Alinuta, o tanara draguta, blonda, supla, de vreo
25-27 de ani, intra in metrou gandindu-se ca dupa frigul de afara, va incepe sa
transpire. Era si un pic racita si deja prevedea o noapte alba, plina de
servetele si stranuturi. Era stresata inca de ceva. Se temuse ca gresise linia,
dar se pare ca totusi nimerise bine. Nu obisnuia sa mearga cu metroul. Era un
pic sociopata si avea probleme grave de timiditate, asa ca prefera, cand avea
bani de aruncat, sa mearga cu taxi-ul, atunci cand nu o ducea logodnicul ei cu
masina, sau cand nu mergea cu masina firmei.
Din nenorocire, logodnicul ei era la serviciu si termina abia pe seara, si, fiind week-end, lumea de la firma ei nu lucra. Cum nu suporta ideea de a merge in tramvaie sau in autobuze, unde era de accord cu toate prietenele ei care spuneau ca: “miroase urat si unde daca e inghesuiala, barbatii nespalati, barbosi si libidinosi se freaca de noi, mimand ca incearca sa ajunga la usa”, lua metroul.
Din nenorocire, logodnicul ei era la serviciu si termina abia pe seara, si, fiind week-end, lumea de la firma ei nu lucra. Cum nu suporta ideea de a merge in tramvaie sau in autobuze, unde era de accord cu toate prietenele ei care spuneau ca: “miroase urat si unde daca e inghesuiala, barbatii nespalati, barbosi si libidinosi se freaca de noi, mimand ca incearca sa ajunga la usa”, lua metroul.
Se incurajase singura zicandu-si: “La Paris, toata
lumea merge cu metroul… ” Imediat se gandi si la o completare pamfletara: … “nu
si dupa atentatele de la Charlie…”, apoi insa se corija singura si isi spuse ca
e prea fitoasa. Intra, asadar, in metrou, oftand.
Constata uimita ca metroul de acum nu mai semana cu
cel de acum 10-12 ani, de cand era eleva. Arata chiar occidental. Mai mult, nu
era ca in Franta, unde fusese de peste 20 de ori, unde femeile albe, tinere ori
gravide sau batrane stateau in picioare, in timp ce barbati din alte tari,
ocupa linistiti chiar si doua locuri, scuipand seminte si facand misto.
In metroul bucurestean era spatiu, buna crestere,
astfel ca fata isi gasi imediat un loc destul de bun, chiar langa o usa.
Usile se inchisera iar vocea femeii de la metrou
anunta statia urmatoare. Era o voce calma, calda, relaxata. Se intreba cum
arata femeia asta, femeia care o inlocuise pe fosta voce a metroului, care era
o moldoveanca din Piatra Neamt.
In timp ce ii studia pe ceilalti pasageri, chiar isi
aduse aminte de marele scandal inceput de actrita din Piatra Neamt a carei voce
fusese furata de Metrorex. Dar pana la urma parca castigase luptan cu autoritatile?! Nu isi mai
aducea aminte.
Ii sari in ochi un cuplu. Erau probabil doi elevi.
El si ea. Se sarutau in vazul lumii, stand in picioare. Nu isi aducea aminte sa
fi avut un iubit in perioada cand era in generala. “Astia mici sunt mai precoci”,
isi zise.
Chiar in fata ei stateau 3 femei grase, intre doua
varste. Se uita si ea la ele, pentru ca ele se uitau la ea. Evident, probabil
ca parea din alta lume. Ea, cu palaria ei enorma de la Milano, cu jeansii
imprimati cu model ciudat, cu pantofi inalti cu tinte… Ele erau niste simple
femei imbracate in maroniu si gri. Grase si triste. Ciudat era ca una dintre
ele se uita cu un fel de mila si de bunatate la ea. Nu intelegea acea privire.
Mai degraba intelegea rautatea de pe fetele celorlalte doua.
Isi muta privirea de pe cele doua femei. Oare erau
numai femei acolo?! Langa ea erau doua fete tinere. Dar uratele. Sa se fi uitat
femeile alea la cele doua si nu la ea? Le examina pe adolescente cu coada
ochiului. Haine simple, par lung dar neingrijit. Cosuri. Nasuri mari. Sau buze
subtiri. Sau amandoua. Zambi satisfacuta. Probabil arata cel mai bine din
compartiment. Apoi ii cazu fata. In picioare, in partea cealalta, era o blonda superba
in pantaloni mulati. De la spate arata bestial. Avea chiar niste jeansi care
semanau cu ai ei. Cum sa faca sa ii vada fata, fara sa se ridice de pe scaun?
Era asa de curioasa incat intreba cu voce tare:
- Mai
este mult pana la Grozavesti, nu va suparati?
- Nu
mai este mult…
- Cred
ca 3-4 statii..
- Cobor
si eu tot acolo…
Erau raspunsurile oamenilor de
langa ea. Dar la cateva secunde, blonda din colt, curioasa sa vada cine pusese
intrebarea, se intoarse un pic in dreapta, ca sa o observe pe pasagera stresata
care intrebase de Grozavesti.
“Haha! Seamana cu Lady Gaga la fata.
Deci tot eu sunt cea mai frumoasa de aici!”
Deja trecusera doua statii si Alina
se plictisea. Fetele de langa ea se jucau pe telefoane, ea insa, cu trei plase
in mana, nu se putea concentra la jocuri. In plus de asta, iubitul ei ii
promisese ca ii ia cadou un alt telefon bun, pentru ca cel vechi capatase nu
stiu ce virus gen GPS.
Toata lumea din lista ei primea ora de ora, cate un mesaj despre unde se plimba Alina, si aplicatia ajungea chiar si la mama ei, care ar fi trebuit sa stie ca ea, Alina, se afla la tara, sa isi ajute unchii.
Ea le spusese unchilor ca are niste probleme, si ca va ajunge la mai tarziu la ei, un alibii perfect pentru ca mama ei sa nu o caute disperata minut de minut ca sa o dadaceasca. Dar totusi, ca sa fie sigura ca telefonul ei nu dadea iar din casa, il oprise.
Toata lumea din lista ei primea ora de ora, cate un mesaj despre unde se plimba Alina, si aplicatia ajungea chiar si la mama ei, care ar fi trebuit sa stie ca ea, Alina, se afla la tara, sa isi ajute unchii.
Ea le spusese unchilor ca are niste probleme, si ca va ajunge la mai tarziu la ei, un alibii perfect pentru ca mama ei sa nu o caute disperata minut de minut ca sa o dadaceasca. Dar totusi, ca sa fie sigura ca telefonul ei nu dadea iar din casa, il oprise.
Se uita un pic invidioasa la cele
doua pustoaice care
se jucau pe telefoanele lor de ultima generatie, apoi isi gasi alta preocupare. Incepu sa analizeze, in sfarsit, barbatii din vagon. Majoritatea avea un aspect cenusiu, gri, erau grei, parosi. Nimic interesant. Pe dreapta mai erau doi studenti care se dadeau mari vorbind despre istorie si filosofie. “Clar, m-au remarcat si incearca sa ma cucereasca cu chestiile astea. Daca ar stii ca eu am terminat Filosofia si acum sunt inscrisa la Facultatea de Istorie, si ca stiu de 10000 de ori mai multe lucruri decat ei, clar ar tacea rusinati. Saracii…”
se jucau pe telefoanele lor de ultima generatie, apoi isi gasi alta preocupare. Incepu sa analizeze, in sfarsit, barbatii din vagon. Majoritatea avea un aspect cenusiu, gri, erau grei, parosi. Nimic interesant. Pe dreapta mai erau doi studenti care se dadeau mari vorbind despre istorie si filosofie. “Clar, m-au remarcat si incearca sa ma cucereasca cu chestiile astea. Daca ar stii ca eu am terminat Filosofia si acum sunt inscrisa la Facultatea de Istorie, si ca stiu de 10000 de ori mai multe lucruri decat ei, clar ar tacea rusinati. Saracii…”
Urma a treia oprire si in metrou
intrara val vartej trei aurolaci murdari la nas si pe fata, care se certau
pentru niste bani. Cel mai mic dintre eim poate ca nu avea 7 anisori, dar avea
cei mai multi bani in mana. “Deh, puterea convingerii…”, gandi Alina. “Cersetoria
e ca un fel de modelling. Cu cat esti mai tanar si mai slab, castigi mai multi
bani…”, gandi amuzata Alina.
Ceilalti doi, mai maricei, de vreo
12 si 13 ani, incercau sa il pacaleasca pe pusti sa le dea niste bani din banii
lui. La un moment dat, acesta le dadu cateva hartii de 1 leu si de 5 lei, in
schimbul a catorva zeci de monede. Aparent, afacerea il satisfacea pe copil,
care le spusese: “da, e mai bine asa, ca daca vede babacu' ca vin cu astia mari
acasa, s-a zis cu mine!”
Problema a fost ca ceilalti doi
baieti si-au batut la final joc de copil, si dupa ce i-au inmanat cateva
monede, pe restul, le-au aruncat pe jos.
Departe de a fi suparat, si doar
luand un aer preocupat si un pic filosofic, copilul a inceput sa stranga
monedele de sub scaunele pasagerilor, cu dexteritate.
Alina nu stia daca sa simta mila
sau scarba pentru copilul ala. Clar, el avea unde sa doarma, si clar telefonul lui
scump din buzunar ii arata ca nu era vreun vagabond de pe strazi sau de la vreo
casa de copii. Pe de alta parte, era asa de singur in lumea rea, si asa de urat
se purtasera cu el baietii ceilalti, incat, dintr-o pornire materna, se ridica
de pe scaun, si incepu sa il ajute pe copil la stransul banilor, constienta
fiind ca pana la urmatoarea statie mai erau cateva secunde, unde el spusese ca
trebuie sa coboare.
Deodata, se auzi o bufnitura
teribila, Alina care se ridicase de pe scaun se pomeni rostogolindu-se de-a
berbeleacul, pana in capatul celalalt al vagonului, apoi urma un tiuit
sinistru, continuat de tipete si urlete, si metroul se adanci in intuneric.
Lumina se reaprinse la cateva secunde,
si Alina isi dadu seama ca geanta si palaria ei de firma se rostogolisera
departe, erau la picioarele lui “Lady Gaga” din partea cealalta a vagonului. Si,
cu nerusinare, falsa Lady Gaga ridica de jos cele doua accesorii, care il
costasera pe iubitul Alinei peste 2000 de euro. Blonda isi indesa palaria mare
rosie in cap, si apoi arunca si geanta Alinei,
pe umeri, cu nesimtire.
Dezastrul era abia la inceput. Furioasa,
Alina, dand sa tipe, din cauza faptului ca suferea de atacuri de panica, nu reusi
sa articuleze niciun sunet.
In orice caz, vocea ei nu s-ar fi
auzit de atata harmalaie. Toate persoane din compartiment urlau ca apucatele,
tipau, dadeau din picioare sau plangeau:
- Ce
se intampla?
- Sper
ca nu ramanem aici ca in filmul ala horror!
- Mor!
Ma sufoc!
- E
sfarsitul lumii!
Doar cei doi indragostiti se pare
ca nu observasera nimic pentru ca se lingeau mai abitir ca oricand, probabil,
excitati din cauza socului.
Extrem de suparata, Alina incerca
sa se ridice in picioare, cand isi dadu seama ca tocurile pantofilor ei superbi
cu tinte se fisurasera ireversibil. Asa ca scarbita, nervoasa, disperata, ii
scoase din picioare cu o singura miscare si ii arunca deoparte.
Si ca si cand nu ar fi fost de
ajuns, doi dintre barbatii grasi si inofensivi pe care abia ii remarcase Alina
dintre pasageri, scoasera din buzunare niste pistoale si le indreptara………….
___________________________________
- Le
indreptara asupra cui?! Intreba extaziata de poveste, o femei de serviciu
grasuna care intrase sa faca curat in sediul firmei de Politie, si, in timp ce
dadea cu mopul, tragea cu ochii si cu urechile la ancheta in desfasurare.
Alina facu o pauza. Era uda, jumulita, racita si
infometata. Venise desculta, pe jos, pana la cea mai apropiata sectie de
politie. Evident, toata lumea din tren fusese anchetata, mai putin cei trei
aurolaci care disparusera subit, si cei doi barbati grasi in gri, care fugisera
si ei la fel de iute, atunci cand, intr-un final, usile metroului se
deschisesera…
- Domnule
politest. Dumneata … nu poti sa ii spui individei sa nu…
- Florico,
hai, ai facut destul. SI maine e o zi. Lasa-ne te rog.
- Pai
bosule, vreau si eu sa stiu cine e cremenalul! Ca visez urat daca nu ma duc
informata de cazul asta!
- Bine
Floareo, facu comisarul Edmond Nichita. O sa iti fac si placerea asta… Dar mai
intai trebuie sa ii comunic fetei asta, pentru ca ea suferit azi mai mult decat
dumitale, nu crezi?
- Da
sefule, ai dreptate. Pai atunci, fac cum zice Hurem aia a lui Suleiman, sau
Seherezada: Tac si ma supun si ascult si nu mai zic nimic!
- Bine
Floareo!
- Pot
sa mananc bucatica asta de merdenea de pe biroul dvs? Intreba, lihnita, Alina, cea
obisnuita numai cu pateuri de gasca si icre negre.
- Sigura
domnisoara. De fapt poti sa iei si cutia cu ciocolati ale colegului Istrate, ca
el si asa are 120 de kg si vrea sa tina regim. Deci, te ascult!
- Deci
am vazut cum pica Lady Gaga jos!
- Adica
blonda din metrou care semana cu Lady Gaga, vreti sa ziceti?!
- Da,
da.
- Corect,
ea este cea ucisa. Aveti idée de ce tocmai ea din tot compartimentul?
- NU,
zau ca nu. Sincer, daca ar fi fost dupa mine, ar fi fost ultima pe care sa o fi
omorat din vagon.
- Pardon?!
- NU
ma intelegeti gresit, dar era chiar dragutica. O strica nasul cam mare, in rest…
- Vreti
sa spuneti ca faptul ca v-a furat geanta si palaria nu v-a deranjat? Si mai
vreti sa spuneti ca, in timp ce nimeni nu a vazut pe asasini si nimeni nu a mai
remarcat doi domni in gri cu pistoale in vagon, cum tocmai dumneavoastra i-ati
vazut?!
- Adica
vreti sa spuneti ca eu as fi ucis-o?! Dar cu ce, Doamne Dumnezeule?!
- Poate
ca cu acest pistol gasit jos, sub sine! Nu are amprente. Dar si dumneavoastra
aveti manusi.
- La
fel si domnii aia doi! Nu mai suport! Este incredibil!
- Din
pacate, va trebui sa stati o noapte la noi in arest pana la noi probe. Sunteti
suspecta numarul 1.
- Poftim?!
Am cerut sa imi fie sunat logodnicul! Trebuia sa ma ia de la metrou!
- Din
pacate, logodnicul dumneavoastra este in India. A plecat azi de dimineata. Nu
isi aduce aminte de aceasta sarcina. Poftiti in celula. Si vorbim maine. Puteti
lua si ciocolatile!
Dupa 3 ore in care se invarti pe lespedea tare din celula
ei, Alina adormi. Cum noaptea e un sfetnic bun, chiar si pentru blonde,
surazatoare, desi un pic ciufulita si prea putin parfumata, Alina Stroescu se
prezenta in fata chipesului comisar Edmond, cel care ii luase ieri
interogatoriul.
- Am
gasit rezolvarea!
- Iauzi!
Stii cine este criminalul? Pardon, criminalii?! Si tanarul le facu cu ochiul
colegilor sai politisti de la birou care ranjira, pusi pe mistouri.
Evident, nimeni nu o credea
capabila de crima pe frumoasa Alina Stroescu, fosta vedeta la Pro TV, si acum
logodita cu un tanar plin de bani. Dar de cat timp dorisera sa ii faca asa ceva
frumoasei blonde care aparuse goala in
urma cu vreo 3-4 ani prin Playboy si Bucatarescu. Ei oricum se pregateau sa ii
dea drumul acasa si sa dea mai departe dosarul acestui stupid asasinat din
metrou, mai ales ca prinsesera doi cocalari care au jurat ca un pusti, coleg de
cersit cu ei, avea un pistol furat si ca l-a declansat din greseala asupra
femeii, cand s-a stins lumina din metrou. Pustiul ar fi fost trimis la casa de
corectie, informatorii ar fi luat cateva milioane si ar fi beneficiat de un program
din partea politiei, familia fetei ucise ar fi fost calmata, iar vedeta Playboy
eliberata. Dar acum, na, sexy-diva venea cu o teorie.
- Sa
auzim asadar teoria dumneavoastra draga domnisoara! Sau sa va spun de pea cum doamna?!
Am auzit ca va casatoriti cu …
- Poate
ma voi marita, dar nu cu el!
- Sunteti
inca suparata ca a uitat de dumneavoastra si nu v-a luat de la iesirea de la
metrou?
- Nu
deloc. Sunt suparata ca a vrut sa ma omoare!
Vedeti dumneavoastra, am avut mereu dubii in ceea ce il priveste. Desi l-am pus la incercare, cum indeobste fac femeile, nu am gasit nimic rau la el, de aceea am mers mai departe cu aceasta relatie. Problema este ca undeva inima mea spunea: omul asta vrea ceva de la tine, te uraste!
Simteam chestia asta. Simteam ca
parca stau cu un dusman in pat! Saruturile lui, totul, pareau false si
afectate. Credeam ca eu sunt nebuna.Si uneori chiar imi spunea si el asta, ma facea sa cred ca nu sunt in toate mintile. De fapt el era cel nebun!
M-a mirat cand mi-a spus ca nu
poate sa ma ajute cu masina ieri. De, este adevarat, noi am vorbit face to
face, el crede ca nu are dovezi pe sms-uri sau mesaje despre discutia purtata.
Dar mi-am amintit ca in timp ce eu repetam o piesa noua si ma inregistram pe calculator
cu un program, a venit langa mine, eu m-am oprit din cantat, dar calculatorul inca inregistra... A venit sa imi sugereze sa iau metroul, ca din pacate nu
poate sa ajunga sa ma ia de la manichiura, dar ca ne vedem mai incolo.
Poate o sa spuneti ca asta nu este
nimic.
Inca ceva, eu am studiat psihologia
si filosofia. Ma uit la fetele oamenilor si imi dau seama de mai multe lucruri decat ei isi imagineaza. Desi pe moment nu mi s-au parut cei
doi tipi de care vorbeam, criminalii, interesanti, mi-am dat seama azi noapte,
in timp ce cugetam, ca i-am mai vazut undeva. I-am vazut un biroul din Chisinau
ai fratelui iubitului meu. Erau angajatii lui. Sunt blonzi, spalaciti, grasuti. Au trecut neobservati de
multi din metrou, care se uitau numai la pantofii mei extremi, la geanta mea
sau la palaria mea rosie.
Ajungand la palarie, trebuie sa
spun ca daca nu ii spunea iubitului meu, care deobicei imi da sfaturi in gluma
despre cum sa ma imbrac, si de fiecare data il ascultam orbeste, poate biata
fata nu era moarta. Dar se pare ca si o mica tentative de hotie se pedepseste.
Asadar asasinii stiau ca trebuie sa ucida o femeie imbracata elegant, cu o geanta si o palarie mare rosii.
Asadar asasinii stiau ca trebuie sa ucida o femeie imbracata elegant, cu o geanta si o palarie mare rosii.
Viitorul meu sot si cu mine am
semnat déjà contractul prenuptial… Nunta a fost amanata de cateva ori, dar contractul exista. Acum vreo luna m-am uitat in laptopul lui si am vazut mesaje cu injuratori
de la creditori. De atunci nu l-am mai presat cu nunta. Stiam ca va trebui sa dea o
gramada de bani, asa ca am asteptat sa vina vremuri mai bune. Nu mi-am putut imagina insa ca iubitelul meu imi va vana viata ca sa poata sa mosteneasca banii mei si sa
isi plateasca datoriile.
Si faza cu India e premeditate.
Mi-am dat seama de asta, pentru ca mi-am adus ca am gasit pe telefonul lui, mai demult, un numar de la o firma de Turism.
Premedita uciderea mea de mult timp. Si-a luat de altfel si bilete mai ieftin…
Se numeste Runna Turism, deci puteti verifica. Si veti vedea ca am dreptate si
cu asta.
- Sunt
absolut uimit. Politia Romana isi cere scuze! Imi pare rau de tot prin ce ati
trecut….
- Eu
va multumesc! Am stat bine aici la voi, pana la urma... Poate, cine stie, daca ma duceam acasa, cretinul isi trimitea din nou asasinii si de data asta nu mai scapam.
- Inca
ceva… de ce l-au invinuit pe cel mic cei doi aurolaci?
- Erau
gelosi ca el castiga mai mult decat ei. De altfel eu de asta sunt in viata
acum, pentru ca m-am aplecat sa il ajut sa isi recupereze banii de pe jos dupa
ce nesuferitii aia doi l-au imbrancit si i-au aruncat pe jos banii.
FINAL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu