8. Misterul ascuns al chitarei albastre

Pensionara Ana Dorneanu a inchis usa incet dupa ce aruncase o privire pana in capatul coridorului de la etajul 7 al blocului 64. Auzise niste zgomote afara. “E de probabil de la Tania care face iar galagie. Cat o sa o mai indure pamantul?!”, gandi baba, mefistofelica, apoi isi scoase proteza ca sa o analizeze de aproape. Mancase o salata cu patrunjel si avea senzatia ca ceva i se lipise de dinti din plastic. Nu se inselase. 

Tania nu mai platea de mult nimic in bloc, nici intretinere, nici lumina, nici apa, nici nimic. Statea pe intuneric, in lumina lumanarilor ei roz si parfumate si nu avea nevoie de frigider ca sa tina mancarea, caci din cate stia baba, nu manca prea mult “printesica”. Doar o vedea zilnic ca vine de la piata cu mana goala, eventual cu cate o sacosa de mere sau morcovi.

Multi vecini comentau: “Nu stiu de ce mai este tinuta aici. Da, este adevarat parintii ei fusesera bogati, celebri, dar ea, nu dadea nici buna ziua. Avea doua potai pe care le impopotiona cu panglici colorate si strasuri de alea aiuristice, ea insasi se imbraca mereu sclipitor, desi nu o vedea vreodata ca s-ar cumpara ceva. Probabil erau hainele ramase de la parintii ei.”

Parintii Taniei murisera in urma cu cinci ani. Impreuna cu toata echipa lor. Parinti Taniei fusesera celebri Rox & Zo, o trupa rock a anilor ’80. In 2009, o casa de discuri decisese sa reia cele mai bune hituri ale formatiei, sa le remixeze, si sa scoata un album nou. “New Rox & Zo”…Albumul depasise orice asteptari, dar, din pacate, niciunul dintre artisti, impresari, stuff, dansatori sau PR-I nu se bucurasera de aceasta reusita. Murisera toti cei 34 de oameni. Avionul cu care se deplasau la Los Angeles pentru un mega concert, de revenire, fusese doborat, din cate se pare, de un fulger. Singura ramase pe lume ca sa se bucure de succesul trupei fusese Tania. Fata celor doi, Roxana si Zoltan Dobre.

Tania era cam dusa cu capul dupa experienta tragica la care fusese supusa la numai 14 ani. Ramasese in apartamentul parintilor, si incet incet-incet, descoperise secretele ascunse de parintii ei in anumite locuri din casa. Descoperise, de exemplu, intr-o zi, la 17 ani si colectia de alcool a cuplului. Cum primea lunar o alocatie din partea statului, nu se ingrijora de bani. Cand a implinit 18 ani, nesuportand singuratatea, si-a luat doi caini pe care ii botezase ca pe parintii ei morti in catastrofa aviatica de deasupra oceanului.

Azi Tania nu era singura in apartament. Se afla, in afara de cei doi terrieri sarmosi, care lingeau niste pungi goale de pe jos, cu un o alta persoana. Un barbat. Prima data in viata ei adusese un baiat in casa. Pana atunci isi chemase doar cateva prietene, care, cu trecerea anilor, se imputinasera.

-         Dan…

-         Da Tania.

-         Tu ce vezi la mine?

-         Pai…

-         Adica de ce esti cu mine?

-         Esti frumoasa, zvelta, bruneta, mirosi a copil…

-         Altceva!

-         Ai niste ochi superbi, verzi. Canti frumos atunci cand nu te prea straduiesti… Esti de gasca, spui bancuri bune…

-         Le stiam de la tata…

-         Da…

-         Vroiam sa te intreb…

-         Dar sa fii sincer!

-         Promit.

-         Oare nu esti cu mine pentru ca sa afli ceva despre mine… sau despre parintii mei…

-         Cum poate sa iti treaca asta prin cap?!

-         Pai… Simplu. Am aflat ca esti ziarist de scandal. Si ma gandesc ca poate te-au pus sa stai cu mine ca sa afli niste detalii nestiute despre parintii mei…

-         Este o prostie!

-         Dar esti ziarist!

-         Da, aici recunosc ca nu am spus adevarul complet. Dar am fost ziarist. Acum ma ocup de altceva.

-         De ce anume?

-         Ei, o afacere cu instrumente muzicale…

-         Juri?!

-         Jur!

Cei doi tineri stateau imbratisati in intuneric. Doar cateva lumanari pe terminate le luminau chipurile indeajuns ca cei doi sa se poata obseva.

-         Ai ceva de baut?

-         Cred ca da, cred ca mai am… Mai am doar o sticla de vodca si niste bere la cutie, dar cred ca sunt deja expirate.

-         Nu conteaza…

-         Am si niste bomboane!

-         Adu-le!

-         Si mai am un pachet de Kent lung. Fumau parintii mei asta… Eu nu fumez…

-         Hai vino sa te iau in brate. Puiule… Esti chiar singura… Si trebuie sa te ocupi de toate…

-         Da…

Comisarul Grigore analiza fotografiile. O tanara slaba, cu pielea alba, ucisa atat de salbatic. Parca ar fi fost chinuita inainte. Ii veni sa vomite. Mancase o pizza.

- Doru, te rog adu-mi niste lamaie!

- Da sefu!

Inmormantarea a fost scurta, De ea s-au ocupat ultimele rude ale familiei. Ziarele au scris, dar nu foarte mult. Abia peste o luna, o singura publicatie a dat un material incendiar. In urma lui, mai multe capete au cazut. Inclusiv unele de sus. Era vorba de un trafic cu un drog pana acum necunoscut. Fusese descoperit intr-o chitara care se aflase in apartamentul pe care il avusese Tania. Era vorba despre drogul-vietii. Mai precis, de o substanta pe care daca o inhalai, lesinai, si puteai sa fi crezut mort. Dar te trezeai bine merci dupa 24 de ore.

Tania, care de fapt nu murise, iesise pentru prima data in public sa raspunda miilor de intrebari. Parintii ei fusesera niste pioni. Ei nici macar nu stiau unde se aflau drogurile pe care patronii casei de discuri le introdusesera intr-una din chitarile lor.

-         Rotaru. Meriti o prima. Fata e bine?

-         E bine, si e mai ok acum ca am scos-o la aer. Nu mai sta in casa toata ziua. 
- O sa va luati?

-         Asta intentionam.

-         Cum ti-ai dat seama de escocherie?

-         Mi-a spus ca primise un telefon de la parinti de pe aeroport, atunci in noaptea cand ei murisera…Dar ca uitase de el. Tatal ei ii ceruse sa ii trimita la bagaje o chitara. Pentru ca el uitase sa o ia, si managerul lui ii ceruse in mod deosebit sa cante la acea chitara.Tatal ei era cam drogat, sau poate ea nu a inteles bine, sau poate nu a vrut sa faca ce a zis el, suparata fiind ca ea nu este luata la respectivul concert...

-         Si ea uitase de asta.Dar si-a amintit.

-         Da. Pentru ca am inceput sa vorbim despre instrumente muzicale, si ea a vrut a imi arate colectia parintilor ei.. Apoi am vazut-o ca pune mana la gura: "Ah! Am uitat! Trebuia sa..."

-         Cine i-a omorat pana la urma? Sau cum s-a intamplat cu avionul?

-         Concurentii alora de la casa de discuri. Le-au pus o bomba. Pe atunci, prin anii aia nu se controlau la sange toate bagajele ca acum, dupa atentatul ala al americanilor... 
- Dar cum era de fapt aia cu dorogurile?
- E simplu. Erau unii, o grupare din Costa Rica, de faceau niste droguri mai tari ca ala de era in chitara lor albastra.Ala era un drog rusesc, cred, oricum de undeva din zona slava. Ca cel ascuns in chitara...

-         Acolo ai gasit si adresele? Tot in chitara?

-         Da, erau notate intr-o limba lava. Eu stiu rusa. Cand eram micam-a invaat bunicul. 
- Si? Cum ai reusit sa descoperi...

- Drogurile? Simplu! Deja eram indragostit... Dar trebuia sa verific ceva. Facuse o fata asa de ciudata cand mi-a aratat chitara albastra, ca nu am putit sa las lucrurile asa. Cand a adormit asta mica, am avut curiozitatea sa ma uit la chitara aia albastra si am gasit in ea un pachetel, si biletul ala…

-         Ideea ta ca Tania sa apara ca moarta a salvat-o practic de la moarte… Atunci ati folosit prima data drogul ala...
- Si ultima. 
- Da, si ultima. Drogul a fost distrus. Si ranile?

-         Sange de la o gaina pe care am cumparat-o special pentru asta a doua zi de la magazin. Si un pumn, recunosc asta nu mi-a placut, dar era necesar... Dar nu a simtit prea tare. Stia ca trebuie sa faca asta si a bagat o sticla de vodca inainte. 
 

-        Mai ciudat este ca altceva… Asa mi-ai zis. Si ca o sa imi spui azi.

-         Da. Dupa aparitia materialului nostru, a sunat cineva din Grecia. A zis plangand ca imi multumeste. Si apoi am aflat altceva. Dar nu pot sa scriu asta.

-         Ce?

-         Ca parintii ei nu s-au imbarcat in acea zi… Au parasit avionul cu cateva minute inainte de decolare. Se pare ca primisera niste mesaje care ii avetizau cu privire la atentat.

-         Deci parintii ei inca traiesc si sunt in Grecia... Bravo baiate!

 Vezi, asta inseamna sa fii un ziarist bun de investigatie.

FINAL