Ma bucur si credeti-ma ca intuiesc cine o citeste...
Vreau sa vorbesc acum despre mine. Despre faptul ca mai mult ca orice mie imi plac adevarul, frumusetea, gluma, umorul, arta... Faptul ca am gresit pasind senina si naiva, la un moment dat, intr-o lume a show-bizului in care a trebuit sa ma prefac pitzy, si credeam ca sunt actrita, dar lumea de acasa havbar nu avea ca joc teatru, sper sa nu va afecteze chiar asa de mult parerea despre ce fac eu ca si artist, ziarist, scriitor. Altfel nu ati mai fi aici sa ma cititi, nu?
O sa postez mai jos ceva ce am scris azi dimineata pe Facebook.. De obicei nu reciclez cele aruncate de mine in gluma pe celebra retea de socializare, care deja pentru unii a ajuns ziar, pentru altii, site matrimonial, sau vanzare de produse, sfaturi, pr-uri, promovari de melodii si de aparitii tv.. etc...Pentru mine FB este chiar o fereastra prin care pot sa vorbesc cu oamenii si sa tin legatura cu rudele indepartate, cu prietenii indepartati sau cu persoane pe care nu le-am mai vazut de mult timp si le-am regasit prin FB.. in fine..
"Neata dragii mei. Nu pot sa nu imi dau cu parerea despre tragedia din redactia unui ziar din Paris. Mai ales ca ador Franta, iar de cand am fost la Paris anul trecut, mi-as dori ca Parisul sa fie locul unde sa ma retrag la un moment dat si sa imi scriu cartile, plus ca iubesc limba franceza - datorita bunicii mele am invatat in acelasi timp sa vorbesc in limba romana si in cea franceza - , mai mult decat atat, sunt ziarista, si nu de azi de ieri - cum unii handicapati nu stiu -, ci de 17 ani... nepaipunand cont ca in scoala generala imi facusem o revista de pamflet: Pro si Contra.
Sunt mii de lucruri care ma leaga de cultura franceza si de presa in general, deci nu pot decat sa fiu solidara cu familiile celor ucisi in Franta, ieri.
Vreau sa va spun ca desi nu am avut materiale gen cele aparute in Charlie Hebdo, am avut altfel de articole, poate la fel de intepatoare, dar adevarate, care au deranjat. am avut de la inceput, de cand am inceput aceasta mare poveste de dragoste a mea cu PRESA, mai multe probleme pentru ca ziaristii nu sunt placuti, nu sunt doriti nicaieri, iar de la Academia Catavencu mi-am capatat si porecla: "ziarista incomoda"... Sunt probleme cu care un sedentar vanzator sau o pasnica bucatareasa, gen Patrizia Paglieri care stie tot despre toate ( hahaha) nu s-au confruntat in viata lor.
Un anume prezentator de televiziune, pe cand lucram la Gardianul - 2003-2004, a vrut sa ma dea in judecata, si m-a amenintat cu avocatii si cu bodyguarzii, cand am scris ca se iubeste cu o anume femeie. A sustinut cu tarie ca ii vreau raul, eu sau sefii mei. Morala: acum are si un copil cu respectiva femeie si nu mai au o dragoste gheboasa, ascunsa, ci se pozeaza prin vacante de manuta...
Un anume solist de la o anume trupa celebra a fost descoperit de mine, pe cand lucram la un alt ziar, de fapt o revista, un hebdo(mader), si unde devenisem sefa, ca a violat o minora. Aveam toate delaatiile minorei si amicelor ei. Dupa ce a vazut ca cu amenintari de genul: "iti rup capul", nu merge, cand m-a cunoscut, si a vazut ca in spatele penitei nu sta vreo incuiata, ci chiar o fata sexy si de gasca, s-a dat la mine si apoi pentru ca i-am ras in nas, mi-a trimis parfumuri la redactie... Nu m-a impresionat. Am continuat dezvaluirile pana cand am epuizat sursele si subiectul... Din cauza acestui fapt, colaborarea mea cu trupa respectiva nu a mai putut avea loc -un deceniu mai tarziu-, pentru ca acest domn mi-a pus bete in roate...
Nu mai vreau sa imi mai aduc aminte ce mi s-a intamplat la ziua lui Dan Diaconescu, pe cand eram sefa la revistele Soc si Zau acum vreo 8 ani, si cand am fost invitata de Dan, dar batuta de niste bodyguarzi beti, pusi de ... anumite persoane pe care le-am numit atunci, cand am aparut la tv. am ajuns la urgenta, am avut nasul spart, pentru ca am vrut sa fac niste poze. am gresit atunci ca am facut pace cu acele persoane, pentru ca sunt o fire pasnica, si am crezut ca totul a fost o greseala... Dumnezeu m-a ajutat si eu sunt sus, si cei care mi-au facut rau au pierdut si pierd zilnic...
Tot ziarista dar deja devenita persoana publica am fost si cand am avut curajul sa martursesc public ca un anume fotbalist don juan a vrut sa ma violeze. repet, a vrut, nu a si putut! Seful lui de la Steaua m-a amenintat atunci.. Nu numai cu bataia, dar ca ma da in judecata... Am mers pana la capat, si evident nu am patit nimic. Dar Dumnezeu este tot sus: meme este la puscarie si eu sunt aici, fericita, linistita....
Am uitat sa specific ca meme acesta imi facuse cu doar 2 ani in urma ochi dulci la o piscina... uitase acest aspect cand m-a amenintat...evident, eram doar o amarata de ziarista, nu, in opinia lui? acum nu stiu care e mai amarat dintre noi, domnule stoica...? cred ca nu pe mine ma cauta la c..r si in gura detinutii zilnic, ca pe dvs domnule stoica...
Dumnezeu a fost langa mine si dupa ce am fost escrocata de o panarama infioratoare, lenna horvath... am vrut sa ii iau un interviu, sa aflu mai multe despre ea, era de altfel un subiect gras, dar se spune ca daca te bagi in cocina ... ei, eu am scapat doar cu niste bani care mi s-au furat din geanta, niste vorbe urate spuse despre mine si despre prietenul meu, in schimb altii, s-au pomenit tavaliti pe la televizor, sau jumuliti de mii de euro pe care credeau ca ii vor lua mai tarziu inapoi.. s-au inselat...Unde este Lenna acum? la bulau. punct."
...........si as mai fi scris eu mai multe...
Revin mai incolo! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu