18. Secretul din Egipt

Capitolul 1

Irma isi admira sanii. Mari, rotunzi, putin, dar foarte putin lasati, cu cate un cerculet maroniu in mijlocul lor, si apoi, in mijlocul mijlocului lor, cu cate un buton, cam cat o maslina mai mica. Era cald, si daduse drumul la ventilator. Se umezise pe corp, asta dupa ce in prealabail facuse totusi un dus. Si desi era ora aproape 19.00, tot ii era foarte cald.

Prietenul ei era plecat pe afara, il rugase sa se duca la un anume magazin, de langa aeroport, ca sa ia un bax cu bere si o sticla de vin. Distanta nu era chiar foarte mare, in plus, David putea sa faca, pe drum fotografiile pe care atat le asteptase. Ceilalti doi prieteni ai lor erau si ei “prin spatiu", pe undeva, bine ca nu au vrut sa vina cu ea in camera, ca nu avea chef deloc de ei. 

Trebuia ca prietenul ei sa se duca abia la acel magazin sa cumpere bautura, pentru ca aici, nu exista defel. Pentru ca era Ramadamul.

In tot Egiptul era numai un fel de bere, destul de ciudata la gust, care se vindea, la sticlute de 0.25, ca si Coca-Cola. Si mai era si un alt fel de bere fara alcool, care se vindea si in magazine. Iarasi, o licoare extrem de scarboasa la gust. Se saturasera asadar de de berea aia pana la urma toti, asa ca tot grupul ii ceruse lui David sa faca un drum la acel magazin indepartat ca sa cumpere niste provizii de alcool mai bun.

Se trezise destul de bine dispusa, dar isi amintea si acum, dupa cateva saptamani de departare, ultima discutie a mamei:

“Ia, cumpara-i o casa, sau asta isi cumpara el, cum a facut Tantoni, de si-a adunat bani...O sa-ti spuna: “surpriza - pina la urma-, uite mi-am luat casa!”. O gogosica, ceva, cadou mereu de la tine, si el isi pune bani deoparte...!"

Totul pornise de la un patent, pe care Irma il facuse cadou lui David, iar mama ei vazuse... Apoi urmase discutia cu mama ei despre David. Mama ei il ura din mai multe motive, dar se pare ca principalul era ca: Dave era “pui de securist.” “Poate taica-su a fost ala care ti-a schingiuit tatal; javre scarboase, merita toti castrati, eutanasiati! Scarbele dracului! Nu ii mai satura o data pamantul...” spumega mama Irmei.

Irma era romanca pe sfert. Iar acel sfert era foarte important, pentru ca se tragea, daca ar fi stat sa se ia dupa bunica ei, din partea stra-strabunicii, era una din fetele Vrancioaiei din relatia pe care o avusese cu Stefan Cel Mare.

Irma mai avea din partea ei sange moldovenesc, iar din partea bunicului din partea tatalui, sange italienesc.

In timp ce se uda cu apa pe fata si corp, se gandea la drumul pe care il avusese pina in Egipt, apoi, cu tristete, ca erau ultimele zile din Africa. Mai aveau cam trei zile si trebuia sa plece acasa.

  ***

-       Nu mai tranti, Irma, si nu mai fi imbufnata, ca altfel ne suparam, spuse baiatul, un tanar nu foarte inalt, brunet, cu sprincenele foarte pronuntate, cu o voce calma, dar foarte hotarata, intorcandu-se din drum.

Tanarul usor iritat se intorsese din usa, inspre mijlocul dormitorului ca sa-i faca acest repros fetei – prietena lui. Motivul era zgomotul, evident facut de  nervi, de Irma, care se asezase cu tupeu la calculatorul strain, pretextase un motiv, ca ar avea ceva de scris, apoi isi aprinsese o tigara, ultima, din pachetul lui Dav, apoi aruncase cu bricheta, hat departe, spre partea cealalta a scrinului.

“Merit tot. Sunt o necugetata. Nu asa trebuie sa procedez. Vorbeste vinul pentru mine, as putea zice, numai ca eu nu am baut de 10, daca nu de 13 zile, vin”, isi spuse blonda, la prima vedere un fel de Maylin Monroe a anilor 2014, care in loc de parul ondulat al divei hallywoodiene, avea un par lung si blond in acelasi ton ca al lui Marilyn, dar deteriorat, totusi des, pentru ca era impanat de extensii facute cam prost.

De fapt, motivul pentru care fata isi pierduse stapinirea de sine si pentru care facuse acest gest copilaresc era stiut de amindoi tinerii. Si de vina oarecum ar fi fost celebritatea ei. Fata era o mica personalitate in Bucuresti, un fel de vedetuta, cum numesc ziaristii de monden o persoana tinerica, draguta, cu un mic scandal in spate si cu potentiale dorinti de afirmare,. “Vedetuta” avea un prieten nu numai conservator (in sensul simplist al cuvantului) dar mai ales influentabil. Pe el il influentau site-urile de pe net, in care cauta masochist numai rautati la adresa iubitei lui. De fapt, il flata asa aiba o iubita “vedeta”, dar se infuria teribil, si era parca atins cu sare pe rana, cand citea ceva “de dulce” la adresa lui Irma.

-       Si ce am facut, ma rog? spuse fata, nestiind daca sa isi controleze puhoiul de draci pe care ii avea, mai ales ca era foarte obosita si la starea acesta se acumulase si faptul isi amintea non stop previziunile sinistre ale mamei sale.

Cauta o alta tigara, dar uitand ca avea unele in geanta-rucsac, ciudat de nepotrivita cu restul hainelor ei “de diva”, tigari nu la fel de bune, dar macar tigari - prefera sa aprinda o tigara “slim” rupta, care atarna bolnava, intr-un colt, pe masa. Trase un fum, apoi incepu sa scrie: NUVELA NOUA.

Nu stia exact ce va scrie, dar simtea ca are inspiratie. Reprosul facut de prietenul ei, inca inainte ca el sa o aduca acasa la el, dar si evenimentele din zilele trecute, petrecute cu o prietena, in valtoarea unui eveniment monden din afara Bucurestiului, chiar si un anume film vazut mai demult despre plictisul dintre cupluri, in care jucase Tom Cruise, sau, ciudat, a anume ruga, la o anume biserica, o faceau sa nu mai vrea multe, sau sa vrea cu totul alte lucruri din tot ceea ce isi propusese pina acum de la viata.

Usa se inchise, iar prietenul ei, dup ace ii aruncase mica amentintare, se duse la baie. Auzi la scurt timp, zgomotul produs de sapun, de clabuc, de apa de la dus…Isi zise: “Deci m-a rugat, de fapt, mint, m-a obligat sa imi scot de pe blog, si din orice ar insemna PUBLIC, pozele cu el linga mine, si asocierea numelor noastre…Ca el a vazut ca pe un anume blog sunt injurata. Mi se rupe. De fapt, mi se face sila. Mi se face sila ca nu are puterea sa aiba incredere in mine, sa ma sustina orice ar fi. Si macar de ar avea ceva serios de reprosat. Asta desi vedete super tari sunt injurate ca la usa cortului de o mie de blogari….” De fapt monologul asta il avusese la baie, in timp ce o apucase pur si simplu o criza de plins. Nu plingea des, dar nici, nu apucase sa vina din calatoria de business la un anume eveniment din capitala Moldovei, ca fusese pusa la colt.

 ***

Viata Irmei Ionescu fusese pina acum o serie de urcusuri dar si coborasuri, in cariera, iubiti, prieteni sau imagine. De la un copil de generala, in anii lui Ceasca, care lua numai premiul 1 cu coronita, ajunsese peste cativa ani, dupa terminarea liceului, sa fie o rock-arita care si-o punea cu aproape oricine, la orice petrecere, apoi o ziarista de temut, ca apoi, printr-o conjuctura ciudata, sa se scrie de ea prin presa, din cauza unui scandal sexual. Erau momente, dar tot mai rare, cand se trezea prin noapte, in batrina ei casa in care mai stateau trei matusi, trei pisici, si bunica ei, pierzandu-se cu firea cand se vedea la prima ochire in oglinda, ca nu mai e “papusica cuminte si castanie”,  ci e o blonda cu sani mari, care, daca cauta pe “google” sau pe anumite hub-uri, descoperea remarce injurioase sau hartuitoare la adresa ei. Sau vedea poze, culese de iaristi si bagate in ziare, venite pe cativa lei de la cine stie ce fotograf obscur cu care colaborase…aidoma lui Marilyn.

Se reinventase si ii ruga pe toti apropiatii, sa o cheme cu numele de pe adresa de messenger, Mari_lynne. Cel mai adesea ii placea ca lumea sa o strige Irma sau Lynne.

Deci, ce sa mai, ca orice relatie, nici relatia “Marilyn-ei” noastre cu iubitul ei, nu mai megea. Sexul, totusi era excelent.  Ultima data, isi amintea fata, cand cei doi facusera sex, fusese tot dupa o mica cearta. El isi aduse in casa, o fosta prietena. Fosta, o fosta colega de liceu, desi arata dizgratios la corp, avea o minte sclipitoare, dar si relatii cat si o pozitie sociala mai buna decat ale ei.

***

Prietenul ei venise din baie in camera, spalat, frezat si uitase de mica neintelegere. Se tolanise in pat si daduse drumul la unul din cele 7 canele porno.

Irma si-aducea aminte de o discutie cu o prietena a ei. O fosta colega de facultate, care traia cuminte si linistita de ani si ani de zile, intr-un apartament din Drumul Taberei. Abia acum intelegeea discutia cu ea, si incerca sa isi aduca aminte exact frazele respectivei. Mai culta ca ea cu cateva kilograme de carti, Tania, era o tipa care scria si ea un roman.

Irma scrisese si ea unul, dar la scurta vreme dupa lansare, si-a dat seama ca intr-adevar, cartea fusese ceva din fiinta ei, ceva ce nu mai corespunde cu realitatea. Fusese un bildungs-roman, dar cu toate acestea, ea nu evoluase practic pe niciun plan, mai ales cultural, de atunci.

Incerca, nedecisa, sa isi scrie mai departe ideea de “nuvela” cu care tabarise de la inceput pe calculator, sa isi aduca aminte exact conotatiile discutiei pe messenger cu Tania.

“Incearca sa nu iti mai vezi viata dupa proiectiile din trecut, sau cele pe care ti le-au insiprat carti citite ori familia… Si mie mama mi-a zis ca barbatii sunt porci, si sa stii ca am verificat pe propria mea piele si am vazut ca nu e deloc asa. BARBATII NU SUNT DELOC ASA!” ii spusese Tania.

“Hm… Cum sa fie porci, sau porc cu fata aia, mai bine zis, prietenul prietenei ei, cand el sta bine merci, la ea acasa. In casa ei.” O obseda ideea de proprietate, de apartenenta. Stia ca exagera, dar nu putea sa se abtina.

“Normal ca nu poate fi porc cu ea, cata vreme ea il gazduieste sub acelasi acoperis. E o lege a naturii. Cine detine pestera, este boss-ul! Daca ii calca in pestera o alta persoana, ori omorat, ori primit ca oaspete, dar nu se va ajunge mai departe. Cum ar fi ca oaspetele sa mai fie si PORC?!” E ilogic…Cine ar fi dementul? Sau dementa? Si de ce ar face-o? Ca isi da seama porcul ca daca ar face vreun gest naspa, aia si-ar suna tot familionul si colegii si asta ar ateriza afar ape strada. Doar nu e sinucigas! E doar un porc travestit in sobolan!”

Gandurile acestea, pe cat de importante, pe atat de banale, nu ii dadeau pace falsei blonde. Asa ca isi lua inima in dinti si se gandi ca o mica "ieseala", singura, nu i-ar face rau.

- Dave?
- Da pasarico. Te-ai calmat?
- Da, sunt calma. 
- Te-ai calmat ca ti-am luat bere, a?
- Nu...
- Pai nici nu ti-am luat! 
- Bine...
- Ti-am luat, mai! Stai linistita. Eu ma pun in pat un pic. Tu ce faci? Vrei sa iesi?
- Vreau sa dau o tura la piata aia unde am fost toti ieri, ti-am zis ca nu am apucat sa vad mai nimic ca trageaude mine... Aia ca vroia genti, ala ca vroia nu sti ce chestii, eu vroiam sa ma adancesc in carti vechi, poate gaseam si...
- Bine, gata, du-te, lasa-ma sa dorm! 
- Bine, pa. Te iubesc.
- Pa, pa... marai David, in timp ce se intoarse pe cealalta parte.

Irma isi arunca un sal auriu pe spate, cumparat in urma cu doua zile din Egipt, inchise usa usor, ca sa nu isi deranjeze iubitul, si pleca intr-o raita pe strazile orasului Cairo.

Capitolul 2

(Cu doua saptamini in urma)

Irma Ionescu se simtea destul de prost si fara i se dea lectii de morala sau de buna purtare. Acum dupa discutia aceea, se simtea insa, daca e posbil, si mai fara chef, si mai deprimata. Stia ca se simtii asa, si totusi, dintr-o inertie, sau poate ca era ametita, continuase sa isi expuna gandurile si trairile cele mai intime. Rezolvase ceva?

Nu. Nu primise nici bani de casa, nici o prima, nici un iubit mai frumos, nici pe fostul iubit inapoi, nici nimic...”sa ma invat o data minte sa mai fiu sincera...”, isi spune ea, inciudata.

Si totusi copie discutia de pe mess avuta cu fosta colega de facultate, cu gandul sa o reciteasca. Se simtea asa de trista. Era singura in dormitor, amarata, tocmai devorase un Mars, dupa ce il privise vreme de o ora intreaga, doar-doar i-o trece pofta...nimic... Si acum, dupa ce nu mai ramasese decat invelitoarea subtire, rupta, simtea deja ca ciocolata si caramelul moale si foarte dulce “se pun” parca pe ea instantaneu. Copia literele de pe mess pe un document nou si in acelasi timp se gandea: il iubea sau nu il iubea prietenul ei? Il iubea, clar, dar de ce nu era mai multa pasiune? Era oare alcoolica daca bea doau beri pe zi? Era oare fara scop in viata? Si toate realizarile ei, acum, dupa respectiva convorbire, i se pareau desarte. Acum i se parea ca nu s-a odihnit cele cateva zile, ci ca a pierdut timpul degeaba acasa.

Capitolul 3

( cu 3 saptamani in urma)

- Alo!

- Alo, se auzi o voce metalica, care semana cu vocea lui Richelio – Eminenta Cenusie, asa cum si-a inchipuia ea ca ar fi fost.

- Ce mai faceti? Irma sunt!

- Aaa! Sarut mana. Cu treaba ma pregatesc pentru o lansare. Dar dumneata ce faci? Ziceai ca imi aduc si restul de materiale. Doar trebuie sa pregatim si lansarea dvs.

- Stiu, stiu! Nu e vorba ca nu am vrut, pur si simplu, am avut multa treaba. Apoi prietenul meu mi-a facut cadou o excursie in Egipt. Nu puteam sa ratez...

-Sigur, sigur. Nu e nicio problema. Numai ca astept nuvele tale, plus ideea ta de coperta.

-Pai, spuse fata, manuind cu greu leptopul, pe care il conectase cat de cat la internet, pot sa iti trimit ultima povestire scrisa de mine. Ca sa vezi cam despre ce ar fi vorba.

***

De partea cealalta a pamantului. Intr-o camera fara aerconditionat din Casa Scanteii sau Casa presei, un domn de 50 de ani, deschise si el, cu greu, calculatorul si apoi, silabisind, isi deschise si adresa de yahoo.

EPILOG
(dupa 4 luni)

“Ma numesc Irma si acum locuiesc in Italia. Prinsa in acest corp si in acest spatiu si timp, a trebuit sa supravietuiesc. A trebuit sa supravietuiesc poluarii, norilor de substante chimice din trenuri explodate, traficului, regulilor sociale mereu mai multe, mai noi, si mai idioate... Am simtit de mult ca eu nu sunt eu, ca ar trebui sa fiu in alta parte. Si intr-un final am gasit raspunsul. Oricum, mi-am permis sa ma distrez. Pana pe 2 august 2014 inca nu gasisem Cartea Vrajitoriilor si nu stiam nicio regula. Un manuscris cu niste legi extrem de simple m-a facut sa am astazi o vila, un iubit perfect, sa fiu celebra in toata lumea nu pentru ca am pozat sexy ci pentru ca nuvelele si romanele mele au devenit best-seller-uri… Ei, acum este altfel si pot profita de toate lucrurile din jurul meu de 1000 de ori mai mult…La nicio varsta si oricat de prost crezi ca arati sau te simti, nu trebuie sa abandonezi lupta. Sa iti aduci aminte mereu de ce iti doreai pe vremuri. Sa inchizi ochii si sa stii ca aia trebuie sa faci… Incepand din acest moment!”

FINAL