34.Cat costa o inima

- De ce nu ti se umezeste focul curului? Mortii ma-ti de scarba. M-am saturat! Nu te mai suport! Te dai sensibila pulii, dar te pisi? Ma refuzi?! Mama avea dreptate cand spunea “ia-ti o femeie valabila, una care sa stie sa faca de toate”! Dar la inceput asa erai! Bagami-as pula in ea de viata!

Barbatul dadu un picior in pianul mare din sufragerie. Bocancul negru lovi pianul si acesta se scutura din toate incheieturile cu un zgomot dramatic.

Lolla simtea ca ii vine sa turbeze. Pianul era de la strabunicul ei, amintire de familie. Inca o lovitura de la asta si pianul s-ar fi stricat. Dar iar nu ii zise nimic. Mama lui o invatase ca de la bautura si de la curve sa nu il intoarca. Dar nu isi amintea ca el sa fi mers la curve… El ii intrerupse gandurile cu o noua serie de injuraturi porcoase.

-        Lolla, ai voie sa pleci unde vrei tu, unde vrei tu, eu nu sunt Victor, primul tau iubit din liceu, asa ca te rog, te implor, nu ma mai compara cu un dobitoc!

Lolla intelegea despre ce era vorba. Nu facuse nimic. Il sunase pe fostul ei prieten din liceu cu care nu se mai vazuse de 10 ani, ca sa o ajute sa ii repare un laptop. Si asta prin telefon. Apoi, pentru ca problema era mai complicata decat credea Victor – acum patron la o firma de softuri - ii trimise un tip tanar de vreo 25 de ani care, pentru ca ea nu vroia ca laptopul sa fie instrainat, il reparase in holul micii vile. Il servise cu apa, apoi ii adusese o cafea. Apoi pentru ca baiatul i-a spus ca ar mai putea sa ii rezolve si alte probleme la calculatorul care era plin de virusi, ea il servise cu niste pateuri si cu un pahar de vermut.

Isi luase si ea un pahar. Rasera un pic. Baiatul era gay, si o amuzase povestea lui lacrimogena despre cum fuses parasit de un stlist celebru. Cand acesta plecase, peste vreo ora, ea uitase paharele in hol.

Stiuse ca daca le lasa acolo, sotul ei va face un mare sandal si isi va inchipui tot felul de chestii. Dar parca undeva, un dracusor malefic si masochist din capul ei, o silise sa nu faca ordine, tocmai pentru ca sotul ei, cel mai cunoscut avocat din Bucuresti sa rabufneasca odata. Oare vroia de fapt sa il faca gelos?! Simtea ca el tine in el o ura fata de ea, o chestie sumbra, si vroia sa o scoata afara. Ca pe un cos plin de puroi pe care il zgandari si la un moment dat, cand nici nu te astepti, la lumina ies stropi de puroi alb-galben cu picaturi mici de sange si dedesubt, un ditamai “vierme” din grasime. Simtea ca relatia asta ascunde o gramada de puroi. Un sir de milioane de cuvinte nespuse ascunse sub zilnice glume, mistouri, politete si apoi, ca in fiecare noapte, somn. Vocea groasa si scalambaita a sotului beat o trezise din reverie.

-        Fa, vrei sa facem bucurii la astia? Cine sunt astia? Ce ai facut tu cu ei in casa mea?! Nu ma face pe mine dobitoc pentru ca nu sunt dobitoc. Niciodata nu am facut lucru care nu ti-a placut tie. Tu ai sa spui acum, ca ti-am spus intotdeauna nu! Ca sa spui NU! Nu insemana nu, de la inceputul relatiei! Nu inseeamna nu!

Si radea isteric, ducand ritmic, sticla de whisky la gura si band hulpav…

Barbatul contionua monologul:

-Si cred ca m-am tinut de treaba asta. Eu personal…

Lolla ofta. Sotul ei, un tip de aproximativ 40-45 de ani, mai ingurgita o gura mare de alcool, apoi se scarpina in cap, si ofta ca si cum tot universal ar fi stat pe spatele lui.

La televizor rula un film romantic cu cowboys.

“Langa poarta te chem, vino si ma saruta”, era o replica din film, apoi doi insipizi, un el si o ea blonzi se sarutara.

Ea o blonda tipica cu ochii albastri imbracata de sus pana jos in jeansi, el un tip cu par scurt, blond si rar cu o jacheta de piele maronie.

Apoi, Lolla se duse inspre fereastra. O strada cu luminite de Craciun. Numai vile in toate partile. Ahh! Uitase. Si ea statea intr-o vila. Ar fi trebuit sa fie fericita… Dar nu era.

…

Era aproape 4.00 dimineata. De dupa Craciun. El nu mai spune nimic. Se alinta in betia lui. Statea pe marginea patului din dormitor in chiloti, gandind undeva in creierul lui, sau dorind sa se simta: Ca el este Imparatul!

Era extrem de obosita. 20 de ani cu acest barbat. Nu il inselase nici macar o data. Pasiunea insa se transformase in obisnuinta, obisnuinta in dependenta, dependenta in lene. Nici el se pare ca nu o insela. O insela numai cu jocurile de noroc si cu banii imprumutati prietenilor. Si cu alcoolul. Dar numai rar. Rar, dar atunci facea ca un  diavol.

Atunci interveneau acele jigniri, cuvinte urate care musteau de ura, ce semanau parca cu un venin verzui, urat mirositor, undeva adunat in creierul lui, o adunatura de frustrari, prejudecati, poate…

Lolla ramase in continuare sa se uite pe fereastra. “To be or not to be?” Atunci ii veni o idee.

Urmatoaretreile luni nu au fost deloc simple pentru niciunul dintre sotii Lancelescu. Bob o insela. Prima oara dupa atatia ani. La inceput nu i-a spus. Nu i-a spus ca s-a intalnit intamplator cu o colega de facultate care acum era extrem de frumoasa. Fata care in primii ani de Facultate arata ca un porc transpirat, cu parul scurt si vopsit in rosu, acum arata ca un manechin superb. O femeie splendida, cu stil, bruneta, cu sani superbi, cu buze rosii si pline si cu o gropita simpatica in obrazul stang. Ii spusese ca se lasase de avocatura, ca incercase Psihologia, tocmai ca sa slabeasca… Avusese bulimio-anorexie pe fond de stress. Scapase de ea. Avea si ea, ca si fostul ei coleg, o vila, si ce coincidenta, tot in Cartierul Francez. Ii aratase actele.

-        Nu este nevoie sa mi le arati, spuse el usor rusinat, pentru ca ea ii citise gandurile. El chiar era curios in ceea ce privea actele.

-        Ei! Vroiam sa ma dau mare si eu! Este tot al meu! Pentru ca am muncit enorm. In plus de asta fostul prieten a trebuit sa plece sa se casatoreasca in Egipt cu logodnica lui oficiala. Este foarte bogat. De aia nici nu i-am refuzat oferta de a trece casa pe numele meu! Oricum eu am mobilat-o. Si nu cred ca va mai veni vreodata in Romania. Zeineb l-ar omori daca ar mai veni vreodata singur in Romania. Iar ea desigur ca nu ar fi vrut sa vada tara unde Ahmed si-a lasat jumatate de inima…

Alexandra se intoarse cu spatele la el, dar Bob vazu ca ea lacrima. Era superba. Se vedea ca sufera.

Bob era curios. Nu era de felul lui milos, dar isi dadea seama ca fata sufera. Incerca sa gaseasca o fisura in fata acestui noroc neasemuit care ii picase din cer. O femeie frumoasa si bogata si cu relatii! Care sa il scoata din capcana aia teribila de casatorie. Probabil asta era fisura. Proasta inca il iubea pe arabul ala.

-        Draga mea, ce ai zice sa mergem la munte? Sa lasam vila asta si sa mergem!

-        Nu ai spus ca ai si tu o vila prin zona? Poate ar trebui sa renovez sau sa nu mai stau o perioada aici… Nu vrei sa mergem la tine, sa stam la tine?

-        Nu… Nu e cazul. Nu ti-am spus tot adevarul… O sa ti-l spun acum. Trebuie sa vand vila si jumatate sa o dau fostei sotii…

-        Ah, nu stiam ca esti insurat.

-        Nu mai sunt… Adica doar un act de semnat si gata! Nu mai tin la ea. S-a terminat totul acum ani de zile. Nu stiu de ce am mai continuat. Din virtutea inertiei… Sau..

-        Sau ai simtit ca ma asteptai pe mine! rase Alexandra.

-        Cu siguranta, asta a fost! Rase si el.

-        Deci mergem la munte?

-        La munte!

Au urmat cateva luni superbe in care Bob parca intinerise. Slabise, incepuse sa se duca la sala, nu mai fuma patru pachete de tigari, ci doar un pachet la doua zile, se ducea la salon si isi facuse implant de par. Un cu totul alt om. Dar vizita la Lolla, cu care semnase de actele de divort, era implacabila. Avea foarte multe lucruri de luat din casa. Tot asteptase un imbold, un moment prielnic, acesta nu venise, asa ca isi facuse curaj si intr-o zi se duse direct la fosta sa casa.

Fosta sotie schimbase cheile. Spusese ca ii este teama ca actuala prietena sa nu ii fi copiat cheile si sa intre prin efractie in casa lor. Acestea il infuriasera pe Bob la momentul repectiv. Idioata de Lolla habar nu avea ce femeie este Alexandra! Acum insa, cand o vazu pe fosta lui nevasta coborand scarile ca sa ii deschida, o ierta. O palida umbra a ce fusese Lolla acum 20 de ani. O femeie grasa, imbatranita, cu cearcane, pungi sub ochi. Parea oarecum mai slaba, dar nu cine stie ce. Nu era trista, era chiar vesela.

-        Toate lucrurile sunt in aceste valize. Le-a impachetat asistentul tau de la birou.

-        Da.. Asculta Lolla, imi pare rau… Vrei sa incercam o reconciliere…?!

-        Dragul meu, m-ai incurcat foarte multi ani. Acum vreau sa … sa ma indragostesc si eu… ca tine. Bineinteles ca voi suferi toata viata dupa tine… Dar trebuie sa imi vad de mine!

Dupa doua luni

Intr-o dimineata, Bob fu trezit de niste puternice lovituri in usa.

Era singur in pat, gol. Isi trase un halat de matase pe el, apoi cobori incet, jos, in timp ce loviturile se acutizau.

-        Ce e? Ati innebunit?

-        Buna ziua. Sunt proprietarul. A expirat termenul de inchiriere.

-        Poftim?!

-        Aceasta este vila mea si i-am dat –o prin cesiune doamnei psiholog. M-a ajutat mult in trecut si i-am facut aceasta favoare. Acum va rog sa eliberati. An inteles ca ea a plecat cu o prietena in Dubai si v-a lasat pe dumneavoastra aici cateva zile, dar eu am venit mai rapid. Am o urgenta si chiar am nevoie de casa!

-        Poftim?!!

Bob era siderat. Cu o noapte in urma bausera ceva dulce, foarte bun. Apoi se trezise direct asa. Nu isi mai amintea de nimic. Se uita prin casa. Nu mai era nicun lucru de-al Alexandrei.

-        Nu pot sa cred!

Bob cazu jos.

-        Domnule Bob, nu va suparati. Aceasta este ea. Cea mai buna dar si dura psiholoaga. Mi-a spus ca veti recationa asa. Va inmanez aceasta scrisoare din partea ei si cu rugamintea ca in cateva ore sa va faceti bagajul.

Scrisoarea:

Draga Bob. Nu stiu cu ce incep. Iti spun in primul rand ca te-am iubit in Facultate. SI ca te am iubit si acum. De aceea te-am ajutat sa termini cu alcoolul si cu tigarile. Doctorii tai mi-au spus ca erai intr-o faza foarte grea de depresie. Nu aveai curajul sa o termini cu Lolla. Nu o mai iubeai. Cand m-a sunat rugandu-ma sa te ajut, sa va ajut, nu am vrut. Apoi mi-a zis ca imi plateste 180.000 de euro pentru acest tratament. Aveam nevoie de bani pentru ca aveam nevoie de un transplant de inima. Cand citesti acese randuri sunt pe masa de operatie. Lolla este cu mine. Sper sa intelegi de acum incolo, cat mai ai de trait pe acest pamant, ca decat sa acuzi pe altii, mai bine cauti la tine vina, decat sa te infunzi in casa, in bautura si tigari, mai bine iesi la soare, la aer.

Mi-a fost teama ca voi muri inainite sa te fac bine. Dar Dumnezeu este sus. Acum toti trei suntem fericiti. Lolla este libera, si nu constransa intr-o casatorie cu cineva caruia ii era scarba de ea si care pretexta orice ca sa o atace, tu nu mai esti dependent de acea casa, si nici de casa asta, si de nicio femeie, iar eu voi avea o inima noua.

FINAL