Oana Lupascu
statea intr-un bar. Avea o mare problema. Vroia sa se razbune pe cineva. Nu
stia cum. Se gandise prima data sa o calce cu masina. Era o idee. Dar poate
Angelica nu murea de tot. Angelica era colega ei de banca. Angelica era uratica
dar plina de tupeu. Faptul ca baietii roiau in jurul Oanei, o enerva pe
Angelica. Asa ca Angelica a inceput sa o barfeasca pe Oana.
Lumea a
inceput sa creada zecile de povesti debitate de roscata. Mai ales ca erau
colege de banca. Si cel mai urat, baiatul de care ii placea tinerei de 17 ani,
Bobby, nici nu se mai uita la Oana. Cine stie ce naiba ii spusese. Oana era
virgina, dar avea dubii despre Angela. Angela se dadea sfanta, dar Oana o
suprinsese pe colega ei pipaindu-se cu o gramada de barbati in liceu, cat si la
ea acasa.
Se simtea singura, trista si dezdanajduita. Avea senzatia ca
daca nu starpeste acest rau, pe Angela, toate lucrurile bune din jurul ei se
vor destrama. Pentru ca asa era, Angela o parase la profesori ca fumeaza iarba,
si nu era adevarat, dar si ca copiaza, total fals, pentru ca dimpotriva, Oana
ii dadea Angelei sa copieze dintotdeauna de la ea. Iar acum faza cu Bobby.
Se gandise
la mai multe moduri de a o ucide. Sa dea drumul la gaz, sa ii bage in suc o
otrava, sa o arunce de la balcon de la etajul 9. Dar toate picau, pentru ca in
toate aceste scenarii, toata lumea ar fi banuit- o pe Oana.
Fumase doua
pachete de tigari si bause o bere. Era singura in bar. O usturau ochii de cat
fumase. Nu gasea nicio solutie. Telefonul ii zbarnaii in geanta. Se uita dupa
el si vazu o iconita primita cadou de la matusa ei care murise in urma cu doua
luni.
Fusese asa
de suparata pe barfele si rautatile Angelei ca uitase de Dumnezeu. Isi facu
cruce si se ruga. Nu, in niciun caz nu putea sa faca asa ceva.
Peste doua luni cadavrul Angelei a fost descoperit in
cabinetul de Chimie. Se pare ca fusese otravita. Avea pe fata un ranjet
sinistru si in dinti un pic de ceva verde, probabil de la otrava.
Cand a mers
in fata Politistilor de la Sectia 14, cu mainile legate, Oana nu a spus nimic.
Abia dupa doua zile a decis sa povesteasca. A rugat ca toti prietenii ei din
liceu sa fie in spatele geamului, sa o vada, chiar daca ea nu putea sa ii vada.
Si a cerut sa fie testata si cu detectorul de minciuni.
-
]Ce
o sa va povestesc acum este adevarul. Nu
pot sa spun ca nu am dorit moartea fetei asteia, dar nu am facut eu nimic.
Lucram cu ea la o substanta. I-am spus ca poate sa ucida. Radea. Nici macar nu
am sa verific pretenia noastra. Aveam la mine doua prajituri, una cu mere, si
alta, o tarta cu kiwi…
-
Si?
Atunci ai decis sa o otravesti?
-
Nu
am otravit-o eu. I-am spus ca sa isi aleaga ce prajitura vrea, in timp ce eu ma
duc la baie.
Cand m-am intors, alesese. Era cu prajitura de mere in fata. Nu i-am spus
nimic, am zis, ok, o sa mananc eu cea de kiwi. Ideea e ca stiam ca urma sa imi
faca o farsa. Nu stiam de care, dar se vedea in ochii ei. In geanta mai aveam
doua prajituri la fel, puteti verifica la Cofetria din Colt, ca am luat patru, nu doar doua. Am schimbat prajiturile din geanta cu
cele de pe masa, in timp ce ea se uita pe telefon. Am mancat eu prajitura cu
kiwi. Se uita la mine lung, astepta sa mi se faca rau; ii fusese frica sa o
manance pe a ei... Apoi a mancat-o pe toata. NU avea nimic. Si nici eu. Normal, erau
prajituri inofensive.
-
Si?
-
Nimic.
NU s-a intamplat nimic. Numai ca m-a sunat tata ca sa il ajut cu o treaba in
gradina. Ma astepta in fata scolii si a zis sa vin rapid. Atunci a fost ultima
data cand am vazut-o vie pe Angelica.
-
Si
atunci cum a murit?
-
Uitasem
in graba, intr-o punga, sub masa, cele doua prajituri de la inceput. Pe una din
ele ea o otravise cu buna stiinta. Evident, pe cea a mea. Cea cu kiwi. Probabil
ca poftise la prajitura mea, asa ca prima pe care a mancat-o a fost prajitura
otravita de ea insasi. Vorba aia, cine sapa groapa altuia, cade singur in ea.
FINAL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu