"Poate oare aprinderea unei
brichete, fie ea Zippo sau nu, sa te faca sa pricepi ca baiatul din fata ta,
care iti zambeste malitios, este jumatatea ta eterna... Adica el este "el
al tau" si va fi "el al tau" si numai asa ai vrea sa fie
barbatul vieti tale, restul fiind copii palide de imagini proiectate ori de
tine, de prietenele tale sau de parintii tai?! Poate numai 1% din oameni au cu
adevarat sansa, nu sa traiasca a cu jumatatea lor, ci numai sa o intalneasca...
Restul au niste povesti atat de banale incat nici macar nu m-as obosi sa le dau
ca exemple... O sa o fac totusi...
Barbati batrani care se trezesc la
50-60 de ani ca vor sa mangaie dimineata de diminieata o fata mult mai tanara,
in ideea ca poate asta, cumva, asta le va indeparta din minte frica de moarte;
baieti mai tineri decat sotiile lor, care se prefac indragostiti de ele, apoi
le manipuleaza femeilor banii si viata; cupluri care se stiu de mici, din
liceu, si care ajung dupa 12-15 ani, sa se vada doar de doua ori pe zi,
dimineata si noaptea, se se urasca in tacere, si sa isi doreasca sa nu se mai
atinga nici macar pe frunti: doamne si domni care vor sa plece (si pleaca) din
tara lor natala, emigreaza, si ajung sa fie legati intr-o casatorie cu un urat
sau cu o urata numai pentru ca acea persoana au acea hartie pe care ei o
doresc, si le asigura lor acea cetatenie, dar din pacate uita sau vor sa uite,
ca visul lor de fericire impartasit candva cu lacrimi in ochi unor colege de
generala, era cu totul altceva si nu cel din fatza lor: barbati care isi pun
iubitele sa faca sex cu alti barbati, si ele pentru ca ii iubesc, accepta.
Sunt barbati cu vile sau sunt
barbati imbracati in tricouri rupte si murdare si care beau cea mai ieftina
posirca la colt de drum. Dar tot pesti se numesc, iar ele, chiar daca se numesc
"vedeta z" sau "centurista n", tot tarfe sunt... si atunci
nu mai este iubire, ci zi de zi un drum gaunos spre desertaciune, : barbati
care nu mai simt placerea intima decat daca sunt penetrati anal de catre iubita
lor (ei fiind complexati poate de puterea parintilor acelor fete) cu strapoane;
cupluri de gay care nu se iubesc cu adevarat, ci doar isi doresc placerea
carnala; mosi si babe care s-au luat de tineri dar nu au iubit niciodata cu
pasiune si adevarat, ci s-au trezit imbatranind impreuna - necrezand pana la
final ca viata este doar una si numai una si ca prima si cea mai mare greseala
este sa te minti pe tine insuti - ; femei care se casatoresc ca sa se
casatoreasca, ca sa castige un pariu cu verisoara sau cu vecina, sau ca sa plece
de acasa, dar in noua casa unde au nimerit isi dau seama ca sclavia fatza de
sot, copil si soacra este mult mai crancena decat datul raportului mamei
bagacioase... Am inteles ca in viata tot ce este cu adevarat important, este
greu de obtinut. Poate si de aceea eu sunt inchisa aici, iar iubitul meu, ii
spun paradoxal asa, caci nu este iubitul meu, dar eu stiu ca el este cu
adevarat iubitul meu, cu care nu am schimbat decat trei saruturi in toata
aceasta viata, s-a casatorit cu cu alta fata"…
… Olivia
terminase de scris cu dermatograful negru si ultimul centrimetru din hartia
igienica pe care o avea in mana. O ascunse intr-un colt al patului. Probabil ca
El stia ce i se intamplase ei dar, probabil ca el nu va face nimic ca sa o
scoata de acolo. Era mult prea ocupat cu organizarea nuntii lui cu frumoasa
jurnalista Marga Preotescu, fata Ministrului. Sau poate el vroia doar sa isi
pastreze pozitia sociala. Si poate nu o iubea?! Atunci, de ce oare ea se mai
chinuia sa repare toata aceasta poveste incalcita? De ce se mai lupta cu morile
de vant?! "Lucrurile importante sunt mereu greu de obtinut...", ii
spusese cineva, odata. "Cine naiba mi-a spus asta?", se intreba ea,
si isi trecu mana peste ochii umflati de cat plansese. Adormi destul de repede
si in somn cazu' de pe patul mic, ingust si rece, pe cimentul de jos, unde un
sobolan se cuibarise infrigurat sub o soseta murdara. Sobolanul trase o mare
sperietura cand Olivia ateriza langa el, si se strecura imediat, chitaind,
intr-o gaura, cat o nuca de mare, de sub chiuveta neagra si umeda. .........
….
….
Era o
dupa amiaza torida de mai si se facuse deja miezul zilei. Veronica Mirel uda
gradina. De fapt doar urla la ma-sa, o femeie cocarjata dar care inca se tinea
bine, la vreo 60 de ani, ca sa stropeasca mai repede gradina de zarzavaturi.
- Fa, uda si acolo! Si misca-te mai repede ca
trebuie sa o iau pe Puca de la scoala! Si am nevoie sa ies din curte! N-auzi?!
Hai mai repede! Masina familiei Mirel era parcata chiar in curtea casei ramase
neterminate din cauza crizei financiare care cuprinsese si Romania de cativa
ani. Din cauza recesiunii, Vera, sau Veronica, sau "Nasoi", cum era
ea poreclita de catre cei care nu o suportau - si erau destui - se ingrasase
vreo 7 kilograme si facuse un fel de eruptie pe piele asemanatoare cu rujeola,
care ii facea pe barbati sa nu mai pice asa de repede in "mrejele"
ei. Ce era in ordine cu Vera era ca femeia muncea destul de mult, in sensul ca
se scula tare de dimineata si alerga incolo si incoace cu Mercedesul ei gri,
busit de nenumarate ori, ca sa faca rost de bani. Ca se mai folosea si de
anumite avantaje feminine pentru chestia asta si ca treaba mergea doar la
barbatii mai grobieni, care nu vazusera "matza" de ceva vreme, asta
numai doamna Mirel o stia. Cert este ca lui barba'su, Pucai, lui Matrix -
fratele Verei, si lui Tanti Aglae - mama Verei, nu le pasa catusi de putin.
Important era sa fie frigiderul plin. - Hai ca am terminat acu'! Ca daca nu ud
acum, se face soare si mai tare si mi se strica gradina, se scuza Tanti Aglae,
care sufla in ultimul strop de apa de pe varful stropitorii ca James Bond dupa
ce si-a nimicit un inamic. - Bine, bine. Hai treci si incuie poarta dupa mine,
ii arunca in sictir fi-sa, scrasnind din dinti cu ochii la bordul masinii.
"Iar a ramas fara benzina! Scarba aia unde dracului o mai fi fost si cu ce
curve, azi noapte?! Nu il ma suport!!!", gandi ea in timp ce dadea cam
neglijent in marsarier, chinuindu-se sa iasa cu spatele in ulita nepavata. -
Fai! Vezi ca ai daramat petuniile... striga dupa ea, ma-sa, un pic amuzata de
modul extrem de prost in care fata ei, care se dadea mare doamna, conducea
masina. - Sa ma cac in ele de petunii! ii striga Vera, nervoasa. Masina era fix
in mijlocul strazii, si Vasile, calul lui Nea Sorin, se opri nechezand, usor
suparat, recunoscand/o probabil pe dama aia cu voce de cazan care ii facea
mereu probleme de astea pe strada. - Vino fa incoa! Ii striga din mijlocul
drumului, Vera maica-si. - Ce e fa? - Ia zi, la ce ora a ajuns javra acasa? -
Cine? barbatu-tu? Pai Italianu' a venit, sa fi fost vreo 2.30- 3.00, asa. Si
era mort de beat, he, he he... rase Aglaie in barba in care inflorea un neg
maroniu cu par sur. - Tampita esti! Ce o fi asa amuzant? Ca scarba vine tarziu
de la curve, si mort de beat si mi-a mancat si toata benzina?! Uite -te! -
Ehhh, acum eu n-am ce sa-ti fac! Tu l-ai luat, nu io! - Hai scuteste-ma! Vera
demara in tromba, abia mai avu' timp Vasile calul sa isi inchida ochii ca sa nu
fie stropit cu pietris. Necheza a paguba si tropai spre casa, incet, unde stia
sigur ca are ceva bun in troaca. Aglae ramase in urma, se scarpina in crestetul
capului, peste bazmaua verde cumparata de ginerele ei acum cativa ani. - Si
asta nu e totul, fata mea, si asta nu e totul...
….
….
Olivia Dobrescu a fost gasita moarta. Se spanzurase
in celula. Fusese turnata de cineva si imediat DNA-ul o ridicase. Toata lumea a
fost de acord ca femeia care deturnase fonduri europene se spanzurase din cauza
gandurilor negre si remuscarilor. Nu era de acord cu asta Badea. Emanuel Badea.
Rontaia un mar si citea datele despre moartea Magdei.
Aglae
citea ziarul. Deodata fata ei linistita se crispa. Se lua cu mana de inima.
Respira sacadat. Apoi cazu jos, inconstienta. Vantul batea si ii smulse femeii
cazute pe jos ziarul din brate. Pe prima pagina era scrisa “Plina de remuscari,
Olivia s-a spanzrat! Detalii
incendiare despre moartea frumoasei juriste in
paginaile 2- 3!”
Veronica Mirel era la interogatoriu. Femeia era
foarte speriata.
-
Da… Stiu. Facuse ceva ilegal…
-
Nu erati in relati bune cu sora
dumneavoastra mai mica?
-
Ba o iubeam…
-
Cred ca mintiti. Scrie in jurnalul fetei
ca erati rea cu ea!
-
NU… O iubeam , dar nu o aratam! NU era
sora mea decat de mama. Nu o suportam pentru ca era tampita. Se baga in fel de
fel de combinatii idioate. Si uite unde a ajuns… Unde a ajuns…
Femeia isi ascunse capul in maini si incepu sa
planga incet.
-
Bine, puteti sa plecati.
-
Gata?
-
Gata…
___________________________
Emanuel Badea nu intelegea ceva. Cum de ajunsese
bucata de franghe in celula Oliviei. Se vedea ca era o franghie buna,
rezistenta, nu eva facut de mana detinutelor.
-
Buna ziua detective!
-
A, buna ziua domnule Procuror Panait!
-
Ce crezi? Rezolvi si acest caz? Adica,
imi cer scuze, crezi ca mai ai vreun dubiu ca s-a spanzurat, sau iar incerci sa
dai vina pe altcineva?
-
Din cate imi aduc aminte, dragul meu,
mereu am avut dreptate.
-
Nu contest. Dar acum chiar ca nu mai
este niciun dubiu. Femeia s-a spanzurat! De buna voie si nesilita de nimeni!
-
Mda..
-
Ce mai este?
-
Franghia… De unde a luat-o?!
-
Planuia asa de mult, si cineva i-a
adus-o…
-
Cum i-a adus-o?!
-
Asta, intr-adevar ma depaseste, dar pana
la urma nu asta este miza… Miza este ca femeia s-a sinucis. Punct! Cred ca am
fost explicit in momentul in care am dat la presa rezultatele anchetei.
-
Mini anchetei…
-
Bine. Stii ceva?! Daca vrei ia dosarele
acasa si saptamana viitoare daca nu descoperi nimic, mi le aduci inapoi, si nu
mai spui niciun cuvant despre cazul asta!
-
Sunt de acord…
-
Deci trei zile! La revedere!
-
La revedere!
“Despre cine totusi
scrie fata asta?! Ca se vede ca ea nu suferea ca este inchisa… Suferea din alta
pricina… Era indragostita de cineva… Si acel cineva… Sa fie el criminalul?!
Marga Preotescu statea la plaja, in fata vilei ei
mari. Stralucea de tinerete si de prospetime, era imbracata intr-un costum de
plaja roz, care ii punea in valoare coapsele fine si bronzul stralucitor.
A fost anuntata de femeia in casa ca un “nene gras,
cred ca politist” vrea sa o vad. Vadit scarbita, Marga isi scoase castile din
urechi. Nu asculta muzica, dar si le punea in urechi ca sa nu fie deranjata de
prostiile celor din jur, care daca o vedeau ocupata, nu intrau in vorba cu ea.
-
Buna ziua stimata doamna! Spuse Badea,
inclinandu-se ceremonios.
-
Buna ziua domnule… Bardea?
-
Nu, Badea.
-
Asa. Spuneti va rog.
-
Am indraznit sa va cer o intrevedere,
pentru ca am primit niste scrisori…
-
Scrisori?
-
Scrisori electronice.. E-mailuri….
-
Despre?!
-
Despre faptul ca intre dumneavoastra si
doamna Olivia, cea care a murit zilele trecute..
-
S-a sinucis… parca?!
-
Parca…
-
Deci? Spuneti mai rapid, ca am ora la masaj!
-
Ideea este ca eu cred ca dumneavoastra
ati ucis-o pe femeie.
-
Ce, esti nebun?! Margareta! Imediat
cheama paza! E un nebun aici!
-
Eu as zice sa va opriti acum. Si sa ma
ascultati in liniste. Sau vreti ca ziaristii de la poarta casei sa inregistreze
episodul acesta ….? Acum, dupa luna de miere? Sa dati afara un detectiv? Nu
este urat?
-
Ce dracu vrei de la mine?
-
Va spun ca stiu ca ati ucis-o. Ati
profitat de o femeie de la tara, tanti Aglaia, ca sa ii spuneti ca daca trimite
o funie intr-o placinta – vechea stratagema folosita in Dupa 20 de ani si apoi
in Aventurile lui Huck Finn, o va salva. Era fata ei. Dumnevoastra insa i-ati
strecurat si un bilet scris in limba germana, limba pe care femeia nu o
intelegea. In care ati scris in numele sotului dumneavoastra, ca nu o iubiti,
ca nu ati iubit-o niciodata….
-
Aveti dumneavoastra vreo dovada despre
tampenia asta?
-
Intamplatior biletelor a ramas in
caietul – Jurnal al Oliviei… Expertii pe care i-am contactat mi-au spus ca nu
este scrisul sotului dumneavoastra, fostul iubit al Oliviei. I-ati studiat
scrisul cateva luni… Dar din pacate, el este stangaci…
Femeia tacu o clipa. Palise, si in
ciuda bronzului, figura ei era aproape alba.
-
Cine v-a spus de placinta?
-
Doamna Aglaia. Este afara, langa cei din presa si
probabil a inceput sa dea deja interviuri despre cum ati manipulat-o ca ii veti scoate fata afara din Puscarie.. Cand de fapt dumneavostra ati vrut doa sa o ucideti.
In acel moment, servitoarea, Margareta se apropie de ziarista,
speriata si transpirata. Isi freca mainile nelinistita.
-
Doamna, este Politia afara. Si Presa…
-
Placinta idioata… murmura Olivia.
Apoi se ridica demna de pe sezlong, lua gentuta de
farduri de pe masuta alba si isi ruja penmtru ultima data buzele in libertate.
FINAL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu