duminică, 27 septembrie 2015

74. Panica la Vatican - 2

15 septembrie, dimineata. Un satuc din Romania. Un batran grebla gradina curtii sale. Era o casuta tipic romaneasca, alba, cu acoperisul cu tigle. Un horn, probabil un pod mic, un beci.
Pe strada trecu o fata de vreo 14 ani, pe o bicicleta. Batranul o saluta cu mana. Fata ii raspunse masinal. Incepea o noua zi de toamna si o noua etapa in viata ei. Trebuia sa se duca la liceu si asta o speria un pic. Se gandi insa la batranul care ii facuse cu mana, plin de incredere in acea zi, un batran care putea sa moara in orice moment, dar parea asa de fericit. Isi zise ca dupa ce va termina orele sa mearga sa il salute. Vazuse cu coada ochiului ce livada bogata are mosul. Cu siguranta ii va da niste fructe daca va merge sa il salute dupa terminarea orelor. Deci va putea sa economiseasca ratia de 10 lei pe zi dela parinti pentru masa, si sa isi ia eventual un pachet de tigari la cateva zile. Dintr-o data se simtea plina de energie. “Iuhuuu!”
___________________

Ciprian muncea, uda straturile unei gradini cu flori. Actiona mecanic, précis. Se gandea ca abia astepta a o tina in brate iar pe Louana Ionescu, logodnica lui. Dar trebuia sa ii spuna si despre secretul teribil pe care il ascundea. Nu mai putea sa traiasca asa, cu o vina enorma in suflet. Trebuia sa ii spuna despre ceea ce facuse. Sau sa nu ii spuna? Daca, atunci cand va afla, Louana il va parasi definitiv?


-        15 aprilie acelasi an - In urma cu sase luni de la intamplarile de mai sus-

Sase persoane jucau poker intr-un bar din Bucuresti. Era ora 3.00 dimineata. Aerul era gri din cauza fumului de tigari. Barmanul parea ca doarme, dar, daca cineva ii adresa o comanda, se ridica imediat in picioare si aducea bautura.

Cu spatele la usa se afla barbat cu o cicatrice pe fata si destul de  mic de inaltim. Omul insa avea senzatia ca este special pentru ca avea cateva rolisoare in cateva operete din Budapesta, si mai nou si la Bucuresti. Il chema Ianos Sighet. Jumatate ungur, jumatate roman, ii dispretuia insa pe romani. Se credea frumos, dar in realitate, era chiar urat. Buze prea subtiri, nas prea mare, corpul urat, fundul prea mare si o alura greoaie in sacoul lui gri, de parca ai fi privit un urangutan a imbracat in costum. Avea si un neg pe obraz, un neg care din zi in zi parca parea mai mare. Dar Ianos era plin de incredere. Unii credeau despre el ca este un gay ascuns, dar nimeni nu avea curajul sa ii spuna asta, pentru ca Ianos facea niste crize teribile de nervi si cu siguranta iar fi distrus moaca oricarui ar fi indraznit sa ii spuna chestia asta in fatza.

Langa el era Ciprian. Un barbat frumos, brunet, de vreo 35 de ani, dar care avea pe chip sculptata patima viciilor, a alcoolului, noptilor nedomite si miliardelor de tigari trase in piept, cu sete. Ochii lui nu spuneau nimic. Avea doar un tic care poate ii trada nelinistea: sa isi muste obrajii. Si fuma tigara de la tigara.

Langa el statea “clovnul” gastii. Un barbat gras care radea prea mult, in special de el. Ochelarii de argint postati pe varful nasului micut, costumul stramt si parul foarte scurt il faceau sa semene cu Humpty Dumpty, celebrul ou-vorbitor din Alice in tara minunilor. Dar cine ar fi fost un pic atent la esenta glumelor lui Bogdan Stratulat, si-ar fi dat seama ca acesta de fapt nu facea misto de el, ci de ceilalti, iar, dupa ochelarii minusculi, cu lentiel colorate, ochisorii lui vicleni de se uitau cu un dispret nemarginit la colegii lui de la masa de poker.

 

 

Dragos statea langa Bogdan. Era de aceeasi varsta cu toti ceilalti, dar parea cel mai tanar. Radea si el, dar se vedea ca joaca teatru si ca vrea doar sa para amabil. Era extrem de increzut, nu doar pentru ca era director general la un post important de televiziune, dar si pentru ca stia probabil ca este mai bun decat toti ceilalti. Sau poate iti dadea doar senzatia asta?!

 

Langa Dragos era Paul. Paul era un fost jucator de billiard, care dupa ce fusese muscat de un leu intr-o vacanta cu fosta sotie, se lasase de meserie, se ingrasase si se apucase serios de droguri. Era buhait si avea cearcane negre sub ochi.

 

Ultimul dintre ei era Marian. Marian Popovici. Avea cateva tarabe cu legume in piata la Obor. Dar banii ii veneau din vanzarea parcelelor din terenul lui la munte. Era un pic disperat si stresat asa ca ragai si injura in acelasi timp. In loc sa castige, pierduse din nou. Nevasta-sa, Cornelia, nu o sa ii zica nimic acum, dar stia ca dimineata il va face cu ou si cu otet. NU stia ce sa faca. Daca sa renunte pana nu va ramane fara niciun leu, sau daca sa accepte pariul facut de Ciprian.

 

-        Care se baga? Patru dintre noi jucam ultima partida pe datorie, sau nu mai jucam si plecam acasa. Daca facem treaba asta, patru dintre noi vor fi multumiti. Banii se vor returna pierzatorilor, in proportie de 50 la suta, si vom castiga si ceva grandios ulterior.

-        Mie nu imi convine treaba asta, facu Ianos.

-        Hm. Nici mie, zise Bogdan.

-        Dar daca pierzi acum? Intreba Ciprian? Si castig eu tot? E vorba de 15.000 de euro. Ce zici? Ai tupeu?

-        E cacealma, facu Dragos… nu stiu ce sa zic…

-        Baieti. Intreb ultima data. Mai jucam o data si castigatorul doneaza o parte din bani pierzatorilor, dar pierzatorii trebuie sa se ocupe de Papa?

-        Hmmm…

-        Dus, esti dus… NU stiu …

-        Eu ma bag…

-        SI eu!

-        SI eu!

-        Bine ma! Hai! Hai si voi! Ok?

Sase glasuri au strigat: Ne bagam! Cine pierde se ocupa de  Papa Francisc! 

Va urma

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu