2. Misterul pestelui spada

***
Niciodata nu as fi crezut ca invitata fiind la rudele indepartate ale iubitului meu, Tom, mai précis, la sexoasa, desi trecuta lui matusa Cornelia si la sotul ei, inca ultra gelos pe farmecele, nurii si doritorii neveste-sii, Barbu Ionica, zis Lascarica, (pentru ca era fan al personajului cu acelasi nume din celebrele filme ale lui Nicolaescu) ca voi rezolva o crima. Si inca una pe care nu reusise inca sa o rezolve SRI-ul nostru smecher. Haha!
Recunosc, cand am plecat de acolo, dupa 4 ore, din casa lor in glorie, in timp ce ei inca se holbau la mine, si probabil ca nu intelegeau cum naiba “copila aia” (adica eu)  reusise sa dezlege misterul ala incurcat. Ma umflam in pene, mai ditai ca un sultan, un fazan sau un curcan… Nu stiu exact cum sa ma descriu, dar eram extrem de mandra de mine!

***
Initial am intrat in casa familiei Barbu cu inima stransa. Ma gandeam ca desele mele aparitii Tv poate au stranit intrebari si controverse si voi fi supusa unui ditamai interogatoriu sau macar unor priviri sticloase si rautacioase din partea, in special, personajelor feminine. Din fericire, insa, doar Tusa Cornelia, o dulceata de femeie, nebunica, in stilul meu, si cu niste sani, extrem de generosi (daca ar fi existat Playboy in anii 70’, sigur Tanti Cornelia ar fi fost pe coperta), si nepotica ei de numai un an, Lilicuta, in rest doar barbati!

Unchiul Barbu, fratele lui, Alin, si niste nepoti din nu stiu ce alta parte, Viorel si Papi, de vreo 13 si respectiv 15 ani. Destul de obraznici sa se uite la mine cu nesecat interes, dar destul de inteligenti incat sa tina cu mine, la nevoie, sa imi asculte ordinele – de genul: "as vrea si eu niste vin cu apa minerala" - si sa imi impartaseasca ideile.

***
Sa va povestesc insa de la inceput. Era extrem de frig si desi nu suport transportul in comun, am fost de acord de data asta. Autobuzul 104 ne-a adus chiar fix langa blocul cu pricina unde urma sa ne petrecem Craciunul. Evident ca un taxi ar fi costat de 5 ori mai mult.

Era oricum, un Craciun destul de trist, pentru ca tatal meu era bolnav, avea cancer bietul de el, si oricum nu il mai vazusem de ani si ani, pentru ca locuia in Franta cu noua lui familie, iar cu mama, care locuia in alt cartier al Bucurestiului, abia de corespondam sporadic. Nu il suporta pe noul meu iubit, ca de altfel, pe niciun alt iubit din viata mea, ideea era ca in trecut nici eu nu tinusem la cineva in mod special si folosisem ura ei ca motiv sa ma despart de bietii baieti. Acum insa nu ii mai mergea. Chiar imi iubeam alesul. Iar mama facea greva, si nu imi mai raspundea la telefon.

Cert este ca ajunsesem, destul de ingandurata dar si infrigurata in blocul 78. La numai cateva minute dupa ce ne-am salutat, pupat, asezat la masa si toastat, unchiul Lascarica a inceput sa isi idea sms-uri indracite cu cineva. La un moment dat, se opreste, ofteaza si spune.”Sarmanul rus, Sasha, fostul meu sef… Are numai o ora cat sa foloseasca telefonul mobil. Ca e la bulau. Vorbeam de meciurile noastre de table… Hehe, ce o sa le mai duc lipsa! Putini stiu sa joace bine table, si femeile, aproape deloc! Nevasta-mea, cel putin, hehehe, niciodata nu a jucat! Dar patronu’, mama, mama, era priceput! Il lasam sa ma bata, ca sa iau o prima! Si ce fericit era…”

***
Lascarica de Rahova avea vreo 60 de ani, era diabetic, dar insa se tinea bine, si fusese concediat cand patronul fusese bagat la zdup pentru omor deosebit de grav. Evident, in urma inchiderii lui, fusesera descoperite si niste sume mari lipsa, multe hartii incurcate, facturi restante, si evident, fabrica de sticla intrase in faliment. Sincer, la prima vedere, auzind cum povesteste Unchiul Lascarica toata tarasenia, cu retinere visavis de patronul rus, ai fi avut senzatia, nu numai ca Sasha era vinovat de toate crimele de care fusese invinuit, dar ca probabil mai avea si alte bube negre la activ.

Pe scurt, ce se intamplase?!

Intr-o dimineata de decembrie, primele doua persoane, Anita si Sabina Stamate (surori, in varsta de 43 si 47 de ani, venite in fabrica sa deschida si sa inceapa curatenia) au sunat la ora 7.30, disperate, la Politie, Salvare, Pompieri si cateva televiziuni. Managerul fabricii, Damian Alexandrescu, care era in certuri mari cu patronul rus, fusese gasit pe jos, intr-o balta de sange. Cauza mortii: inima perforata de un obiect ascutit. Obiectul fusese gasit langa trupul lui Damian, era vorba de o lampa atipica in forma de peste spada.

Initial toata lumea, pana si Politia, a vrut sa creada ca fusese un accident sau o sinucidere, nu de alta, dar se apropiau Sarbatorile de iarna si oamenii vroiau sa stea si ei acasa, adica, Gelu, numit si Assante, datorita asemanarii cu celebrul actor, cat si Grasu’, colegul lui, sa ramana linistiti cu familia si copiii acasa, nu sa investighez crime la 0 grade. Dar pacatosul de biletel din vesta “omoratului”, le-a stricat la toti planurile.

De altfel, unchiul lui Tom, iubitul meu, se inchina si dracuia in acelasi timp: “Doamne, firar a dracului naibii de treaba, daca as fi stiut ca se lungeste treaba atat, si ca mai pe urma o sa fim si concediati, as fi umblat eu la mort la costum, i-as fi gasit biletele, si in Dambovita cu ele!”

-        Ete! Ce sa zic! Mormai oarecum blazata dar si amuzata, nevasta lui Lascarica. Ce sa te mai faci si tu! Pana la Dambovita iti ingheta sapcalia! Daca tot ai fi luat biletul, il ardeai naibii aici in casa, sau pe drum si il aruncai intr-un gunoi, sau nu stiu, il mancai, il inghiteai, ca nu te mai cata nimeni la WC sa vada ce-ai scos!

-        Fomeie! Taci ca spui prostii fata de copiii astia!

Eu insa am dat din cap, adica nimeni nu spunea prostii, totul era OK, cool, si toata treaba era fascinanta!

Am mai remarcat ceva. Ca unchiul lui Tom se inrosise la fata cand se pronuntase numele Stamate. Ca sa verific ceva, am sunat la redactie la mine si am cerut cu Sabina. In tot acst timp m-am uitat la unchiul lui Tom. Nicio clipire. Aham…

Sincer, povestea suna destul de misto, dar nu intelegeam anumite aspecte… Plus ca nu credeam o iota cum ca Sasha ar fi omorat pe cineva, chiar si pe un subaltern crizat, nervos si obraznic. Desi nu il stiam pe Sasha asta, imi inspira o fiinta supusa, blanda si draguta… (Poate pentru ca fostul meu pisoi, care decedase in urma cu un an, il chemase Sasha?! Hmmm)

Pe scurt, unchiul iubitului meu povestise ca barbatul era oricum urmarit de vreun an de cand iubita lui facuse plangere la politie pentru faptul ca in timp ce ea se afla cu acesta in vacanta, in Dubai, niste oameni, se pare ca pusi de iubitul rus, ii sparsesera casa. Tot el ii marturisise iubitei moldovence, o blonda frumoasa de peste Prut, ca a vrut doar sa o verifice, sa stie sigur ca nu este inselat, si ca acum ca nu este inselat, poate ca o va cere de nevasta.

Se pare ca dragostea lor era foarte mare, confirma si matusa lui Tom, care se pare ca empatiza cu moldoveanca din Chisinau.

Am mai aflat ca fosta sotie a rusului, o romanca pe nume Magda, se afla pe lista suspectilor, ceva de genul, razbunare ca este parasite, desi avea se pare un alibi, cat si unchiul lui Tom, care statuse pana noaptea cu o seara inainite de moartea administratorului si care nici el nu se intelegea cu acesta. Culmea, nici unchiul lui Tom nu prea avea alibi, ceea ce o nelinistea pe biata matusa a lui Tom.

Domnu’ Barbu, serios de data asta, ne-a zis insa, fara frica, de parca ar fi fost posesorul unor coaie uriase, mari si paroase, stropite cu aur: “Mie mi se falfaie de prostia asta, nu mai stiu ce Dumnezeu am facut eu in noaptea aia, stiu ca am plecat spre dimineata acasa, dar nu am facut nimic. Si sa indrazneasca careva sa puna gheara pe mine ca mor cu el de gat!”

Acum intelesem ingrijorarea matusii lui Tom de la inceput. Ca orice femeie, ii era teama pentru omul ei. Ca cine stie?! Mai ales ca si lui Nea Lascarica ii cam placea vinul.. Si la betie, cine stie ce naiba se intampla?! Mai ales daca nu e vinul bun!

Dupa ce ingurgitasem, cu ochii la unchiul lui Tom, mai précis la povestea lui, aproape vreo jumatate de duzina de sarmale, facute de matusa lui Tom, am priceput ca exagerasem, pentru ca déjà ma durea burta. Pusese capac un fel de visinata facuta in casa si un pahar de vin de tara. Vai de burta mea! Dar ca sa nu pierd nimic din ce se mai spunea la masa despre crima, m-am prefacut ca raspund la un mesaj de Craciun, dar am pus telefonul pe inregistrare, si am plecat linistita spre baie.

Trebuie sa recunosc ca eu ador casele cu pe putin doua bai. Se spune ca nu vei divorta niciodata daca te muti cu partenerul intr-o casa cu macar doua bai. Se pare ca teoria mea era buna, pentru ca desi aveau 3 camere, sotii Barbu, nu aveau o baie, sau doua, aveau patru bai! M-am simtit ca in rai, evident, si am pornit sa le vizitez pe toate, mai ales ca sincer, de la atatea mancaruri romanesti, ma durea burta rau de tot. Si am mai uitat sa specific ceva: eu exact cand sunt pe buda judec cel mai limpede.

>>>>> 

Dupa vreo ora si 40 de minute, timp in care, vreo 20 de minute mi le-am petrecut analizand si schimband baile din casa, ca un catelus care isi cauta cea mai buna parte de nisip ca sa isi faca treburile, m-am intors inapoi, spalata, dichisita, mai usoara si mai doritoare ca niciodata sa rezolv “misterul din Fabrica de sticla”.

Din pacate pentru mine, se pare ca lumea se plictisese de poveste, asa ca tot familionul se afla in bucatarie unde se faceau clatite. Vorba aia: la placinte inainite, la razboi, inapoi!

Eu insa aveam asul din maneca! Mi-am recuperat linistita telefonul de pe masa, m-am strecurat intr-una din incaperile goale, si, fericita, i-am dat drumul la inregistrare, cu gandul ca ce voi asculta mai departe, cat timp lipsisem, ma va lumina cat de cat, in acest caz incalcit. Cand colo:

“- A plecat, ba? - Ihi! – Vezi ca a pus telefonul pe inregistare!

- Da, ce crede ca o barfim?! Ce fete aduci si tu, zau daca te inteleg! - Ei… m-am obisnuit cu ea. E putin … (pauza)…. In rest e ok. - Pai sa fie cu capul cum vrea (aha, despre asta fusese vorba in pauza aia..!!!) dar nu la noi in casa! (pauza) - L-ai oprit?! - Stai asa. Cred ca da. (pauza lunga)”

Asadar aveam o “frectie” de inregistrare. O janghina, un jet, un bulshiet, un rahat, o porcarie, un nimic, un fas! Si o frectie de petrecere. Si o frectie de Craciun. Uff. Da, ma enervasem.  Am tras aer in piept! Dar, macar ceva! Macar sa rezolv crima. Asa ca am pornit la investigat prin casa lor, in timp ce ei toti zbierau si se bucurau de cat de mare si cum se invarteste in aer cate o clatita. In ceea ce ma priveste, desi pofteam un pic, pentru ca desi bucataria era departe, mirosea grozav de bine, mi-am jurat ca nu vreau sa mai pun gura pe nicio clatita, si in general pe nimic de mancat din casa lor, pentru ca o clipa de placere culinara, echivala cu un sfert de ora de stat pe buda.

***

Deceptionata si un pic enervata, m-am retras intr-un dormitor, pe intuneric, si am inceput sa fac pe Poirot. Cica celulele cenusii gandesc mai bine in liniste si pe intuneric. Aiurea! Nimic. Mi se parea ca sunt toti vinovati.

La un moment dat, am crezut ca lesin! Imi picase fisa.

Neavand niciun clopotel de ala care se folosea prin filme sau la teatru pentru a anunta ceva deosebit, al strigat din toti rarunchii:

-        Veniti incoace! Am descoperit misterul!

Cu mic, cu mare, toti au venit, incet, incet, inspre mine.

-        Rusul asta are o amanta, ati zis?

-        Dap. Are. Dar vrea, vroia, sa o ia de nevasta. Si ea e distrusa rau ca acum nu o mai ia! E ca in doliu, déjà. E livida. Nici nu mai vine la serviciu de tristete. Si a slabit!

-        Pai a slabit ca se fute! Si joaca teatru.

-        Vai de mine…

-        Da! Se … cu criminalul! Si criminalul este o criminala! Este una din surorile care au intrat in fabrica. Ca una dintre ele a adormit mai mult in noaptea aia. Iar, tu, nea Barbu, iti zic eu ce ai facut in noaptea aia. In noaptea aia … tu ai furat ceva!

Broboane de sudoare picau de pe fruntea inrosita a lui Nea Lascarica, in timp ce ma privea cu ochii mari.

-        Nea Barbu, oricum, dumneata nu ai omorat pe nimeni. In noaptea aia, adica acum cateva zile de Craciun, sotia ta tocmai terminase de facut mancarurile...

Doamna Barbu incuvinta.

-        Asa… Pofticios, cum este dansul, Nea Barbu a furat din cratitile din casa mai multe feluri de mancare. Si probabil si ceva vin. Si daca stau sa ma gandesc, si ceva visinata de asta. Furat spun, pentru ca obiceiul spune ca abia dupa Craciun sa le mananci…

-        Auzi, donsoara’cu ce drept…?!

-        Taci nea Lascarica ca eu doar vreau sa te apar. Ideea e ca ‘mneata le-ai luat de dimineata, ai plecat mai devreme, sa fi fost vreo 5… - 6…?

-        Am plecat la 4.30’de acasa, marai Lascarica.

-        Asa. Ai ajuns acolo la Fabrica, si nemancat fiind, din post, ai dat iama in toate. Mai mult decat atat, cand au intrat cele doua surori Stamate, le-ai invitat la masa.

-        Ete dracovenie! De unde stii tu?! Dar nu-i chiar cum spui! Comenta rosu la fata unchiul.

-        Pai nu m-ai lasat sa termin tot ce am de spus. Ideea e ca tie nu iti placea de Sabina, iti placea de cealalta!

Ochii de vulture al coane Barbu se infipsera un cutin intr-un miel jumulit pe chipul disperat al lui Lascarica…

-        Am si o veste buna si o veste rea, continuai eu. Draga matusa lui Tom, sotul dumitale nu v-a inselat, lui ii place sa joace table, asa cum ii place sa manance bine. Si sora mai mica Stamate, colega lui, dar fara sani ca ai dumitale, ca am vazut cum arata, intr-o poza din fabrica de acum 4 ani dintr-un dulat cu mai multe poze, este AS la table. De altfel, se pare ca amandoua surorile sunt lesbiene. Nu le plac barbatii.

-         Cat despre cea mai mare, Sabina, ea a fost vrajita de moldoveanca.

Daca sora mai mica s-a dus intr-o camera sa manance carnati si sa joace table cu unchiu’ lui Tom, sora mai mare, ajutata de tipa din Chisinau, amanta oficiala a celui inchis, l-au omorat pe administrator. Sau mai degraba, moldoveanca l-a casapit simplu, i-a pus piedica si omul a cazut pe o lampa de asta Peste spada… Probabil ca asa i-a si explicat problema noi ei iubite.

-        Dar care e motivatia? Sari cu gura Alin, fratele mai mic al unchiului lui Tom. De ce dracului l-au omorat pe om?

-        Pai e simplu. Omul avea cheia de la seiful cu bani. Doar era administrator! 

Unchiul Barbu incuvinta cu ochii in jos.

-        Blonda din Chisinau tocmai fusese parasita. Am vazut niste poze tot in dulapul ala unde am scotocit, cu toata fabrica, cred ca de la un team-building. Pai nevasta aluia arata de 100 de ori mai bine decat blonda. Blonda nici macar nu era blonda! In plus de asta tipul vroia nu numai sa ii dea papucii, dar sa o dea si afara. Ea vroia numai banii. A obtinut banii… Si a scapat de o umilinta publica… Pana acum.

-        Extraordinar! Dar cum iti explicit ca sotul meu nu isi mai aduce aminte nimic din ultimele ore… Ca nu cred ca minte el asa de bine… Si nu a auzit sau vazut nimic suspect desi era acolo, in caldirea in care se facea crima?!

-        Pai eu spun, dar nu te superi, matusa…?! Pot sa iti spun acum matusa?

-        Da, poti sa imi spui… Dar spune o data!

-        Pai carnaciorii facuti de matale, sarmalele, lebarul, drobul, vinul si visinata ta, sunt bune rau, dar te ia un crampe la stomac dupa ce la mananci, mai ales daca ai tinut post, ca stai si doua ore la baie! Asta mi s-a intamplat mie, si cred ca asta a patit si Nea Lascarica.

- Auzi, nu se lasa pagubasa nevasta lui Lascarica, da' ce era scris in biletelul ala de l-a incriminat pe rus?

- E neimportnat. Probabil ceva de genu: "Te bat pana te omor daca nu dai prima de Craciun la oameni".
- Asa-i numai ca era : "Te omor daca mai furi din prima de Craciun a oamenilor!". Fetito, esti aur curat! Tom, buna alegere ai facut: e desteapta foc! Il sun acum pe sefu' sa ii zic de tine! Te plateste bine ca sa il aperi la proces! Mi-a zis bietul om ca nu e vinovat, dar nu-l crezusem! Hai, mai bei o visinata? Una mica!

-        Multumesc. Cred ca pana la urma va fi un Craciun chiar frumos! am zis zambind.

FINAL