....
Detectivul Badea rontaia un mar si citea. Era un jurnal al femeii moarte in urma cu cateva zile. Poate ca cele 30 de foi de maculator il vor ajuta sa descifreze misterul acestei femei frumoase. Sa mori sanatoasa, singura, fara nicio urma de violenta?! Colegii de la Politie au vrut sa inchida cazul, dar el spera sa descifreze misterul. Nu de asta se numea el Badea?! Emanuel Badea!
“Azi noapte se facea ca eram un stilist! Doamne, ma simteam foarte
ciudat, se facea ca ma uitam non stop la baieti – ceea ce imi adicea aminte de vremurile
cand inca nu eram impreuna cu Viorel. Aveam un tricou verde, o esarfa
portocalie cu patretele si niste pantaloni cu turul pana in jos, spre genunchi.
Pe cap imi crescusera doua creste, asimerice, una verde, alta rosie, iar parul
scurt era taiat neregulat si uns din belsug cu gel lipicios. M-am scuturat o
data, de doua ori, doar m-oi destepta! As’, pe dracu! Au inceput sa imi pice
din buzunare diferite paiete si suvite de par, deh, am inteles atunci ca eram
asadar un hair-stilist celebru! Nu stiam ce sa fac, asa ca am deschis prima usa
din visul meu, si am dat peste cabina de machiaj unde chicoteau, fara motiv,
doua catea doua, vreo 20 de manechine. Cineva mi-a spus ca trebuie sa incep
munca, asa ca am inceput sa le tesal parul imbacsit al unora, extensiile lipite
cu super glue ale altora, si zau mi-a trecut orice chef de orice… Cineva, cred
ca patronul clubului, venea ritmic si imi punea mana pe fund, iar eu, daca la
inceput am fost flatat, pardon, flatata, am inceput sa ma simt oarecum aiurea.
Nu mai zic ca manechinele nu stateau o clipa locului, facea cu ochiul
diversilor domni care intrau prin sala, mancau hamburgeri pe ascuns, sau
trageau dusti marisoare de whisky, pe sub masa. Starea de nervozitate s-a
accentuat cand s-a anuntat ca vin Moni Columbeanu si Iri. Fetele au inceput sa
o barfeasca pe Moni si sa faca pariuri legate de: careia ii pupa mai rapid
subtioara Iri in seara asta… Intr-un cuvant, sau ma rog, in cateva cuvinte, mi
se facuse deja rau si aveam chef sa ma transform inapoi in Laura cea cu
ochelari, care se duce la redactie pe motor ca sa scrie niste stiri pentru Clic.
… Cand una dintre manechine mi-a aruncat paharul de whisky
in fata pentru ca cica, as fi tras-o de par cand i-am aplicat o peruca creata
pe scafarlia pe care mai se zgaiau obosite trei fire, am aruncat si eu in sus
placa de indreptat paru’; peria, si am trantit usa in spatele meu cu obida! Am
apucat insa sa mai aud vocea graseiata a sponsorului evenimentului, un tip de
vreo 50 de ani, cu burta si chelie: “Pisoi, deci vin la tine diseara, da…?”
Cand
sa incep sa tip de nervi, m-am trezit si mi-am dat seama ca am adormit cu
televizorul deschis si ca niste modele tocmai traversau agale podiumul unui
post de Fashion…. M-am holbat in oglinda mare din fata patului meu: Da, aveam
parul meu lung, blond, silicoanele mele si slava domnului, aveam organe
femeiesti. “Doamne – mi-am zis – ce bucurie ca nu m-a facut Dumnezeu
hair-stilist sau manechina!”
-
Deci cum slabiti?
-
Multa lume ma intreaba, sau constata, ca, si de ce, am slabit.
Ma flateaza remarcile lor, desi ei sunt tristi ca eu, devin din ce in ce mai
subtire. .. trebuie sa spun ceva… cand eram in liceu pentru ca eram un pic – cu
vreo 8 kg… – mai plina, purtam rochii largi, blugi largi si camasi cu
patratele deci largi care sporeau
efectul…
Poate si de aceea, tin sa precizez, ma simt bine, asa slaba.:)
Ok, acum sa spun despre ce “regim” e vorba...
Poate si de aceea, tin sa precizez, ma simt bine, asa slaba.:)
Ok, acum sa spun despre ce “regim” e vorba...
-
Spuneti!
-
Cand ma tine in brate, nu mai simt nevoia sa mananc nimic, cand
joc cu el sah, nu mai simt nevoia sa rontai nimic, cand ma uit in ochii lui, nu
mai simt nevoia sa beau capuccino, caci am exact aceeasi senzatie de parca as
bea cel mai parfumat capuccino, cand ne sarutam, parca gust din cel mai dulce
tort… ce nevoie mai am sa mananc cand sunt complet satisfacuta de cand sunt cu
el?
-
Asadar este vorba despre sex?!
Un domn inalt, gras, si extrem de simpatic ii zambi infirmierei, apoi lua scrisoarea in mainile sale dolofane. Era ultima scrisoarea a victimei internata in cel mai bun spital de psihiatrie din Bucuresti. Era curios sa o citeasca. Badea o lua cu o placere aproape carnala. "Mergem inainte in acest caz... Mergem inainte!"
“Am plecat azi de acasa sa imi
fac cumparaturile. Am trecut pe langa Sexi Shop-ul care in trecut era magazinul
de pantofi al lui Mihai Albu, pe langa niste oameni obositi, grabiti, unii
veseli, ca totusi azi e sambata. Destinatia mea era Carrefour Unirea. Pe la
Galeriile Dalles, unde inca cred ca se mai poate gasi cartea mea, de fapt,
inainte de ele, se afla o cruce. A unor persoane care au murit la revolutie.
Niciodata nu m-am uitat prea atenta, pentru simplu motiv ca nu suport tot ce e
legat de ideea de moarte: cimitire, cruci, sicrie; imi fac frica, ma
paralizeaza… Am trecut cu privirea si m-a frapat faptul ca o batranica
imbrobodita, curata de zor o piatra alba – crem, pe care se odihnea crucea
respectiva… Curata asa de grijuliu piatra aia alba, asa cum un impatimit de
curse isi spala masina, de exemplu. Am intors privirea, gandul meu a trecut de
la batranica si de la cruce, la un afis colorat unde radeau Crin Antonescu si
Geoana, apoi spre o reclama la masini, si apoi o recalama cu Basescu...
…
Am ajuns si la Unirea, mi-am
incarcat doua plase cu lucruri de care aveam nevoie neaparat si lucruri de care
nu aveam nevoie neaparat, si am plecat, tot pe jos, ca sa respir aer curat – si
oricum, era doar o statie de mers – inapoi inspre casa. Inapoi spre
magazinele cu bijuterii unde un VERTU superb imi zambea malitios din
vitrina, si apoi spre Galeriile Dalles, pline de carti scumpe si
frumoase - lucru care m-a facut sa ma gandesc la ce mi-a spus Viorel
despre pasiunea comuna pe care eu si tatal lui o avem, cartile, si apoi ,
ciudat, dau cu ochii de aceeasi babuta… Babuta care spala prima piatra in
urma cu peste o ora, terminase acum cu pietrele si spala pe jos in fata crucii…
Sincer m-am cutremurat. Cine oare era pentru ea cel ce simboliza crucea aia aproape
de kilometrul 0?
Nu stiu , dar as vrea, din tot
sufletul meu, ca sa nu fie degeaba efortul celui care a murit acolo, si care
timp de 20 de ani a fost ingrijit probabil de mama lui , ajunsa sarmana, rupta,
slaba, cocarjata, aproape , foarte aproape de el…
As vrea ca daca iese Base, caci
el sper sa iasa, el este totusi optiunea de mai bine, as vrea ca lumea chiar sa
traiasca mai bine. Si femeia aia care spala crucea sa aiba o haina groasa si
cizme in picioare.
……………………….
Emanuel
recitea o pagina din jurnalul Laurei.
“barbatii
nu cred in noi, femeile. sau nu ne iau in considerare asa cum trebuie. vad
cupluri care sunt de 20-30 de ani
impreuna, sau relatii de 1-2-3 ani. barbatii manifesta o afectiune fata de
partenera lor ca pentru un pudel. cand femeia lor le da un sfat sau ii
contrazice, prima reactie a barbatului va fi sa se simta ofensat. chiar daca
femeia are dreptate sau mai ales atunci. eram in grecia cu Onda, o prietena
de-mea si cu sotul ei. si eu si Onda am spus ca masina are ceva, ca se misca ciudat...ca
eu simt ceva la o roata din spate...
pana in ultima zi cand am facut pana, Nae nici nu s-a uitat la roata
respectiva...
barbatii
cred ca ne pot manui ca pe marionete, cand de fapt, unii dintre cei mai
inteligenti barbati recunosc ca de fapt femeila sunt mult mai inteligete decat
ei.
barbatii
simt nevoia sa faca pe cocosii cand langa femeia lor mai vine o alta femeie.
barbatii de fapt sunt niste copii. niste copii care vor sa faca sex. si care
daca nu fac, innebunesc.
asa
ca nu ii putem blama nici macar acum... la finalul acestui text.
si
trebuie sa ii acceptam asa cum sunt ei: mincinosi, badarani, obraznici,
curvari...unele dintre noi pleaca, inseala, renunta la relatie. altele se lupta
ani de zile ca sa pastreze cu un barbato relatie fizica amestecata cu
prietenie. ele cred ca este vorba de iubire. de fapt este vorba de orgoliul in
fata prietenilor.
nu
am sa inteleg niciodata de ce o femeie face atatea compromisuri doar ca sa aiba
contact cu un ANUMIT BARBAT. barbatii sunt toti la fel, si daca stii ce vrei,
si daca stii cum sa ii iei, te poti marita cu unu in doua luni de zile.
foarte
simplu!”
Peste o saptamana
Detectivul Emanuel badea o suna pe Antonia Vlad,
mama Laurei.
-
Doamna, am rezolvat misterul mortii
fetei dumneavoastra. Stiu cine este criminalul…
-
Deci a fost o crima! Vreau sa stiu!
Acum!
-
Vroiam sa trec pe la dumneavoastra….
-
Spuneti! Nu mai suport nici o secunda…
-
Dar va voi spun acum. Pentru ca la
dumneavoastra va veni un echipajde Politie de la Criminalistica.
-
Poftim? Ce sa caute la mine?
-
Fata a murit din cauza DUMNEAVOASTRA!
Detectivul terminase cu vocea moale, voalata si usor
libidinoasa, pentru cine nu il cunostea cu adevarat. De fapt vocea lui Manu
Badea cea libidinoasa din cauza scarbei pe care o resimtea puternic in toate organele
atunci cand avea in fata lui un mincinos, si mai mult, un criminal.
-
Fata era traumatizata de copilarie! Sunt
mii de indicii ca o traumatizati in copilarie! Nu ati crezut ca era depresiva!
Nu ati crezut ca era deprimata! Si cand era mica i-ati facut niste sedinte de spiritism.
Era copil! Nu ati constientizat ca o veti marca! Copilul era speriat! Apoi a
devenit o adolescenta cu fobii! Erai rasista! Erati extremista! I-ati spus ca
arata oribil mai grasuta! Ati facut-o sa slabeasca! A devenit anorexica! Urati
homosexualii! Fetei i-a fost frica sa va spuna, sau poate nu stia adevarul
complet… I-ti spus ca homosexualii trebuie sa moara… Ati fortat-o pana sa si
voteze cu cineva anume… In timpul acesta i-ati exterminat bunica, la care tinea
foarte mult… A incercat sa aiba relatii normale cu barbatii, sa plece de acasa
sa se intretina singura, dar intr-o zi si-a dat seama ca este lesbiana. Si a
murit de rusine, in vis si probabil din cauza anorexiei…
-
Doamne… ce imi spuneti este ingrozitor!
Nu cred…Vai suna cineva la usa…
-
Este Politia. Au venit sa va inchida.
Cum merita orice mama iresponsabila si nebuna cum sunteti dumneavoastra!
Final
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu