duminică, 12 aprilie 2015

48. O Julieta mult prea reala - partea I- a




La Facultatea Particulara de Teatru “Hiperissimo” era tambalau mare. Vreo 10 studenti ce se gaseau in sala mare de repetitii de la Parterul cladirii, se pregateau de Examenul de Absolvire, care urma luna viitoare. Profesorul de Regie Ianculovici, le spusese sa isi aleaga singuri piesa si sa o regizeze ei. Ce putea fi mai ofertant?! In loc de asta, tinerii, cu varste intre 21 si 27 de ani – unii intrasera mai tarziu la Teatru – nu se simteau favorizati, ci dimpotriva il boscorodeau tot pe Ianculescu. Cautasera mai multe piese ale unor autori celebri, dar pana la urma au ramas la clasicul Romeo si Julieta. Mai ales ca restul pieselor la care se gandisera ei aveau ori prea putine personaje, ori erau prea dificil de pus in scena. Deocamdata, desi toata lumea stia intriga celebrei piese a lui Shakespeare, cei prezenti cautau sa inteleaga, daca era posibil asa ceva, o intriga ascunsa care sa stea in spatele celor doua sinucideri.

-       Julieta a vrut sa ajunga la Romeo, care fusese exilat, si a luat o bautura care o afunda intr-un somn adanc asemanator mortii, ca sa fie dusa la Romeo. Asta, auzind de moartea Julietei se intoarce in Verona si luand otrava se omoara langa cadavrul iubitei pe care il credea neinsufletit. Julieta se trezeste si vede deasupra trupul neinsufletit al iubitului. Ea se sinucide cu pumnalul lui Romeo, preferand sa moara langa iubitul ei!  spuse un baiat plinut, cu ochelari, pe nume Istodor.
-       Ba prin otravire! De ce nu citesti ca lumea piesa?  facu Marian, un baiat imbracat in chestii scumpe de firma. Invartea pe deget cheile unui Mertan.
-       Cum? Romeo a fost otravit, Julieta a fost injunghiata! Facu Istodor.
-       Nu ma conteaza! Ideea e ca amandoi au apelat la sinucidere, ii intrerupse Alina, o fata grasuta, cu mutra de tarancuta, care avea un tignal foarte puternic si niste dinti extreme de strambi.
Desi multi ar fi vrut sa comenteze cum ca ea isi da cu parerea aiurea, sau ca este important si modul in care s-au sinucis, nimeni nu indrazni sa o corecteze pe micuta Godzilla, care facuse in liceu Karate, si ai carei pumni parca semanau cu doi pepeni galbeni mai micuti.
-       De ce s-au sinucis, deci? facu Lucia. Auziti?! Dar, Pana la urma de ce s-au sinucis astia doi?!
Lucia era o fata simpatica, roscata. Nu era nici prea frumoasa, nici prea urata. Avea un usor accent moldovenesc, desi se imbraca extrem de modern. Se imbraca in tricouri largi, desi nu avea de ce pentru ca arata foarte bine, ci pentru ca acesta era stilul ei, misterioso-modern. Era cam ratacioasa, intepata, ciudata cateodata, si totusi era indragita de mai multi colegi.
-       Din cauza iubirii imposibile….
… spuse o voce dulce si sensibila. Era glasul unei blonde. Era creata, slaba, nu prea inalta. Era si dulce si frumusica si avea ceva din picturile lui Botticelli.
-       Puaf! Vomit! Erau cretini?! Ce naiba?! Sa te omori pentru un futut?!
-       Lucia!!! Mi-e rusine cu tine pe unde merg! Rase un tanar.
-       Ce, ba’?! sari Lucia, aprinsa.
-       Glumesc mai!
Vorbea un baiat cu tenul mai masliniu, cu parul cret. Era jumatate arab. O lua de mijloc pe Lucia, care se impotrivi la inceput. Se pare ca erau impreuna. Cel putin, erau prieteni buni.
-       Pai Vali este asa de edulcorata si de romantioasa ca imi vine sa vomit! Spuse Lucia, strambandu-se a dezgust.
-       De aia nu o sa fii tu niciodata Julieta, Lucico! Ca esti prea colorata!
-        
Se facuse liniste. Poate toata lumea gandise treaba asta, dar nimeni nu avusese curajul sa o spuna.
 Tanarul frumusel, plin de tatuaje, inca radea, multumit de efectul pe care il produsese asupra  colegilor sau. Il chema Paul si in afara de Teatru mai facea inca o Facultate. In plus de asta, mai lucra si la restaurantul tatalui sau.
-       Taci tu mai bucatarule! Rase Ahmed, tanarul arab, cu parul cret.
-       Eu zic sa revenim la piesa!
O fata satena, cu parul lins “ca de vaca” – cum ii spuneau unele colege, cu ochelari mari precum Oana Sarbu in Liceenii, intrerupse mica cearta care putea sa porneasca.
-       De doua ore ne pierdem timpul! Acum ca am ales piesa, hai sa trecem mai departe!
-       Dar nu am aflat de ce au murit astia doi! Adica Romeo si Julieta!
-       Pai, draga Andy, - ii raspunse ochelarista unui baiat slab, genul tocilar - gresesc toti cu raspunsurile lor. R si J n-au murit decit din cauza tehnologiei prea inapoiate pentru ca lipseau cu desavarsire informatia electronica sau telefonia mobila! Altfel statea treaba daca existau pentru ca macar il anunta pe saracutul indragostit: Vezi ca am de gind sa ma otravesc, iau ceva naspa de la farmacie, fac pe mortul… etc etc.
-       Eu cred ca gresesti impardonabil domnisoara secretara!
-       Nu sunt secretara! Sunt colega voastra! Sunt Ana!
-       Atunci tanti bibliotecara! Ca asa ai fata!
-       Esti un nesimtit, Ahmed!
-       Pot sa crape si altii si cu tehnologie cu tot. Ideea era ca ei vroiau sa moara!
-       De ce?
-       Stiau ca dupa ei o sa urmeze un film cu Leonardo de Caprio…
Rasete si tipetele abia acum incepura cu adevarat. Tinerii profitau de faptul ca nu aveau profesor in acea zi, asa ca incepura sa fumeze sis a desfaca cate o bere.
Discutia se lungi pana la ora 22.00 si nici pana atunci nu se decisesera cine si cum sa fie distribuiti in roluri. Mai ales ca aproape fiecare baiat se credea demn sa joace rolul lui Romeo, si fiecare fata din grup se simtea perfecta in rolul Julietei, chiar daca nu avea curajul sa spuna.



Violeta Florescu statea acasa. Se prefacea ca doarme sau incerca sa o faca. Lipsise de la Facultate ieri. Oricum, intelese de la fete ca alesesera piesa Romeo si Julieta. Dar nu se distribuisera rolurile. Era cea mai mare dintre studente si era sigura ca nu va lua rolul Julietei, din cauza varstei. Avea 33 de ani, desi nu ii arata. Pe de alta parte, avea parul negru-albastrui, iar cu vreo peruca i-ar fi stat ingrozitor, pentru ca avea tenul alb si ochii verzi, si ar fi aratat ca o stafie cu parul blond. Era trista, dar in acelasi timp linistita. Isi imaginase patru ani ca va juca un rol mare, si tocmai acum, cand nimeni nu il revendica, sau mai bine zis, nimeni nu avea curajul sa se bage sa il ia, ei ii era frica si rusine sa o faca ea. Se ridica din pat si cauta in biblioteca si gasi o varianta a piesei Romeo si Julieta. Se intreba daca poate sa joace un rol de travesty. Exact in acel moment telefonul suna.
Violeta uitase de problemele ei din ultimele ore, gandindu-se la piesa de teatru, dar cand soneria telefonului ei Black berry se puse pe cantat, tanara simti ca lesina. Se aseza incet pe marginea canapelei, ca si cum ar fi urmat o veste groaznica. Nu stia numarul de telefon.
-       Alo?
-       Buna ziua.
-       Domnisoara Violeta Florescu?
-       Chiar eu…
-       Avem sa va punem  cateva intrebari. Sergent Mihai Apostol ma numesc. Circa 14 Politie.
-       In legatura cu….?
-       Unul dintre colegii dumneavoastra de la Teatru a disparut de aproximativ 12 ore… Familia si prietenii sunt ingrijorati. Ne puteti raspunde la cateva intrebari?
-       Sigur, dar… cum sa facem sa…?
-       Va rugam sa veniti la sectie, sau daca nu puteti, vom veni noi la Facultate la voi. As vrea sa va spun ca nu ar fi bine sa lipsiti. Am inteles ca dumneavoastra nu prea frecventati cursurile… Ar fi bine ca macar pentru noi sa veniti la Facultate.

-       Bine, da. Exact. Merci .. O sa vin…Maine o sa fiu acolo. O zi buna!



VA URMA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu