In dimineata zilei de duminica 28 mai, pe la ora 9.00 dimineata,
comisarul Lazarius o ruga pe Ella sa cheme toata familia jos, in holul mare al
vilei de pe strada Chopin din Nuremberg, casa ce apartinea acum Ellei
Ungureanu.
In ultimele doua zile comisarul lipsise din casa unde fusese cazat, si statuse in alte locatii. Unii memebri ai familiei Bugescu si-au dat cu parerea ca "politaiul" se plimbase prin oras ca sa agate prostituate, sau ca vorbise cu anumite persoane prietene cu familia ca sa le afle secretele, sau ca a stat pe la hotel obscur si ieftin fumand marijuana, sau ca avea o amanta secreta in oras, vreo romanca probabil, dar numai el stiuse ce facuse de fapt. Nici macar Cotofana nu fusese impreuna cu el, si din cauza asta, astazi era un pic nesigur pe el si morocanos.
Toata familia Bugescu, alaturi de
Cotofana, care, ca un catelus o urma la cativa pasi pe Ella
Ungureanu, care arata mai bine ca niciodata si mirosea extrem de bine, intra in
salonul de jos al vilei, la ora 10.00 fix. Toti murmurau si erau un pic
nervosi, dar pe de alta parte, individul venit sa ii ajute in rezolvarea
misterelor din ultima saptamana le promisese astazi rezolvarea ecuatiei, asa ca
se asezara destul de cuminti pe canapele si scaune si asteptara sa afle ce
explicatie le va da "baiatul gelat de la Bucuresti".
- Buna ziua! Vorbim in romaneste sper, da?
- Da! incuvintara cu totii, pe mai multe
glasuri, unii glumeti, altii nervosi pentru ca fusesera treziti cu noaptea in
cap de acest individ inalt, brunet si foarte increzut, desi era doar asistentul
"penibilului celalalt".
___________________
- Am sa va informez, asadar, ca am analizat atent in ultimele zile tot ce trebuia analizat, si ca ceea ce va voi spune in cateva minute este real si nediscutabil. De altfel, ca sa va spun adevarul, ma cam grabesc... Mi-am luat un bilet de avion astazi... cam... peste doua ore... Destinatia... nu conteaza, cert este ca o sa ma intorc la relaxarea de unde am fost sustras de catre... hm.. seful meu, spuse Lazarius uitandu-se pe sub sprancene la Aurel Cotofana.
Cotofana incepu sa sughita, nervos.
-Asa ca o sa va rog sa ma lasati sa termin tot ce am de zis, fara sa avem intreruperi, pentru ca sunt la limita cu timpul, si nu as vrea sa mai dau inca 300 de euro ca sa iau alt bilet de avion. Se poate asadar sa nu ma intrerupeti?
Cei din camera incuvintara, morocanosi.
- Multumesc foarte mult. Daca eram acum in Romania, cu niste oameni la fel ca voi, probabil ca ar fi inceput niste discutii sterile si interminabile, dar se vede treaba ca mecanismul german v-a ajutat si pe voi, dragi conationali, sa fiti mai stricti, echilibrati si logici.
Oricum, sa revin la caz; Maior Cotofana,
tin sa va felicit. Si sa spun ca datorita dumneavoastra am inteles unde se
indreapta speta, sau, mai precis, spre cine sa arat cu degetul. Caine. Un cuvant spus de cineva din familie:
caine! Cuvant menit sa il discrediteze pe ... seful meu, m-a adus spre drumul
bun.
Murmurele din incapere continuara.
- Concluzionand, spuse Lazarius, oftand, este vorba de un MONSTRU… vorba Ellei. Dar monstrul nu este neaparat CAINELE, ci posesorul lui, sau in cazul de fata, posesorii.
Marcel, sotul Lenutei, mai precis.
- Marcel nu are niciun caine! sari in sus,
Lenuta, sora ochelarista si blonda a lui Paul.
Nu prea frumoasa, dar totusi cat de cat
simpatica, acum Lenuta arata ca un adevarat monstru nervos, plin de riduri, cu
o mutra ravasita, rautacioasa si cu nasul enorm care parea tuturor ca un penis
scurt si gros plasat in mijlocul fetei sale.
- Doamna...! Am zis sa nu fiu intrerupt!
- Pentru ca spui aberatii!
- Pai atunci daca va spun ca Marcel se
fute in draci cu amantul lui, un nazist falit, care este de fapt stapanul in
acte al cainelui, si ca planuia ca dupa moartea lui Paul sa va ucida pe
dumnevoastra, atunci chiar o sa fiti nervoasa! Poftiti aici mesajele lui
Marcel! Dobitocul si-a lasat zilele trecute Facebook-ul deschis!
Comisarul ii arunca scarbit Lenutei vreo
duzina de foi de hartie care consemnau discutiile celor doi amanti.
- Doamne!
Lenuta cazu ca si fulgerata in fotoliu.
Abia mai respira.
Toata lumea era agitata si toti se
pregateau sa il ia la intrebari pe Marcel, dar Marcel, ia-l de unde nu-i. De
afara insa se auzi o masina care demara in tromba.
- Marcel probabil ca a plecat cand a
simtit ca voi spune mai multe despre el, spuse relaxat Danut Lazarius,
aprinzandu-si o tigara. Dar o sa siti unde il gasiti... In fine. Deja nu ma mai
intereseaza. Mai am doar cinci minute, apoi plec la aeroport. Unde am ramas?
- Ca Marcel e homosexual si are un caine
care a omorat-o pe mama lui Paul, pe Paul, pe catel si poate pe Ilina... spuse
tremurand Cotofana.
- A, da. Catelul se afla pe
Uberstrasse nr 56, unde sta si domnul Will Swartz. Cainele este probabil din
rasa mastiff sau pitbull, sau o corcitura intre cele doua rase. E invatat sa
sara la beregata. Ucide si pleaca. Fara multe urme...L-am urmarit ieri pe
Marcel si se saruta cu acest Will in curte.. Dragoste mare! Era si cainele lor
acolo.
A, si fosta iubita a lui Paul este la
aeroport deja. I-am luat si ei bilet. Am gasit-o legata in subsol la voi. Abia
mai respira saraca... Mi-a confirmat ca Marcel si un alt tip blond si plin de
tatuaje au legat-o. Cand mi-a spus ca o injurau si ca nici nu se uitau la ea,
mi-am dat seama ca cei doi sunt gay si ca sunt impreuna. Pana sa ajung la Will
si apoi la caine, a mai fost doar un pas. Greseala lor? Sa o lase vie pe
Ilina...
- Doamne!
- Mda. Acestea fiind zise, o sa chem un
taxi...
- Dar de ce au facut asta?! intreba
Ella, mai mult urland.
- Casa ta. Banii lor, arata cu mana in
jurul lui, pe membri familiei Bugescu. Marcel vroia sa termine cu "familia
de nebuni" cum scria in mesajele catre Will, si sa isi refaca viata cu
Will. Doar ca nu mai aveau niciun euro. Will avea totul amanetat - probabil ca
tipul este narcoman, alcoolic inrait sau pur si simplu cheltuie banii -; iar
Marcel nu avea nimic pe numele lui. Dar daca Lenuta, si inainte de ea, Paul si
mama lui ar fi murit, totul ii revenea copilului, fetei tale draga Lenuto, iar
singurul custode era Marcel... Care ar fi beneficiat de tot, impreuna cu Will.
- Ce grozavie! facu Lenuta. Am avut
ghinion la barbati, dar asa ceva nu am mai gasit! Multumesc mult... ca m-ai
salvat...
- Cu placere! A, Cotofana, te intreb
si pe tine, mai vrei sa ramai, sau nu?
- Pai...
- Pai ce? Crezi vreodata ca Ella se va
uita la tine?! L-a iubit prea mult pe Paul...
Cotofana nu stia daca sa injure sau sa urle de rusine pentru ca fusese deconspirat in cele mai ascunse sentimente ale lui.
Ella se uita la Aurel cu mila si zambi.
- Doamne, nu mi-a fi inchipui vreodata ca
domnul Aurel ma place... Glumesc... Mi-am dat seama inca delainceput, dar...
Dar ca sa fiu cinstita, desi nu este genul meu, am fost poate prea amabila cu
el doar ca sa aflu cine este ucigasul lui Paul.. pe care l-am iubit enorm. Dar
sa stiti ca va inselati cu un singur lucru domnule Lazarius...
- Am inteles, facu morocanos Cotofana,
interupand-o, si se ridica de pe scaun. O sa imi fac urgent bagajele.
- Cu ce ma insel, stimata doamna, facu
Lazarius, in timp ce isi lua geanta neagra de pe jos si se indrepta spre usa.
- Desi l-am adorat pe Paul, mi-ar fi
placut enorm sa va cunosc mai bine... pe dumnevoastra. Dar acum, adio! Si
multumesc!
FINAL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu