- Buna ziua.
Toti se
uitau ingroziti la tanarul finut care spunea simplu ca il stia pe cel banuit de
uciderea unei femei. Era vorba despre Adam Ionescu, zis Bubu.
- - Se
zvoneste de jumatate de ora ca dumnevoastra sunteti de la Politie, sau ceva de
genul asta, si am venit sa vorbim… As vrea, mai ales ca am auzit ce se spune
despre unchiul meu, sa se inceteze aceste lucruri… Unchiul meu.. John, care de
fapt este tatal meu adoptiv, nu are nicio legatura cu nimic din toatea acestea…
Este adevarat, venea din camera mea la ora aceea matinala, dar nu avea niciun
gand criminal…
-
Cine
aste aceasta persoana? Intreba Ciucu.
-
Se
numeste John Falls si este un unchi, de fapt, hmm.. este de fapt iubitul meu…spuse
Adam cu voce soptita.
-
Vai
de mine! Facura intr-un glas toate femeile din camera, in cor.
-
..dar
nu vreau sa se stie… as aprecia sa nu se vorbeasca despre asta…
-
-- Cred
ca este deja prea tarziu… In primul rand este suspect principal in aceasta
crima, in al doilea rand, cred ca déjà ai fost filmat si probabil pus si p e Facebook…
Intr-adevar, Antonia, careia ii placea sa pozeze si a filmeze tot in
jurul ei, daduse drumul la inregistrare de cand intrase in camera, iar acum se
juca cu telefonul, si intr-adevar, isi incarca filmarea pe Internet. Aspira sa
devina procuroare, asa cum o dorea tatal ei, dar de fapt in sinea ei ii placeau
mai mult ziarele de scandal, si cateodata trimitea ponturi ziarelor si
revistelor.
In camera intrara doi jandarmi de pe vas care il tineau legat pe John, un
individ plinut, transpirat, chel si extrem de stresat. Spre deosebire de
portretul initial al posibilului criminal, facut de soprana Arabela, John era
un individ extreme de curat, spilcuit, chiar prea elegant, si cu toate acestea
statea la clasa a doua.
-
A
fost la mine in cuseta si a iesit abia la ora 12.00, cand era moarta déjà femeia!
Am facut… am facut dragoste… Trei ore… Deci nu are cum sa fie el criminalul. Si
oricum nu ar fi avut de ce…Ce porcarie… Doamne… Ce afacere urata…
-
Aveti
poze, dovezi, inregistrari cum ca domnul a stat pana la ora 12.00 la
dumneavoastra?
-
Avem
un mic filmulet… nu pot sa il arat insa… nimanui…
Lumea de pe
vapor era in fierbere. Deja acoperirea detectivului era anulata, si mai toata
lumea o banuia si pe secretara lui, Oana, cum ca este si ea politest sau detectiv.
Linistea domnisoarei Trandafir era distrusa, cat si linistea majoritatii
pasagerilor, care isi imaginau cele mai oribile povesti. Asa ca atunci cand
capitanul s-a prezentat la masa de seara in fata tuturor, spunand ca vrea sa
faca un anunt, toata lumea a rasuflat un pic mai usurata.
-
Buna
seara dragii mei. In primul rand as vrea sa imi cer scuze ca se intampla asa
ceva pe bordul navei mele. As vrea sa va spun ca in curand, mai précis, in
functie de vant, maine dupa-amiaza, nava va opri in portul Sicilia, asa ca cei
care doresc sa plece, pentru a se imbarca cu o alta nava, sau pentru a ramane
pe insula, pot sa o faca, evident, vor fi despagubiti de catre firma de turism,
care si-a dat acordul. Din pacate, cursa nu se poate opri aici, noi vom merge
mai departe. Aveti timp pana maine la ora pranzului sa decideti ce vreti sa
faceti.
-
Dar
Politia ce face? S-a gasit criminalul?
-
-
Bai, astia sunt nebuni, ne lasa tocmai la mafiotii din Sicilia?!
-
Dar
cine a zis ca ramane acolo?! Ati capiat?
-
Pai
daca vor mai urma si alti morti la noapte?! Sau dupa asta! Doamneee, cine m-a
pus sa mrg in croaziera asta?!
-
Chiar,
v-ati numarat? Poate mai lipseste cineva…
-
Taci
mai din gura…
-
Serios,
cum se poate asa ceva! Va dam in judecata! Auziti, ne da afara si de pe vapor, dupa
ce ca mancarea este oribila!
-
Si
bautura contrafacuta!
-
Bai,
termina-te cu prostiile! Lasa asta! Noi vrem sa sti, cine dracului a impuscat-o
pe femeie?
- - Si
cine are pistol, pana la urma, pe acest vas? Intreba tanara de 17 ani, Luminita
Popa, iar vocea ei cristalina sparse celelalte murmure si vociferari din sala
de mese. Se facuse liniste.
Toata lumea
isi intoarse capul spre Ciucu. Asta pentru ca dupa ce aflasera ca este detectiv,
toti vazusera ca acesta avea si un pistol.
Comandatul
vasului, Decebal Marinescu, se indrepta incet spre masa unde se afla Ciucu,
care tocmai inghitise o tartina cu icre negre. O icra ii mai atarna inca, ca o alunita, pe buza de sus.
-
As
prefer sa imi predati mie arma dumnevoastra, spre binele tuturor.
-
Ascultati!
Cred ca ne permitem mai mult decat este cazul. Eu sunt aici sa apar lumea, nu
sa…
-
Se
vede treaba ca ai si aparat foarte bine! A murit déjà un om si dumneata te joci
de-a detectivul si imi hartuiesti pasagerii. Mascarada de dupa-amiaza a fost
complet inutila si stanjenitoare pentru toata lumea.
Toate
privirile se indreptara de data asta catre o masa din colt, unde stateau Adam Ionescu – Bubu, si iubitul lui, John, extrem
de tras la fata.
-
Asa
e! Rusine! Cu asa detectivi, de aia se duce Romania de rapa! Ajungem sa fim
impuscati ca animalele!
-
Poate
el a tras! Politaiul a fost singurul care a avut arma!
-
Sau
grasa aia…
-
Liniste
va rog!
Comandantul
se ridicase din nou in picioare.
-
Faptul
ca am confiscat aceasta arma pe care o voi pune la loc sigur in seiful
vaporului, nu are nicio legatura cu faptul ca acest domn sau persoana care il
insoteste si care a descoperit cadavrul, ar avea vreo legatura cu crima. Sa fim
bine intelesi. Dimpotriva, avem alibiurile dansilor, nu este nicio problema. Dar
aceasta este procedura… Si acum ma scuzati, am alte treburi.
-
Comandante,
spuse Ciucu, ridicandu-se in picioare. Eu iti dau arma. Nu-i problema. Dar daca
pana maine una dintre acste doua femei – si arata catre masa surorilor Pupaza,
care sughitau intr-una, complet nefardate - , pentru care eu sunt aici, ca sa
le apar de un criminal, o sa moara, le aveti pe constiinta, si mai mult decat
atat, o sa dati de belea. Simai mult decat atat, daca maine opriti in Sicilia,
o sa scape criminalul…definitiv!
Toata lumea a inceput sa vocifereze. Comandantul si-a dres vocea.
-
In
acest caz, situatia se schimba radical. As putea spune, ca s-a intors cu 180 de
grade… Aveti dreptate.
Ciucu trase o dusca de vin, jubiland incatat de cele spuse de Capitan. Cu
toate acestea, Decebal continua.
-
Asa
ca din acest moment, pana maine la ora 14.00, v-as ruga sa solutionati acest
caz, pentru ca sa putem sta cu totii linistiti.
Ciucu a fost
la un pas sa scape paharul din mana, blestemandu-l in gand pe Capitan.
-Nu puteti
opri in alta zi, in alt port?
- Tot ce pot
face este sa intarzii nava. Doar cu cateva ore. Pentru ca nu mai este
combustibil. In orice caz, success! Sper sa ne vedem maine, cu totii, la ora
14.00, iar domnul detectiv sa imi prezinte solutionarea cazului…
Un urlet
ingrozitor intrerupse glasul puternic si calm al capitanului. Pe usa intra Irma
Sachelarie, care purta o camasa alba, decoltata si scurta, pe post de rochie,
patata toata cu sange. Figura ei superba era acum descompunsa de spaima.
-
Paolo!
Paolo e mort! Pe punte… Mort!!
Si lesina.
Va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu