vineri, 19 iunie 2015

58. Croaziera in iad (PARTEA 4 - Portretul criminalului)




- Oana, calmeaza-te! Tot echipajul e cu ochii pe noi! Daca nu te linistesti, o sa isi dea toti seama cine suntem! Si o sa mai rezolvam o pula de caz! Si nu o sa mai luam niciun leu!

- Of Doamne! De-ai fi vazut-o!
- Da, bine! dar calmeaza-te o data! Important este ca nu era Aneta! pardon, Aniela.. Ci o alta femeie.
- Dar semana! Saraca femeie… A vrut sa se bronzeze la fite, nu putea sa stea ea la clasa a doua! Cum o fi intrat insa fara card?
- Pe un card de asta intra doua persoane. Oamenii de la intrare uneori nu mai deranjeaza lumea, si lasa a doua persoana, cea care a intarziat, sa intre fara sa o legitimeze. O fi zis femeia ca e cu cineva, si cei dinauntru au confundat-o si ei cu sora cealalta…Probabil de asta au si omorat-o! Plinuta, cat de cat tanara, statea langa verisoara ta care este abosolut un personaj de grosolanie! Logic, au cofundat-o... 
-       Dar puteam sa fiu eu cea omorata!
-       Niciodata! Tu ai fundul mult mai mare decat al lor!
Dupa un moment de perplexitate, in care Oana Trandafir, incerca sa vada daca Ciucu glumeste ori nu, femeia intreba, cat de cat calma:
-       Deci tu ai inteles care este motivul crimei? Ce anume vrea criminalul?
-       Pai sa iti zic ce am dedus eu din toate minciunile lor pe care ni le-au servit cu nesimtire din prima zi… Viorica si Aneta au lucrat foarte mult in Italia pentru niste batrani instariti. Erau femei de serviciu, secretare si la un moment dat au ajuns asistente si ingrijitoare. Au ajuns la o familie de batrani din Milano. Dupa moartea batranilor, cele doua au mostenit 800.000 de euro. Acum un an. 

Problema a fost ca imediat dupa ce femeile si-au primit banii, au inceput scrisorile de amenintare. Ceea ce nu ne-au spus noua, a fost ca cei doi batrani le cerusera sa fie eutanasiati, iar cele doua femei asta facusera. Ii deconectasera de la aparate. Drept multumire, le-au lasat lor banii... Dar...  Un anume mostenitor isi vroia si banii inapoi. Cine e el sau ea? Asta nu stiu...

In acel moment intrara in cuseta, urland, cele doua surori Pupaza, una dintre ele transpirata, bronzata si rosie la fata, cealalta, abia trezita din somn, umflata la ochi si cu parul in dezordine, urmate de doua dintre pasagere, doua femei mai grase, Antonia si Arabela. Toate patru semanau cu patru elefanti din melodia pentru copii: "Un elefant se lagana, pe o panza de paianjen...".

Arabela, cea mai plinuta dintre toate urla, cu vocea ei perfecta, de soprana: 
- Eu stiu cine e criminalul! L-am vazut! Un individ gras, urat, tiganos, cu burta mare, chel si murdar! Avea ceva dubios in mana! Cand l-am strigat, a fugit! Puteam sa-l prind de dimineata! Se furisa dintr-o cabina! Puteam! Puteam sa-l prind... Offf!
- Cine l-a mai vazut dintre dumnevoastra? Mai stie cineva ceva de acest individ, o intrerupse Ciucu, precaut.

- Eu... se auzi o voce delicata si trista, de undeva din spatele celor patru "gratii". Eu l-am vazut...


Va urma

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu