joi, 19 februarie 2015

36.Prajitura otravita


Oana Lupascu statea intr-un bar. Avea o mare problema. Vroia sa se razbune pe cineva. Nu stia cum. Se gandise prima data sa o calce cu masina. Era o idee. Dar poate Angelica nu murea de tot. Angelica era colega ei de banca. Angelica era uratica dar plina de tupeu. Faptul ca baietii roiau in jurul Oanei, o enerva pe Angelica. Asa ca Angelica a inceput sa o barfeasca pe Oana.
Lumea a inceput sa creada zecile de povesti debitate de roscata. Mai ales ca erau colege de banca. Si cel mai urat, baiatul de care ii placea tinerei de 17 ani, Bobby, nici nu se mai uita la Oana. Cine stie ce naiba ii spusese. Oana era virgina, dar avea dubii despre Angela. Angela se dadea sfanta, dar Oana o suprinsese pe colega ei pipaindu-se cu o gramada de barbati in liceu, cat si la ea acasa.
Se simtea singura, trista si dezdanajduita. Avea senzatia ca daca nu starpeste acest rau, pe Angela, toate lucrurile bune din jurul ei se vor destrama. Pentru ca asa era, Angela o parase la profesori ca fumeaza iarba, si nu era adevarat, dar si ca copiaza, total fals, pentru ca dimpotriva, Oana ii dadea Angelei sa copieze dintotdeauna de la ea. Iar acum faza cu Bobby.

Se gandise la mai multe moduri de a o ucide. Sa dea drumul la gaz, sa ii bage in suc o otrava, sa o arunce de la balcon de la etajul 9. Dar toate picau, pentru ca in toate aceste scenarii, toata lumea ar fi banuit- o pe Oana.
Fumase doua pachete de tigari si bause o bere. Era singura in bar. O usturau ochii de cat fumase. Nu gasea nicio solutie. Telefonul ii zbarnaii in geanta. Se uita dupa el si vazu o iconita primita cadou de la matusa ei care murise in urma cu doua luni.
Fusese asa de suparata pe barfele si rautatile Angelei ca uitase de Dumnezeu. Isi facu cruce si se ruga. Nu, in niciun caz nu putea sa faca asa ceva.




Peste doua luni cadavrul Angelei a fost descoperit in cabinetul de Chimie. Se pare ca fusese otravita. Avea pe fata un ranjet sinistru si in dinti un pic de ceva verde, probabil de la otrava.



Cand a mers in fata Politistilor de la Sectia 14, cu mainile legate, Oana nu a spus nimic. Abia dupa doua zile a decis sa povesteasca. A rugat ca toti prietenii ei din liceu sa fie in spatele geamului, sa o vada, chiar daca ea nu putea sa ii vada. Si a cerut sa fie testata si cu detectorul de minciuni.

-        
]Ce o sa va povestesc acum este adevarul.  Nu pot sa spun ca nu am dorit moartea fetei asteia, dar nu am facut eu nimic. Lucram cu ea la o substanta. I-am spus ca poate sa ucida. Radea. Nici macar nu am sa verific pretenia noastra. Aveam la mine doua prajituri, una cu mere, si alta, o tarta cu kiwi…
-         Si? Atunci ai decis sa o otravesti?
-         Nu am otravit-o eu. I-am spus ca sa isi aleaga ce prajitura vrea, in timp ce eu ma duc la baie.
Cand m-am intors, alesese. Era cu prajitura de mere in fata. Nu i-am spus nimic, am zis, ok, o sa mananc eu cea de kiwi. Ideea e ca stiam ca urma sa imi faca o farsa. Nu stiam de care, dar se vedea in ochii ei. In geanta mai aveam doua prajituri la fel, puteti verifica la Cofetria din Colt, ca am luat patru, nu doar doua. Am schimbat prajiturile din geanta cu cele de pe masa, in timp ce ea se uita pe telefon. Am mancat eu prajitura cu kiwi. Se uita la mine lung, astepta sa mi se faca rau; ii fusese frica sa o manance pe a ei... Apoi a mancat-o pe toata.  NU avea nimic. Si nici eu. Normal, erau prajituri inofensive.
-         Si?
-         Nimic. NU s-a intamplat nimic. Numai ca m-a sunat tata ca sa il ajut cu o treaba in gradina. Ma astepta in fata scolii si a zis sa vin rapid. Atunci a fost ultima data cand am vazut-o vie pe Angelica.
-         Si atunci cum a murit?
-         Uitasem in graba, intr-o punga, sub masa, cele doua prajituri de la inceput. Pe una din ele ea o otravise cu buna stiinta. Evident, pe cea a mea. Cea cu kiwi. Probabil ca poftise la prajitura mea, asa ca prima pe care a mancat-o a fost prajitura otravita de ea insasi. Vorba aia, cine sapa groapa altuia, cade singur in ea.

FINAL

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu