, intr-un
mesaj…
-
Ce anume s-a intamplat?
-
Am primit un mesaj din Germania, de la
mama fostului meu iubit… Trebuia sa se insoare luna asta. Eram si eu invitata…
-
Asa, si?
-
Si l-au gasit mort azi dimineata, intr-o
balta de sange, cu gatul retezat…
Tanara fata izbucni in plans. Maiorul Cotofana o lua
in brate si o ajuta sa se aseze pe o canapéa din casa ei. Casa era frumoasa dar
in mare dezordine. Rochii amestecate cu prajituri, ciorapi pe lampa, carti deschise
peste tot si mai multe cutii de bere pe sub masa. Si o pisica aurie, foarte
grasa, se intindea si casca de zor.
-
Va rog sa imi scuzati dezordinea… Eu…
-
Nu este nimic. Stati linistita. Si la
mine este dezordine, minti Cotofana.
-
Si acum, hohoti fata, acum sunt invitata
la inmormantare, nu la nunta… Of Doamne! Acum va fi groaznic!
-
De ce anume, doar v-ati despartit… El
urma sa se casatoreasca cu alta si…
-
Nu! Planuiam sa il recuceresc in doua
zile in Germania! Fuck!
-
Am inteles…
-
Nu ma intelegi gresit! Nu vroiam sa
raman cu el! Era o chestier de orgoliu… Este vorba ca … ea mi l-a furat! Dar nu
vroiam sa ii despart. Doar sa ii arat ca m-am schimbat, ca sunt si eu sexy si
nebuna ca ea, nu doar o contopista si o corporatista, cum ma numeau, de 100 de
kile…
-
Poftim?
-
Uite!
Tanara scoase de sub o perna o poza cu o femeie
grasa langa un tanar foarte simpatic care radea cu gura pana la urechi si care
avea o sticla de bere in mana, si o tigara in alta.
-
Cine sunt ei? Intreba Cotofana.
-
El e Paul si asta… asta sunt eu acum
patru ani!
-
Aoleo maiculita… pai nu-i de mirare ca…
-
Ca m-a parasit, asta vrei sa spui?!
Si tanara izbucni in plans din nou.
-
O! Nu! Vreau sa spun…
Cotofana se uita indelung la figura dragalasa si la
corpul perfect pe care tanara il avea acum.
-
Vreau sa spun ca nu e de mirare de ce
sunteti asa de suparata. Vazandu-va acum, sigur s-ar fi indragostit din nou de
dumneavoastra si ar fi anulat nunta cu femeia aia care vi l-a furat. Si va
inteleg… caci acum nu o sa stie niciodata ce frumoasa ati devenit…
-
Multumesc mult!
Tanara isi sulfa nasul intr-un servetel de pe masa.
Apoi isi sterse demna lacrimile, isi aduna parul intr-o coada cat de cat
dreapta, si intreba:
-
Domnule Cotofana, vreti sa mergeti cu
mine la inmormantarea lui Paul in Nurenberg?
-
Da!
Va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu