-
Julieta a vrut sa ajunga la Romeo, care fusese exilat, si a
luat o bautura care o afunda intr-un somn adanc asemanator mortii, ca sa fie
dusa la Romeo. Asta, auzind de moartea Julietei se intoarce in Verona si luand
otrava se omoara langa cadavrul iubitei pe care il credea neinsufletit. Julieta
se trezeste si vede deasupra trupul neinsufletit al iubitului. Ea se sinucide
cu pumnalul lui Romeo, preferand sa moara langa iubitul ei! spuse un baiat plinut, cu ochelari, pe nume
Istodor.
-
Ba prin otravire! De ce nu citesti ca lumea piesa? facu Marian, un baiat imbracat in chestii scumpe
de firma. Invartea pe deget cheile unui Mertan.
-
Cum? Romeo a fost otravit, Julieta a fost injunghiata! Facu Istodor.
-
Nu ma conteaza! Ideea e ca amandoi au apelat la sinucidere,
ii intrerupse Alina, o fata grasuta, cu mutra de tarancuta, care avea un tignal
foarte puternic si niste dinti extreme de strambi.
Desi multi ar fi
vrut sa comenteze cum ca ea isi da cu parerea aiurea, sau ca este important si
modul in care s-au sinucis, nimeni nu indrazni sa o corecteze pe micuta
Godzilla, care facuse in liceu Karate, si ai carei pumni parca semanau cu doi
pepeni galbeni mai micuti.
-
De ce s-au sinucis, deci? facu Lucia. Auziti?! Dar, Pana la
urma de ce s-au sinucis astia doi?!
Lucia era o fata simpatica, roscata. Nu era nici prea
frumoasa, nici prea urata. Avea un usor accent moldovenesc, desi se imbraca extrem
de modern. Se imbraca in tricouri largi, desi nu avea de ce pentru ca arata
foarte bine, ci pentru ca acesta era stilul ei, misterioso-modern. Era cam ratacioasa,
intepata, ciudata cateodata, si totusi era indragita de mai multi colegi.
-
Din cauza iubirii imposibile….
… spuse o voce dulce si sensibila. Era glasul unei
blonde. Era creata, slaba, nu prea inalta. Era si dulce si frumusica si avea
ceva din picturile lui Botticelli.
-
Puaf!
Vomit! Erau cretini?! Ce naiba?! Sa te omori pentru un futut?!
-
Lucia!!!
Mi-e rusine cu tine pe unde merg! Rase un tanar.
-
Ce, ba’?!
sari Lucia, aprinsa.
-
Glumesc
mai!
Vorbea
un baiat cu tenul mai masliniu, cu parul cret. Era jumatate arab. O lua de
mijloc pe Lucia, care se impotrivi la inceput. Se pare ca erau impreuna. Cel
putin, erau prieteni buni.
-
Pai
Vali este asa de edulcorata si de romantioasa ca imi vine sa vomit! Spuse Lucia,
strambandu-se a dezgust.
-
De aia
nu o sa fii tu niciodata Julieta, Lucico! Ca esti prea colorata!
-
Se
facuse liniste. Poate toata lumea gandise treaba asta, dar nimeni nu avusese
curajul sa o spuna.
Tanarul frumusel, plin de tatuaje, inca radea,
multumit de efectul pe care il produsese asupra
colegilor sau. Il chema Paul si in afara de Teatru mai facea inca o
Facultate. In plus de asta, mai lucra si la restaurantul tatalui sau.
-
Taci tu
mai bucatarule! Rase Ahmed, tanarul arab, cu parul cret.
-
Eu zic
sa revenim la piesa!
O fata satena, cu
parul lins “ca de vaca” – cum ii spuneau unele colege, cu ochelari mari precum
Oana Sarbu in Liceenii, intrerupse mica cearta care putea sa porneasca.
- De doua ore ne pierdem timpul! Acum ca am ales piesa, hai
sa trecem mai departe!
-
Dar nu
am aflat de ce au murit astia doi! Adica Romeo si Julieta!
-
Pai,
draga Andy, - ii raspunse ochelarista unui baiat slab, genul tocilar - gresesc toti cu raspunsurile lor. R si J n-au murit
decit din cauza tehnologiei prea inapoiate pentru ca lipseau cu desavarsire informatia
electronica sau telefonia mobila! Altfel statea treaba daca existau pentru ca
macar il anunta pe saracutul indragostit: Vezi ca am de gind sa ma otravesc,
iau ceva naspa de la farmacie, fac pe mortul… etc etc.
-
Eu cred ca gresesti impardonabil domnisoara secretara!
-
Nu sunt secretara! Sunt colega voastra! Sunt Ana!
-
Atunci tanti bibliotecara! Ca asa ai fata!
-
Esti un nesimtit, Ahmed!
-
Pot sa crape si altii si cu tehnologie cu tot. Ideea era ca
ei vroiau sa moara!
-
De ce?
-
Stiau ca dupa ei o sa urmeze un film cu Leonardo de Caprio…
Rasete si tipetele abia acum incepura cu adevarat. Tinerii profitau de
faptul ca nu aveau profesor in acea zi, asa ca incepura sa fumeze sis a desfaca
cate o bere.
Discutia se lungi pana la ora 22.00 si nici pana atunci nu se decisesera
cine si cum sa fie distribuiti in roluri. Mai ales ca aproape fiecare baiat se
credea demn sa joace rolul lui Romeo, si fiecare fata din grup se simtea
perfecta in rolul Julietei, chiar daca nu avea curajul sa spuna.
Violeta Florescu
statea acasa. Se prefacea ca doarme sau incerca sa o faca. Lipsise de la Facultate ieri. Oricum,
intelese de la fete ca alesesera piesa Romeo
si Julieta. Dar nu se distribuisera rolurile. Era cea mai mare dintre studente
si era sigura ca nu va lua rolul Julietei, din cauza varstei. Avea 33 de ani,
desi nu ii arata. Pe de alta parte, avea parul negru-albastrui, iar cu vreo
peruca i-ar fi stat ingrozitor, pentru ca avea tenul alb si ochii verzi, si ar
fi aratat ca o stafie cu parul blond. Era trista, dar in acelasi timp
linistita. Isi imaginase patru ani ca va juca un rol mare, si tocmai acum, cand
nimeni nu il revendica, sau mai bine zis, nimeni nu avea curajul sa se bage sa
il ia, ei ii era frica si rusine sa o faca ea. Se ridica din pat si cauta in biblioteca si gasi o varianta
a piesei Romeo si Julieta. Se intreba daca poate sa joace un rol de travesty.
Exact in acel moment telefonul suna.
Violeta uitase de
problemele ei din ultimele ore, gandindu-se la piesa de teatru, dar cand
soneria telefonului ei Black berry se puse pe cantat, tanara simti ca lesina.
Se aseza incet pe marginea canapelei, ca si cum ar fi urmat o veste groaznica. Nu
stia numarul de telefon.
-
Alo?
-
Buna
ziua.
-
Domnisoara
Violeta Florescu?
-
Chiar
eu…
-
Avem sa
va punem cateva intrebari. Sergent Mihai
Apostol ma numesc. Circa 14 Politie.
-
In
legatura cu….?
-
Unul
dintre colegii dumneavoastra de la Teatru a disparut de aproximativ 12 ore…
Familia si prietenii sunt ingrijorati. Ne puteti raspunde la cateva intrebari?
-
Sigur,
dar… cum sa facem sa…?
-
Va
rugam sa veniti la sectie, sau daca nu puteti, vom veni noi la Facultate la voi. As
vrea sa va spun ca nu ar fi bine sa lipsiti. Am inteles ca dumneavoastra nu
prea frecventati cursurile… Ar fi bine ca macar pentru noi sa veniti la
Facultate.
-
Bine,
da. Exact. Merci .. O sa vin…Maine o sa fiu acolo. O zi buna!
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu